Acordul din 21 iunie 1993
între Guvernul României și Guvernul Australiei privind promovarea și protejarea reciprocă a investitilor
prezumat în vigoare
Guvernul României și Guvernul Australiei (părțile contractante),
recunoscind importanța promovării fluxului de capital pentru activitatea economică și pentru dezvoltare și fiind constiente de rolul acestuia în extinderea relațiilor economice și cooperării tehnice dintre ele, mai ales în ceea ce privește investițiile efectuate de investitorii unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante,
considerind ca relațiile privind investițiile ar putea fi promovate și cooperarea economică intarita, în concordanta cu principiile, general acceptate, ale respectului reciproc privind suveranitatea, egalitatea, avantajului reciproc, nediscriminarea și încrederea reciprocă,
luând cunoștința ca investițiile investitorilor unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante vor fi efectuate în cadrul legilor celeilalte părți contractante, și
recunoscind ca urmărirea acestor obiective ar fi facilitata de o expunere clara a principiilor referitoare la protejarea investițiilor, împreună cu regulile menite să permită aplicarea efectivă a acestor principii pe teritoriile părților contractante,
au convenit următoarele:
Articolul 1
Definiții
1. În sensul acestui acord:
a) investiție desemnează orice fel de active deținute sau controlate de investitori ai unei părți contractante și admise de către cealaltă parte contractantă în conformitate cu legile sale și politica de investiții și include:
(i) proprietatea mobila și imobilă incluzind drepturi ca ipoteci, sechestre și alte garanții;
(îi) acțiuni, părți sociale, angajamente de plată, obligațiuni și orice alta forma de participare într-o societate;
(iii) drepturi de creanta sau drepturi referitoare la prestări având valoare economică;
(iv) drepturi de proprietate intelectuală și industriala, incluzind drepturi de autor, brevete, mărci de comerț, nume comerciale, design industrial, secrete de comerț, know-how și good-will;
(v) concesiuni de afaceri și orice alte drepturi cerute pentru a conduce activități economice și având valoare economică conferita de lege sau în virtutea unui contract, incluzind drepturi de a angaja în agricultura, domeniul forestier, pescuit și creșterea animalelor, prospectare, extractia și exploatarea resurselor naturale, cît și prelucrarea, folosirea și vânzarea produselor, ca și activități asociate investițiilor cum ar fi organizarea și funcționarea facilităților de afaceri, achiziționarea, exercitarea și dispoziția asupra drepturilor de proprietate incluzind drepturile de proprietate intelectuală, creșterea fondurilor, cumpărarea și vânzarea de devize;
(vi) beneficii care sunt reinvestite;
b) venit înseamnă suma produsă de/sau obținută dintr-o investiție, incluzind profituri, dividende, dobinzi, sporuri de capital, redevențe, onorarii pentru management și asistența tehnica, plati legate de drepturile de proprietate intelectuală și toate celelalte venituri legale;
c) investitor înseamnă un național sau o societate a oricărei părți contractante;
d) național înseamnă:
(i) pentru România, o persoană fizica care este cetățean român, în conformitate cu legea sa;
(îi) pentru Australia, o persoană fizica care este cetățean australian sau un rezident permanent în Australia, în conformitate cu legea sa;
e) societate înseamnă orice corporatie, asociație, asociere între parteneri, trust sau alta entitate recunoscută legal care este în mod corespunzător integrată, constituită, înființată sau altfel organizată în mod corespunzător:
(i) conform legii unei părți contractante; sau
(îi) conform legii unei tari terțe și este deținută sau controlată de către o entitate descrisă în paragraful 1 lit. e) (i) al acestui articol, sau de către o persoană fizica care este un național al unei părți contractante, conform legii acesteia, indiferent dacă entitatea este sau nu organizată în vederea unui cistig pecuniar, dacă este privată sau deținută în alt mod sau organizată cu răspundere limitată sau nelimitată;
f) valuta liber convertibilă înseamnă o valuta convertibilă conform clasificarii Fondului Monetar Internațional;
g) teritoriu al unei părți contractante include apele teritoriale, zona maritima sau platoul continental asupra căreia aceasta parte contractantă își exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicția, în conformitate cu legile internaționale.
