Decizia nr. 107/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc și Raluca Tica în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 și nr. 3.496/2000 ale Judecătoriei Targoviste.

La apelul nominal răspunde avocat Virginia Vedinas, pentru Corneliu Vadim Tudor, lipsind autorii excepțiilor și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 449C/2000, nr. 457C/2000 și nr. 459C/2000 au un conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Partea prezenta și reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 457C/2000 și nr. 459C/2000 la Dosarul nr. 449C/2000.

Avocatul prezent, ținând seama de jurisprudenta Curții Constituționale, arata ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate și solicita respingerea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale în materie, precum și faptul că nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea excepțiilor ca neintemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierile din 13 noiembrie 2000 și 20 noiembrie 2000, pronunțate în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 și nr. 3.496/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepțiile au fost ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc și Raluca Tica în cauze penale având ca obiect plângeri prealabile formulate de părțile vătămate Corneliu Vadim Tudor, Vasile Duta și Cristinel Parvu.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ce statuează egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece acorda "anumitor persoane pretins vătămate privilegiul de a dispune asupra punerii/nepunerii în mișcare a acțiunii penale", ale art. 22, potrivit cărora dreptul la viața și dreptul la integritate fizica și psihică ale oricărei persoane sunt garantate de stat, precum și ale art. 30, care consfințesc libertatea de exprimare. De asemenea, se considera ca dispozițiile legale criticate "impieteaza și asupra prezumției de nevinovatie", consacrată prin art. 23 alin. (8) din Constituție.

Judecătoria Targoviste, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepțiile sunt neintemeiate. Se considera ca prin dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală se reglementează "un mod special de sesizare a organelor judiciare", a cărui lipsa ar împiedica "punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, pentru infracțiunea dedusă judecații", ceea ce "ar aduce atingere dreptului însuși de petiționare prevăzut de Constituție".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neintemeiate, întrucât aceste dispoziții nu încalcă prevederile constituționale invocate. În motivarea acestui punct de vedere se face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 195 și nr. 197, ambele din 12 octombrie 2000.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.";

- Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implica și libertatea de a înființa publicații.

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligația de a face publică sursa finanțării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naționala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege."

Autorii excepțiilor considera ca este neconstitutionala instituția plângerii prealabile, condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, deoarece persoana împotriva căreia se formulează o astfel de plângere devine automat inculpat, fără existenta vreunei probe care să ateste vinovăția sa. Se mai susține ca în aceste condiții se creează un privilegiu pentru partea vătămată și o discriminare pentru inculpat, fiind totodată afectat și dreptul la integritate psihică al persoanei reclamate, drept garantat de stat, întrucât acesta urmează să fie tras la răspundere penală, deși plângerea prealabilă nu are caracterul unui act de inculpare.

Examinând excepțiile de neconstituționalitate Curtea constata ca dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. În acest sens, prin numeroase decizii, ca de exemplu deciziile nr. 195 și nr. 197, ambele din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea a statuat ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Pentru a se ajunge la aceasta soluție s-a reținut, referitor la condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate, ca aceasta reprezintă o excepție de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cazurile în care este necesară plângerea prealabilă se împart în două categorii: în cazul anumitor infracțiuni, prevăzute expres și limitativ de lege, plângerea prealabilă se depune direct la instanța de judecată, iar în cazul altor infracțiuni, determinate de asemenea prin lege, plângerea trebuie adresată organului de urmărire penală competent, sesizarea instanței urmând să se facă prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Stabilirea infracțiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în cazul cărora trebuie efectuată urmărirea penală, precum și a celor în cazul cărora sesizarea instanței de judecată se face prin plângerea prealabilă directa a persoanei vătămate este lăsată de Constituție la libera opțiune a legiuitorului. De asemenea, Curtea a observat ca în orice proces penal, începând din momentul declanșării sale (începerea urmăririi penale sau sesizarea instanței de judecată), sunt implicate diferite părți: invinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, părți care au drepturi și obligații egale. Norma procedurala penală criticata nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părțile procesului penal, iar distincțiile făcute între calitatea părților nu înseamnă nici privilegii și nici discriminări. Calitatea procesuala de inculpat este definită în art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu rastoarna prezumția de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, conform căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca oricare parte din procesul penal, își poate exercita dreptul la apărare și poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susținerilor formulate în acuzare. În vederea apărării împotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendențioase inculpatul are la dispoziție și mijloace de drept penal, având posibilitatea sa ceara tragerea la răspundere penală a celor care l-au reclamat pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută la art. 259 din Codul penal. Curtea a constatat, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului la viața, precum și a dreptului la integritate fizica și psihică al persoanei, deoarece, în mod evident, nu conține dispoziții de natura sa aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării constituindu-l doar procedura de punere în mișcare a acțiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauzele de fața, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluției pronunțate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc și Raluca Tica în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 și nr. 3.496/2000 ale Judecătoriei Targoviste.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2001.