Decretul nr. 254/1978

Articolul 2

1. Un oficiu consular nu poate fi înființat pe teritoriul uneia dintre cele doua părți contractante decît cu consimțămîntul celeilalte.

2. Sediul oficiului consular, rangul și circumscripția sa consulară sînt fixate prin înțelegere între statul trimițător și statul de reședința.

3. Modificări ulterioare ale sediului oficiului consular, rangului sau circumscripției sale consulare nu pot fi aduse decît prin înțelegere între statul trimițător și statul de reședința.

Articolul 3

1. Șefii oficiului consular sînt numiți de statul trimițător și admiși să-și exercite funcțiile lor de către statul de reședința.

2. Statul trimițător transmite, pe cale diplomatică, patenta consulară Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședința.

Patenta consulară trebuie să ateste calitatea, indica numele și prenumele, rangul șefului oficiului consular, circumscripția consulară și sediul oficiului consular.

3. Șeful oficiului consular, consul general, consul sau viceconsul este admis să-și exercite funcțiile printr-o autorizație a statului de reședința denumita "exequatur".

4. Statul de reședința poate acorda șefului oficiului consular o autorizație provizorie pentru exercitarea funcțiilor sale pînă la eliberarea exequaturului.

În acest caz, dispozițiile prezentei convenții îi sînt aplicabile.

5. În cazul în care șeful oficiului consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, să-și exercite funcțiile sale, statul de reședința trebuie să informeze despre aceasta, imediat, autoritățile competente din circumscripția consulară și sa ia măsurile necesare ca șeful oficiului consular să poată să-și îndeplinească funcțiile.

6. Statul de reședința poate refuza exequaturul oricînd și fără să fie ținut sa explice motivele hotărîrii sale.

Articolul 4

1. În cazul în care șeful oficiului consular este în imposibilitate de a-și exercită funcțiile sale sau dacă postul este vacant, conducerea oficiului consular poate fi încredințată în mod provizoriu unui funcționar consular din cadrul aceluiași oficiu consular, din cadrul altui oficiu consular al statului trimițător situat în statul de reședința sau unui agent diplomatic din cadrul misiunii diplomatice a statului trimițător în statul de reședința.

2. Numele și prenumele persoanei desemnate, conform dispozițiilor din paragraful precedent, în calitate de gerant interimar, sînt notificate, în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședința.

3. Funcționarul consular desemnat în calitate de gerant interimar se va bucura de drepturile, imunitățile și privilegiile acordate șefului oficiului consular prin prezenta convenție.

Articolul 5

1. Funcționarii consulari de cariera trebuie să aibă numai cetățenia statului trimițător; ei nu trebuie să fie rezidenți permanenți ai statului de reședința și nici să se găsească pe teritoriul acestui stat pentru îndeplinirea altor funcții.

2. Angajații consulari și membrii personalului de serviciu nu trebuie să aibă decît cetățenia statului trimițător sau a statului de reședința.

Articolul 6

Statul trimițător stabilește numărul membrilor oficiului sau consular, ținînd seama de importanța acestui oficiu, precum și de necesitățile dezvoltării normale a activității sale; statul de reședința poate, totuși, cere ca efectivul membrilor oficiului consular să fie menținut în limitele a ceea ce el considera rezonabil și normal, ținînd seama de condițiile existente în circumscripția consulară și de necesitățile oficiului consular.

Articolul 7

În ceea ce privește funcționarii consulari care nu sînt șefi de oficiu, statul de reședința admite exercitarea funcțiilor lor prin simpla lor numire și sub rezerva notificării.

Articolul 8

Sînt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședința sau autorității desemnate de acest minister:

a) numirea membrilor oficiului consular, sosirea lor după numirea la oficiul consular, plecarea definitivă sau încetarea funcțiilor lor, precum și orice alte schimbări care interesează statutul lor și se pot produce în cursul activității lor la oficiul consular;

b) sosirea și plecarea definitivă a unei persoane din familia unui membru al oficiului consular care trăiește în același cămin și, dacă este cazul, faptul ca o persoană devine sau încetează de a fi membru al familiei;

c) sosirea și plecarea definitivă a membrilor personalului particular și, dacă este cazul, încetarea serviciului lor în aceasta calitate;

d) angajarea și concedierea persoanelor rezidente în statul de reședința atît ca membri ai oficiului consular, cît și ca membri ai personalului particular, avînd dreptul la privilegii și imunități.

Articolul 9

1. Autoritatea competența a statului de reședința va elibera, gratuit, fiecărui funcționar consular un document care atesta identitatea și calitatea sa.

2. Dispozițiile paragrafului precedent se aplică, de asemenea, angajaților consulari și membrilor personalului de serviciu, cu excepția celor care au cetățenia statului de reședința sau sînt rezidenți permanenți pe teritoriul acestui stat.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea membrilor de familie ai membrilor oficiului consular, cu excepția celor care au cetățenia statului de reședința, sînt rezidenți permanenți în acest stat sau exercita o activitate lucrativă.