2. În sensul paragrafului 1. lit. a) al acestui articol, orice modificare a formei în care activele sunt investite sau reinvestite nu vor afecta caracterul lor de investiție.
3. În sensul acestui acord, o persoană fizica sau o societate va fi considerată ca controlează o societate sau o investiție dacă persoana sau societatea are un interes substanțial în societatea sau în investiția respectiva. Părțile contractante se vor strădui sa rezolve, prin consultări în interes reciproc, orice chestiune rezultată din acest acord referitoare la controlul unei societăți sau al unei investiții.
Articolul 2
Aplicarea acordului
1. Acest acord se va aplica investițiilor, indiferent când au fost făcute, dar nu se aplică diferendelor care au survenit anterior intrării în vigoare a acestui acord.
2. Când o societate a unei părți contractante este deținută sau controlată de un cetățean sau o societate dintr-o țara terta, părțile contractante pot decide, de comun acord, sa nu extindă drepturile și beneficiile decurgind din acest acord asupra unei astfel de societăți.
3. Acest acord nu se aplică unei societăți organizate pe baza legii unei tari terțe, în înțelesul paragrafului 1 lit e) (îi) al art. 1, când prevederile unui acord de protejare a investițiilor cu acea țara au fost deja invocate cu privire la aceeași problema.
4. Acest acord nu se va aplica unei persoane fizice care este rezident permanent, dar nu este cetățean al unei părți contractante, dacă:
a) prevederile unui acord de protejare a investițiilor între cealaltă parte contractantă și țara al carei cetățean este persoana au fost deja invocate referitor la aceeași problema; sau
b) persoana este cetățean al celeilalte părți contractante, cu excepția cazurilor când în legile acelei părți contractante se stipulează alte prevederi referitoare la proprii săi cetățeni.
Articolul 3
Promovarea și protejarea investițiilor
1. Fiecare parte contractantă va incuraja și va promova investițiile pe teritoriul sau de către investitori ai celeilalte părți contractante și va admite investiții în conformitate cu legile sale și cu politica de investiții.
2. Fiecare parte contractantă va asigura, pe teritoriul sau, un tratament just și echitabil pentru investiții.
3. Fiecare parte contractantă va acorda, pe teritoriul sau, conform legilor sale, protecție și securitate investițiilor și nu va împiedica conducerea, menținerea, utilizarea, fructificarea sau dreptul de a dispune de investiții.
4. Acest acord nu va împiedica pe investitorii unei părți contractante sa profite de prevederile oricărei legi sau politici ale celeilalte părți contractante care sunt mai favorabile decît prevederile acestui acord.
5. Fiecare parte contractantă, în conformitate cu legile sale referitoare la intrarea și șederea persoanelor care nu sunt cetățeni ai săi, va permite persoanelor fizice care sunt naționali ai celeilalte părți contractante și personalului angajat de societățile acestei din urma părți contractante să între și sa ramina pe teritoriul sau în scopul de a fi angajați în activități legate de investiții.
6. În conformitate cu legile sale, fiecare parte contractantă va permite investitorilor celeilalte părți contractante, care au efectuat investiții pe teritoriul primei părți contractante, sa angajeze pe teritoriul sau personal de baza tehnic și de conducere, la alegerea lor, indiferent de cetățenie.
7. Fiecare parte contractantă, în vederea promovării înțelegerii legilor sale care sunt legate sau afectează investițiile efectuate pe teritoriul sau de către investitori ai celeilalte părți contractante, va face publice și ușor accesibile astfel de legi.
8. Fiecare parte contractantă, în concordanta cu legile sale:
a) va asigura investitorilor celeilalte părți contractante, care au făcut investiții pe teritoriul sau și personalului angajat de către aceștia pentru activități asociate investițiilor, acces deplin la organele sale judiciare sau administrative competente, pentru a oferi mijloacele de afirmare a pretențiilor și de aplicare a drepturilor în legătură cu diferendele cu proprii săi naționali și societăți;
b) va permite naționalilor și societăților sale sa selecteze, la alegerea lor, mijloacele pentru a reglementa diferendele referitoare la investiții, cu investitorii celeilalte părți contractante, incluzind arbitrajul exercitat într-un stat terț, în conformitate cu orice contract sau înțelegere dintre ele.
