Decizia nr. 160/2001
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284^1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 2.056/2000 al Tribunalului București - Secția I penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți (Simona Ionescu, Dan Bundur, Adrian Halpert și Ziarul "Libertatea"), față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepției arata ca a fost grav prejudiciat în onoarea, demnitatea și imaginea sa publică prin publicarea unui articol într-un cotidian de larga răspândire. Se susține ca art. 284^1 din Codul de procedură penală este un text de lege anacronic, care contravine art. 1 alin. (3) și art. 30 alin. (2) și (6) din Constituție, întrucât favorizează infracțiunea, anuland judecata pe fond a cauzei. În temeiul acestui text de lege instanța de judecată a dispus încetarea procesului penal, deși autorul excepției se prezentase la zeci de termene, de la care însă, în mod sistematic, au lipsit nejustificat celelalte părți. În final se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, concretizata prin Decizia nr. 30 din 1 februarie 2001, solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 25 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.056/2000, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Leon Nica cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței penale nr. 873 din 27 aprilie 2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca art. 284^1 din Codul de procedură penală este neconstitutional, deoarece contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și ale art. 30 alin. (2) și (6), precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, se considera ca acest text de lege este în contradictie cu
art. 2, 3 și 4 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată.
Tribunalul București - Secția I penală, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile constituționale invocate, deoarece "lipsa nejustificată a părții vătămate la doua termene consecutive este expres prevăzută și considerată ca o retragere a plângerii prealabile, indicând lipsa de interes a părții respective".
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284^1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Se arata ca acest text legal nu "anulează" dreptul părții vătămate de a-și exercită acțiunea penală, "ci ca ea nu permite părții vătămate de a-și exercită abuziv acest drept". De asemenea, se considera ca prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și ale art. 30 alin. (2) nu au vreo legătură semnificativă cu textul de lege criticat. În final se apreciază ca, referitor la neconcordanta acestui text de lege cu dispoziții ale
Legii nr. 92/1992 , republicată, Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 284^1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "În cazul infracțiunilor arătate în art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificată a părții vătămate la doua termene consecutive în fața primei instanțe este considerată drept retragere a plângerii prealabile."
Autorul excepției susține ca acest text de lege contravine art. 1 alin. (3) și art. 30 alin. (2) și (6) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, articole care au următorul conținut:
- Art. 1 alin. (3) din Constituție: "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";
- Art. 30 alin. (2) și (6) din Constituție: "(2) Cenzura de orice fel este interzisă. [...]
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.";
- Art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției.
2. Orice persoană acuzata de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;
b) sa dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;
d) sa intrebe sau să solicite audierea martorilor acuzarii și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzarii;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere."
De asemenea, se susține ca art. 284^1 din Codul de procedură penală este în contradictie cu
art. 2, 3 și 4 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 , republicată.
Examinând excepția, Curtea constata ca atât prevederile constituționale invocate, cat și cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au legătură cu textul de lege criticat, astfel că nu pot constitui o motivare valabilă a excepției de neconstituționalitate.
Articolul 284
^1 din Codul de procedură penală, reglementand lipsa nejustificată a părții vătămate la doua termene consecutive, ingradeste posibilitatea acesteia de a abuza de dreptul sau subiectiv ori de a aduce atingere drepturilor procesuale ale celorlalte părți. Legiuitorul a prezumat ca absenta nemotivată a părții vătămate la doua termene consecutive este cauzată de lipsa de interes a acesteia, ceea ce echivaleaza cu retragerea plângerii prealabile.
Nici susținerea potrivit căreia textul de lege criticat este în contradictie cu dispoziții ale
Legii pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 , republicată, nu poate fi reținută, deoarece nu intră în competența Curții Constituționale sa verifice contradictiile ce pot exista între dispozițiile diferitelor acte normative, ci doar concordanta lor cu principiile și normele constituționale.
Dispozițiile art. 284^1 din Codul de procedură penală au mai făcut însă obiectul controlului de constituționalitate. În acest sens Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 12 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 18 aprilie 2001, retinand în esenta ca partea vătămată este libera sa nu se prezinte în fața instanței, suportand însă consecințele prevăzute la art. 284^1 din Codul de procedură penală, deoarece, ca parte la plângerea căreia se pune în mișcare acțiunea penală, are obligația de a se prezenta la proces, absenta sa nejustificată fiind considerată de legiuitor drept o retragere a plângerii prealabile. Acest fapt este determinat, în primul rând, de scopul legii penale, prevăzut la art. 1 din Codul penal, de a apara persoana, drepturile și libertățile acesteia, precum și de necesitatea celeritatii soluționării unor asemenea cauze prin stabilirea operativă și corecta a adevărului, în prezenta părții vătămate sau a reprezentantului sau.
Fața de cele arătate, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 2.056/2000 al Tribunalului București - Secția I penală.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.