Decizia nr. 155/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Corina Stanciu în Dosarul nr. 9.331/1999 al Judecătoriei Targoviste și de Ovidiu Razvan Savaliuc în Dosarul nr. 2.745/2000 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere conținutul identic al celor două cauze, ridica, din oficiu, problema conexarii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 56C/2001 la Dosarul nr. 55C/2001.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 22 din Constituție, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și nici dreptul la viața și la integritate fizica și psihică ale inculpatului, autor al excepției. Se mai arata ca textul de lege criticat nu conține dispoziții care ingradesc libertatea de exprimare, garantată în art. 30 din Constituție, sau de natura sa impieteze asupra prezumției de nevinovatie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierile din 12 ianuarie 2001, pronunțate în Dosarul nr. 9.331/1999 și în Dosarul nr. 2.745/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Corina Stanciu și Ovidiu Razvan Savaliuc.

În motivarea - identică - a celor două excepții de neconstituționalitate autorii acestora susțin, în esenta, ca prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumția de nevinovatie, precum și ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, din Constituție.

Autorii excepțiilor arata ca persoana chemată în judecata în temeiul prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală (și anume, printr-o simpla plângere prealabilă) devine inculpat. În acest fel se încalcă principiul constituțional al egalității. De asemenea, se arata ca prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Constituție, care garantează dreptul la viața și la integritate fizica și psihică ale persoanei, întrucât prin formularea și depunerea plângerii prealabile cel împotriva căruia se depune aceasta plângere va trebui sa suporte consecințele unei eventuale acțiuni penale sicanatoare, fără a exista împotriva sa indicii sau probe de vinovăție.

Judecătoria Targoviste, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziții nu contravin prevederilor constituționale menționate de autorii excepției. Se arata că nu poate fi confundata posibilitatea persoanei vătămate de a exercita dreptul de petiționare în justiție, prin formularea plângerii prealabile, cu exercițiul abuziv al acestui drept, care contravine insesi prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. Totodată instanța considera ca punerea în mișcare a acțiunii penale prin plângerea prealabilă a părții vătămate reprezintă o excepție de la regula generală a oficialitatii procesului penal, iar stabilirea infracțiunilor pentru care este necesară plângerea prealabilă, precum și a celor în care trebuie efectuată urmărirea penală aparține competentei organului legislativ.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale și se impune respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens se arata ca legea nu poate îngrădi dreptul persoanei de a se adresa autorităților publice prin petiții, iar plângerea prealabilă constituie, din punct de vedere al dreptului procesual penal, un mod special de sesizare a organelor judiciare. Totodată calitatea procesuala de inculpat, definită la art. 23 din Codul de procedură penală, "nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu rastoarna prezumția de nevinovatie prevăzută în art. 23 alin. (8) din Constituție", întrucât nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care își poate exercita dreptul la apărare și poate solicita administrarea oricăror probe legale, pentru combaterea susținerilor formulate în actul de acuzare.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 279 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Se arata ca plângerea prealabilă este, din punct de vedere procedural, un act de sesizare a organului competent sa o primească, iar nu un act de punere în mișcare a acțiunii penale. Acest act de sesizare constituie o condiție pentru ca organele judiciare competente să poată proceda la punerea în mișcare a acțiunii penale. Plângerea prealabilă nu este în realitate decât actul în temeiul căruia organele în drept pun în mișcare acțiunea penală. În acest sens legiuitorul a prevăzut atât în Codul penal, cat și în Codul de procedură penală ca acțiunea penală se pune în mișcare "la plângerea prealabilă", iar nu prin plângere prealabilă, asa cum susține autorul excepției. În concluzie, în punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca prevederile criticate nu contravin nici uneia dintre dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere".

Autorii excepțiilor considera, în esenta, ca aceste prevederi legale contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (8) și ale art. 30 alin. (1) din Constituție, texte care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.";

- Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile."

Examinând excepțiile de neconstituționalitate ridicate, Curtea Constituțională constata ca asupra prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat prin decizii anterioare, de exemplu prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, precum și prin Decizia nr. 193 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000. În aceste decizii Curtea a reținut ca dispoziția legală criticata "nu contravine prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului la viața, precum și a dreptului la integritatea fizica și psihică ale persoanei, deoarece în mod evident nu conține dispoziții de natura sa aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mișcare a acțiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere". Calitatea procesuala de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu rastoarna prezumția de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, iar textul de lege criticat nu contravine nici dispozițiilor art. 16 din Constituție. Faptul ca inculpatul este chemat în judecata, în aceasta calitate, în urma plângerii prealabile a persoanei vătămate, nu creează o situație privilegiată pentru persoana vătămată, în dăuna inculpatului. Prezumția de nevinovatie, ca de altfel toate drepturile și garanțiile procesuale, sunt aplicabile, fără nici o restrictie, și în cazul procedurii plângerii prealabile.

Soluțiile și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Totodată Curtea constata ca prevederile legale criticate nu contravin nici dispozițiilor constituționale referitoare la libertatea de exprimare, prevăzute la art. 30 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece, în mod evident, acestea nu conțin dispoziții de natura sa aducă atingere acestor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, obiectul reglementării din art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală constituindu-l în exclusivitate procedura punerii în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede necesitatea unei astfel de plângeri. De altfel, dispozițiile alin. (1) al art. 30 din Constituție trebuie interpretate în strânsă legătură cu cele cuprinse în alin. (6), conform cărora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Corina Stanciu în Dosarul nr. 9.331/1999 al Judecătoriei Targoviste și de Ovidiu Razvan Savaliuc în Dosarul nr. 2.745/2000 al aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2001.