Articolul 4
Tratamentul națiunii celei mai favorizate
Fiecare parte contractantă va trata permanent investitorii și investițiile efectuate pe teritoriul sau pe baze nu mai puțin favorabile decît cele acordate investitorilor oricărui stat terț și investițiilor acestora, cu condiția ca o parte contractantă sa nu fie obligată sa extindă asupra acestora vreun tratament, preferinta sau privilegiu rezultind din:
a) orice uniune vamală, uniune economică, zona de liber schimb sau acord de integrare economică regionala din care partea contractantă face parte; sau
b) prevederile unui acord de evitare a dublei impuneri cu o țara terta.
Articolul 5
Exproprierea și despăgubirea
1. Nici una dintre părțile contractante nu va putea naționaliza, expropria sau supune unor măsuri având efect echivalent cu naționalizarea sau exproprierea (denumite în continuare expropriere) investițiile investitorilor celeilalte părți contractante, în afară de cazul când sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) exproprierea este în interes public legat de necesitățile interne ale acelei părți contractante și sub o procedură legală corespunzătoare;
b) exproprierea este nediscriminatorie; și
c) exproprierea este însoțită de plată unei despăgubiri prompte, adecvate și efective.
2. Despăgubirea la care se face referire în paragraful 1 al acestui articol va fi calculată pe baza valorii de piața a investiției imediat înaintea exproprierii sau la data când exproprierea iminenta a devenit cunoscută public. Când acea valoare nu poate fi ușor stabilită, despăgubirea va fi determinata în concordanta cu principiile general recunoscute de evaluare și pe baza unor principii echitabile, luând în considerare capitalul investit, amortizarea, capitalul deja repartizat, valoarea de înlocuire, fluctuatia ratei de schimb valutar și alți factori relevanti.
3. La cererea unui investitor, cuantumul despăgubirii poate fi revizuit de către un tribunal sau alt organ competent al părții contractante pe teritoriul căreia a fost facuta investiția.
4. Despăgubirea va fi plătită fără întârziere nejustificată, va include dobinda la o rata comercială rezonabila și va fi liber transferabila între teritoriile părților contractante. Despăgubirea va fi platibila fie în valută în care a fost facuta inițial investiția sau, la solicitarea investitorului, în orice alta valuta convertibilă.
Articolul 6
Despăgubirea pentru pierderi
Când o parte contractantă adopta orice măsuri legate de pierderile privitoare la investițiile efectuate pe teritoriul sau de cetățeni sau societăți ai oricărei alte tari, ca urmare a unui război sau altui conflict armat, revoluții, stări de necesitate naționala, conflicte civile sau a altor evenimente similare, tratamentul acordat investitorilor celeilalte părți contractante, referitor la restituire, despăgubire, compensare sau alta reglementare, nu va fi mai puțin favorabil decît acela pe care prima parte contractantă îl acorda cetățenilor sau societăților oricărui stat terț.
Articolul 7
Transferurile
1. Fiecare parte contractantă, la cererea unui investitor al celeilalte părți contractante și în conformitate cu dreptul sau de a-și exercită în mod echitabil și de buna-credința puterile de lege, va permite ca toate fondurile acelui investitor aferente unei investiții efectuate pe teritoriul sau să fie transferate în mod liber și fără întârziere. Aceste fonduri includ următoarele:
a) venituri;
b) sume provenite din vânzarea totală sau parțială sau din lichidarea investiției;
c) rambursări făcute în baza unui aranjament de credit pentru investiții, incluzind dobinda datorată;
d) plati pentru pierderi la care se referă art. 6 al acestui acord; și
e) cistiguri necheltuite și alte remunerari ale personalului din străinătate angajat pentru acea investiție.
2. Transferurile în străinătate ale acestor fonduri și câștigurile personalului vor fi permise în valută liber convertibilă. Dacă nu s-a convenit altfel de către investitor și partea contractantă respectiva, transferurile vor fi făcute la rata de schimb valabilă la data transferului, în concordanta cu legile părții contractante care a admis investiția.
