Decizia nr. 34/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

și a dispozițiilor art. 71, art. 79 și

art. 80 din Legea nr. 168/1999 , excepție ridicată de Emilian Ioan Imbru în Dosarul nr. 1.908/2000 al Tribunalului București Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic Carmen Puiu pentru Ministerul Sănătății, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Consilierul juridic al Ministerului Sănătății solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, sustinand ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , precum și ale art. 71, art. 79 și

art. 80 din Legea nr. 168/1999

sunt constituționale în ceea ce privește procedura reglementării prin ordonanțe de urgență în domenii ce aparțin legii organice. Se mai arata ca hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în materia litigiilor de muncă continua să fie supuse caii de atac a apelului până ce vor fi înființate în cadrul instanțelor complete de judecată specializate în soluționarea conflictelor de muncă și a litigiilor de muncă.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, deoarece, pe de o parte, dispozițiile legale criticate nu contravin art. 114 din Constituție, iar pe de altă parte, conform practicii jurisdicționale în materie a Curții Constituționale, accesul liber la justiție nu înseamnă asigurarea acestuia la toate structurile judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.908/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Ioan Emilian Imbru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

sunt neconstituționale, întrucât legiferarea prin ordonanța de urgență în domeniul legii organice contravine dispozițiilor art. 114 din Constituție. Se mai arata ca dispozițiile art. 71, art. 79 și

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă sunt, de asemenea, neconstituționale în raport cu art. 15 alin. (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 și art. 24 alin. (1) din Constituție, ca urmare a suprimării caii de atac a apelului în materia soluționării conflictelor și litigiilor de muncă.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia în conformitate cu prevederile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, considera intemeiata excepția de neconstituționalitate, având în vedere faptul ca legea de organizare judecătorească este o lege organică.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât interdicția reglementării prin ordonanța a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilă ordonanțelor de urgenta ale Guvernului. Cu privire la calea de atac a apelului se arata, pe de o parte, ca menținerea acesteia pentru litigiile anterioare intrării în vigoare a legii noi nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, iar pe de altă parte, ca suprimarea acesteia prin noua reglementare a fost decisa de legiuitor din motive de celeritate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, iar aptitudinea ordonanțelor de urgenta de a "modifica legi organice sau de a reglementa aspecte ce țin de obiectul legilor organice ar trebui soluționată pe cale parlamentară".

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin Încheierea din 25 mai 2000 a Tribunalului București Secția a IV-a civilă Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească. Din examinarea comparativa a notelor scrise ale autorului excepției și a conținutului încheierii de sesizare Curtea constata ca în realitate obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie atât dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, cat și dispozițiile art. 71, art. 79 și

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă. Acestea din urma au următoarea redactare:

- Art. 71: "Instanțele judecătorești competente sa judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.";

- Art. 79: "(1) Hotărârile instanței de fond sunt definitive.

(2) Hotărârile motivate ale instanței de fond se redactează și se comunică părților în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare.";

- Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt următoarele:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 72 alin. (1): "Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.";

- Art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor invocate, Curtea constata ca în realitate autorul excepției critica, în principal, procedeul legiferarii prin ordonanțe de urgență, apreciind ca acestea nu ar putea fi emise în domenii aparținând legilor organice, și, în subsidiar, suprimarea caii de atac a apelului în materia litigiilor de muncă.

Curtea retine ca emiterea de ordonanțe de către Guvern este limitată la domenii care nu fac obiectul legii organice numai în ceea ce privește ordonanțele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare. Aceasta limitare nu privește și ordonanțele de urgenta, pe care Guvernul le poate emite în mod excepțional. Întrucât emiterea acestora nu este condiționată sau limitată de existenta vreunei legi de abilitare, acestea pot fi emise în orice domeniu inclusiv în domeniul legilor organice -, cu condiția îndeplinirii unor situații excepționale. Prin urmare, emiterea unei ordonanțe de urgență de modificare a legii pentru organizarea judecătorească nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la legiferare și delegare legislativă.

În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000).

Curtea nu poate retine, ca fiind întemeiate, nici susținerile autorului excepției în sensul că dispozițiile legale criticate ingradesc accesul liber la justiție. Aceasta deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, legiuitorului îi aparține prerogativa de a stabili competența și procedura de judecată. În acest sens, în practica judiciară a Curții Constituționale s-a decis în mod constant ca "accesul liber la justiție nu înseamnă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de către legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite" (Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998).

Aceste soluții sunt, de altfel, în concordanta cu prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, precum și cu cele ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile omului, la care România este parte, întrucât nici unul dintre aceste acte internaționale nu instituie, în materie civilă, principiul dublului grad de jurisdicție. Este adevărat ca, de exemplu, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnata penal, dar pe de altă parte, nu exista obligativitatea extinderii acestui principiu și în materie civilă.

Curtea constata, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate nu contravin nici art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece, potrivit

art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , cauzele în care a fost declarat apel vor fi judecate potrivit normelor legii vechi de către instanțele legal sesizate, iar cauzele aflate pe rolul judecătoriilor și cele pentru care s-a declarat recurs vor fi soluționate de completele care judeca conflictele de muncă și litigiile de muncă, imediat după înființarea acestora.

În acest sens este, de altfel, și jurisprudenta Curții Constituționale asupra dispozițiilor legale criticate (de exemplu, Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, precum și Decizia nr. 257 din 5 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000). Soluțiile menționate sunt aplicabile și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește soluția de respingere a excepției în raport cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție și cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească și a dispozițiilor art. 71, art. 79 și

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Emilian Ioan Imbru în Dosarul nr. 1.908/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2001.