Decizia nr. 90/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 40/1999 8 aprilie 1999 (prevederi anume) privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locui…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ilie Croitoru în Dosarul nr. 1.795/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocat Svetlana Gorcea, precum și celelalte părți (Ilie Mandreanu și Paul Mandreanu).
Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile
art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) și ale art. 114 din Constituție. Se apreciază ca instituția ordonanței președințiale este reglementată prin lege organică, și anume prin dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă, de esenta acesteia fiind ordonarea unor măsuri vremelnice în condiții expres prevăzute de lege, pe când evacuarea chiriașului, dispusă în temeiul textului de lege criticat, este o măsura cu caracter definitiv. Se mai arata ca, potrivit art. 114 din Constituție, Guvernul poate emite ordonanțe numai în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament și numai în domenii care nu fac obiectul legii organice.
Celelalte părți prezente - Ilie Mandreanu și Paul Mandreanu - solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, ca fiind neîntemeiată. Sub acest aspect se arata ca prin mai multe decizii Curtea Constituțională a statuat în sensul constituționalității prevederilor
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 .
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la prevederile legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.795/2000 Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ilie Croitoru.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. k) și l), deoarece "Potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) și l), regimul juridic general al proprietății și al protecției sociale se stabilește prin lege organică, iar în conformitate cu dispozițiile art. 114 alin. (1) din Constituție, Guvernul nu poate emite ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice".
Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile
art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
nu contravin normelor constituționale. În concluzie, apreciază ca excepția este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curții Constituționale prin care s-a statornicit ca interdicția reglementării prin ordonanța a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilă ordonanțelor de urgenta.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, dispoziții al căror conținut este următorul: "În cazul în care chiriașul sau fostul chiriaș comunică proprietarului că nu cere sa încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sa îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale criticate contravin art. 72 alin. (3) lit. k) și art. 114 din Constituție, dispoziții care prevăd:
- Art. 72 alin. (3) lit. k): "Prin lege organică se reglementează: [...]
k) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;"
- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.
(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."
Analizând conținutul dispozițiilor legale criticate, Curtea constata ca finalitatea
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriași și proprietari, de a oferi soluții situațiilor litigioase ivite în procesul aplicării
prin utilizarea unor mijloace juridice - inclusiv prin schimbul obligatoriu de locuinta - și de a stabili cuantumul chiriei pentru spațiile cu destinația de locuinta. Prin dispozițiile ordonanței nu se reglementează regimul general al proprietății și moștenirii și nici regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială, domenii pentru care, într-adevăr, Constituția prevede necesitatea reglementării prin lege organică.
De asemenea, Curtea observa ca intervenția Guvernului printr-o măsura de urgenta s-a justificat avându-se în vedere faptul ca la data de 18 aprilie 1999 expira termenul prevăzut de
pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele contracte locative, iar emiterea unei ordonanțe de urgență se impunea pentru evitarea unor posibile conflicte între proprietari și chiriași.
De altfel, la aceeași soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ilie Croitoru în Dosarul nr. 1.795/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent șef, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.