3. În sensul acestui articol fără întârziere înseamnă într-o perioadă cerută în mod normal pentru a pregati formalitățile de transfer. Aceasta perioada va curge de la data când cererea a fost întocmită și prezentată în forma corespunzătoare de către investitor și nu va depăși în nici un caz 2 luni.
Articolul 8
Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante
1. Părțile contractante se vor strădui sa rezolve orice diferend dintre ele privind acest acord, prin consultări și negocieri prompte și amicale.
2. Dacă un diferend nu este rezolvat prin asemenea mijloace în timp de 6 luni de la data când o parte contractantă a cerut în scris astfel de negocieri sau consultări, acesta va fi supus, la cererea oricărei părți contractante, unui tribunal arbitral constituit în concordanta cu prevederile anexei A a acestui acord sau, prin înțelegerea părților contractante, oricărui alt tribunal internațional.
3. Orice hotărâre a tribunalului va fi definitivă și obligatorie pentru părțile contractante.
Articolul 9
Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante
1. În cazul unui diferend între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante referitor la o investiție, părțile aflate în diferend vor cauta inițial sa rezolve diferendul pe cale amiabila, prin consultări și negocieri.
2. Dacă diferendul respectiv nu poate fi rezolvat pe cale amiabila prin consultări și negocieri, orice parte la diferend poate:
a) în concordanta cu legile părții contractante care a admis investiția, sa initieze procedurile legale în fața autorităților judiciare sau administrative competente ale acelei părți contractante;
b) dacă ambele părți contractante sunt la acea data parte din Convenția privind reglementarea diferendelor relative la investiții între state și naționali ai altor state (convenția), încheiată la Washington la 18 martie 1965, vor deferi diferendul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (Centrul) pentru conciliere sau arbitraj;
c) dacă ambele părți contractante nu sunt, la acea data, parte la convenție, diferendul se va deferi unui tribunal arbitral constituit în conformitate cu anexa B a acestui acord sau, prin convenție, oricărei alte autorități arbitrale.
3. Dacă diferendul este deferit Centrului potrivit subparagrafului 2 lit.b) al acestui articol:
a) când aceasta acțiune este introdusă de către un investitor al unei părți contractante, cealaltă parte contractantă va consimți în scris la supunerea diferendului spre soluționare Centrului în interval de 30 de zile de la primirea acestei cereri din partea investitorului;
b) dacă părțile aflate în diferend nu pot conveni care dintre proceduri, concilierea sau arbitrajul, este cea mai potrivita, investitorul afectat va avea dreptul sa aleagă între conciliere și arbitraj;
c) o societate care este constituită sau incorporată conform legislației în vigoare pe teritoriul unei părți contractante și care este o societate de tipul celor menționate în art. 25 paragraful 2 lit. b) al convenției va fi tratata, în sensul convenției, în conformitate cu acel articol al convenției, ca o societate a celeilalte părți contractante.
4. O dată ce o acțiune ca cea la care se face referire în paragraful 2 al acestui articol a fost luată, nici una dintre părțile contractante nu va putea continua diferendul pe canale diplomatice decît dacă:
a) organul judiciar sau administrativ competent, secretarul general al centrului, autoritatea sau tribunalul arbitral sau comisia de conciliere, după cum va fi cazul, a decis că nu exista jurisdicție referitoare la diferendul respectiv; sau
b) cealaltă parte contractantă refuza să respecte sau să se supună oricărei judecati, sentințe, ordin sau altei hotărâri luate de organul în chestiune.
5. În orice acțiune în justiție care implica un diferend relativ la o investiție, o parte contractantă nu va invoca, ca apărare, pretentie, drept de compensație sau orice alt drept, ca investitorul respectiv a primit sau va primi, pe baza unei asigurări sau contract de garanție, o compensație sau alta despăgubire pentru totalitatea sau o parte din pierderile pretinse.
Articolul 10
Subrogarea
1. Dacă o parte contractantă sau o agenție a acestei părți contractante face o plata către un național sau o societate proprie, pe baza unei garanții, a unui contract de asigurare sau a altei forme de compensație care a fost acordată cu privire la o investiție, cealaltă parte contractantă va recunoaște transferul oricărui drept sau titlu legat de aceasta investiție. Dreptul sau pretenția subrogate nu vor fi mai mari decît dreptul sau pretenția inițială.
2. Dacă o parte contractantă a făcut o plata propriului național sau societăți și a preluat întocmai drepturile și pretențiile acestora, acel național sau societate nu va continua acele drepturi sau pretenții contra celeilalte părți contractante, în afară de cazul când este autorizata sa acționeze în numele părții contractante care a făcut plata.
Articolul 11
Intrarea în vigoare, valabilitatea și expirarea
1. Acest acord va intra în vigoare la 30 de zile după data la care părțile contractante și-au notificat una alteia ca cerințele lor legale pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite.
2. Acest acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 15 ani și după aceea va rămâne în vigoare timp nelimitat, dacă nu se va denunta în conformitate cu acest paragraf. Fiecare parte contractantă poate să denunțe acest acord oricând după ce a fost în vigoare pentru 15 ani, prin transmiterea unui preaviz scris, de un an, celeilalte părți contractante.
3. După denunțarea acestui acord, potrivit paragrafului 2 al acestui articol, acordul va continua să fie valabil pentru încă o perioadă de 15 ani de la data denunțării sale, pentru investițiile făcute sau realizate înainte de această dată.
4. Părțile contractante se vor consulta la cererea oricărei dintre ele asupra problemelor privind interpretarea sau aplicarea acestui acord.
5. Anexele A și B la prezentul acord fac parte integrantă din acesta.
Drept pentru care subsemnații, fiind pe deplin autorizați de guvernele lor, au semnat acest acord.
Încheiat în doua exemplare la București, la 21 iunie 1993, în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministru afacerilor externe
Pentru Guvernul Australiei,
Gareth Evans,
ministrul afacerilor externe
Anexa A
privind Tribunalul Arbitral constituit pentru reglementarea diferendelor dintre părțile contractante conform art. 8 din acord
1. Tribunalul Arbitral la care se face referire în art. 8 va fi constituit din trei persoane, numite după cum urmează:
a) fiecare parte contractantă va numi un arbitru;
b) arbitrii numiți de către părțile contractante vor alege, de comun acord, în 30 de zile de la numirea celui de-al doilea, un al treilea arbitru care să fie național al unui stat terț care are relații diplomatice cu ambele părți contractante;
c) părțile contractante vor aproba în 30 de zile de la desemnarea celui de-al treilea arbitru alegerea sa ca arbitru, care va acționa ca președinte al tribunalului.
2. Procedura de arbitraj va fi instituită la notificarea părții contractante care a initiat aceasta acțiune, transmisă pe cale diplomatică celeilalte părți contractante.
Aceasta notificare va conține o declarație prin care se anunta în forma succintă temeiul reclamației, natura schimbării cerute și în numele arbitrului numit de către partea contractantă care inițiază o astfel de procedura. În termen de 60 de zile de la primirea acestei notificări partea contractantă reclamata va notifica părții contractante care a initiat procedura numele arbitrului numit de ea.
3. Dacă în intervalele de timp prevăzute în paragraful 1 lit. c) și paragraful 2 ale acestei anexe, numirea solicitată nu a fost facuta sau nu s-a dat aprobarea cerută, oricare parte contractantă poate să ceara președintelui Curții Internaționale de Justiție să facă numirea necesară. Dacă președintele este național al oricărei părți contractante sau este în alt mod împiedicat sa acționeze, vicepreședintele va fi invitat să facă numirea. Dacă vicepreședintele este național al oricărei părți contractante sau nu este în măsura sa acționeze, membrul Curții Internaționale de Justiție următor ca grad, care nu este național al uneia dintre părțile contractante, va fi invitat să facă numirea.
4. În situația în care ultimul dintre arbitrii numiți, conform prevederilor acestei anexe, va demisiona sau va deveni inapt sa acționeze va fi numit un arbitru succesor, în aceeași maniera prevăzută pentru numirea arbitrului inițial, iar succesorul va avea aceeași competența ca arbitrul inițial.
5. Tribunalul Arbitral se va reuni la acea data și loc care vor fi stabilite de președintele tribunalului. Apoi, Tribunalul Arbitral va stabili unde și când se va întruni.
6. Tribunalul Arbitral va decide asupra tuturor chestiunilor legate de competența sa și își va determina propria procedura, cu excepția cazurilor când părțile contractante, prin înțelegere, stabilesc procedura.
7. Înainte ca Tribunalul Arbitral sa ia o decizie, poate să propună părților contractante, în orice etapa a procedurii judecătorești, ca diferendul să fie reglementat în mod amiabil. Tribunalul Arbitral își va adopta hotărârea cu majoritate de voturi, luând în considerare prevederile acestui acord, acordurile internaționale pe care le-au încheiat cele doua părți contractante și principiile general recunoscute ale dreptului internațional.
8. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile pentru arbitrul numit de ea. Cheltuielile pentru președintele tribunalului și celelalte cheltuieli legate de desfășurarea arbitrajului vor fi suportate în părți egale de ambele părți contractante.
Tribunalul Arbitral poate decide, totuși, ca o parte mai mare dintre cheltuieli să fie suportate de către una dintre părțile contractante.
9. Tribunalul Arbitral poate da o sentinta și în cazul neprezentarii uneia dintre părțile contractante. Orice sentinta va fi data în scris, va stabili baza sa legală și va fi transmisă fiecărei părți contractante.
Anexa B
privind Tribunalul Arbitral constituit pentru reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante conform art. 9 al acordului
1. Tribunalul Arbitral la care se referă paragraful 2 lit. c) al art. 9 constituit din 3 persoane numite după cum urmează:
a) fiecare parte aflată în diferend va numi un arbitru;
b) arbitrii numiți de către părțile în diferend, în termen de 30 de zile de la numirea celui de-al doilea dintre ei, vor alege de comun acord un arbitru ca președinte al tribunalului, care va fi național al unui stat terț care are rela tii diplomatice cu ambele părți contractante.
2. Procedura de arbitraj va fi initiata printr-o notificare scrisă care să prevadă temeiul reclamației, natura schimbării cerute și numele arbitrului numit de către partea care a initiat o astfel de procedura.
3. Dacă o parte aflată în diferend, primind notificarea scrisă de la cealaltă parte asupra instituirii procedurii de arbitraj și numirea unui arbitru, nu-și va numi arbitrul în 30 de zile de la primirea notificării din partea celeilalte părți sau dacă, în 60 de zile după ce o parte a notificat în scris instituirea procedurii de arbitraj, nu s-a ajuns la un acord referitor la un președinte al tribunalului, oricare parte aflată în diferend poate să solicite Secretariatului general al Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții să facă numirea necesară.
4. În cazul în care vreun arbitru numit după cum prevede aceasta anexa va demisiona sau va deveni inapt să execute sau sa acționeze, va fi numit un arbitru succesor, în aceeași maniera ca și cea descrisă pentru numirea arbitrului inițial, iar succesorul va avea toate puterile și îndatoririle arbitrului inițial.
5. Tribunalul Arbitral își va determina procedura, conform cu prevederile oricărui acord între părțile aflate în diferend, făcând referire la regulile de procedura conținute în Convenția din 1965 privind reglementarea diferendelor relative la investiții între state și naționali ai altor state.
6. Tribunalul Arbitral va decide asupra tuturor problemelor care sunt de competența sa.
7. Înainte ca Tribunalul Arbitral sa ia o hotărâre, se propune părților în oricare etapa a procedurii ca diferendul să fie soluționat pe cale amiabila. Tribunalul Arbitral își va adopta hotărârea cu majoritate de voturi, luând în considerare prevederile acestui acord, oricare acord între părțile aflate în diferend și legislația interna legată de chestiunea în cauza a părții contractante care a admis investiția.
8. Hotărârea va fi definitivă și obligatorie și se va aplica pe teritoriul fiecărei părți contractante, în conformitate cu legislația sa.
9. Fiecare parte la diferend va suporta cheltuielilor pentru arbitrul numit. Cheltuielile pentru președintele tribunalului și alte cheltuieli legate de desfășurarea arbitrajului vor fi suportate în mod egal de către părți. Tribunalul Arbitral poate, totuși, sa decidă ca o parte mai mare din cheltuieli să fie suportată de către una dintre părți.
---------------------------------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.