Articolul 10

Membrii oficiului consular nu au dreptul sa exercite o activitate comercială sau o alta activitate cu scop lucrativ pe teritoriul statului de reședința.

Articolul 11

Funcțiile unui membru al oficiului consular iau sfîrșit mai ales prin:

a) notificarea de către statul trimițător statului de reședința a faptului ca funcțiile unui membru al oficiului consular au luat sfîrșit;

b) retragerea exequaturului;

c) notificarea de către statul de reședința statului trimițător ca a încetat sa mai considere persoana respectiva ca membru al personalului consular.

2. Statul de reședința poate, în orice moment, sa notifice statului trimițător ca un funcționar consular persoana non grata sau ca un angajat consular ori un membru al personalului de serviciu nu este acceptabil. În acest caz, statul trimițător va hotărî, după caz, fie sa recheme funcționarul consular, fie sa pună capăt activității angajatului consular sau a membrului personalului de serviciu al oficiului consular.

3. Dacă statul trimițător nu executa, într-un termen rezonabil, obligațiile care-i revin ca urmare a notificării, statul de reședința poate, după caz, sa retragă exequaturul șefului de oficiu consular sau sa înceteze de a mai considera persoana în cauza ca membru al personalului consular, după ce a notificat, pe cale diplomatică, aceasta hotărîre statului trimițător.

4. În cazurile menționate la paragrafele 2 și 3 ale prezentului articol, statul de reședința nu este obligat sa comunice statului trimițător motivele hotărîrii sale.

Articolul 12

Funcțiile consulare sînt exercitate pentru:

1) apărarea în statul de reședința a drepturilor și intereselor statului trimițător, precum și ale cetățenilor acestuia;

b) favorizarea dezvoltării relațiilor comerciale, economice, științifice, culturale și turistice între statul trimițător și statul de reședința;

c) informarea prin toate mijloacele licite despre condițiile și evoluția vieții comerciale, economice, culturale, științifice și turistice din statul de reședința;

d) promovarea relațiilor de prietenie între cele doua state;

e) acordarea de ajutor și asistența cetățenilor statului trimițător.

2. Dispozițiile prezentei convenții privind cetățenii statului trimițător reglementează în mod analog, în măsura în care ele sînt aplicabile, activitatea persoanelor juridice avînd naționalitatea statului trimițător, potrivit legislației sale.

Articolul 13

1. Funcțiile consulare sînt exercitate de către funcționarii consulari ai statului trimițător.

2. Membrii personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statului trimițător din statul de reședința pot, de asemenea, cu titlu temporar, sa exercite funcțiile consulare în cadrul unui oficiu consular al statului trimițător.

În acest caz, drepturile și obligațiile membrilor misiunii diplomatice vor fi respectate.

3. Funcțiile consulare sînt exercitate în limitele circumscripției consulare. În cazuri deosebite, exercitarea funcțiilor consulare în afară circumscripției consulare poate avea loc numai cu consimțămîntul prealabil al statului de reședința.

4. Funcțiile consulare prevăzute în aceasta convenție sînt exercitate cu respectarea legilor statului de reședința și în limitele admise de dreptul internațional.

Articolul 14

1. În exercitarea funcțiilor consulare, potrivit prezentei convenții, funcționarul consular se poate adresa:

a) autorităților locale competente din circumscripția consulară;

b) autorităților centrale ale statului de reședința dacă, și în măsura în care aceasta este admis prin legile, regulamentele și practica statului de reședința sau prin acordurile internaționale în materie.

2. Funcționarul consular se poate adresa direct Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședința numai în absenta unui agent diplomatic al statului trimițător.

Articolul 15

1. Funcționarul consular are dreptul sa înregistreze cetățenii statului trimițător care au domiciliul sau reședința în circumscripția sa consulară.

2. Înregistrarea efectuată de către funcționarul consular nu scutește pe acești cetățeni de obligația de a respecta legislația și regulamentele statului de reședința privind șederea străinilor.

Articolul 16

Funcționarul consular este autorizat sa ia măsuri în scopul asigurării, conform legilor statului de reședința, reprezentării corespunzătoare a cetățenilor statului trimițător în fața tribunalelor sau altor autorități ale statului de reședința. El poate cere, conform legilor și regulamentelor statului de reședința, adoptarea de măsuri provizorii în vederea asigurării drepturilor și intereselor cetățenilor statului sau atunci cînd din cauza absentei lor sau pentru orice alta cauza ei nu-și pot apara în timp util drepturile și interesele lor.

Articolul 17

Funcționarul consular are dreptul:

a) sa elibereze, sa reînnoiască, sa retragă și sa prelungească valabilitatea pașapoartelor și altor documente de călătorie ale cetățenilor statului trimițător;

b) sa acorde vize persoanelor care doresc sa meargă în statul trimițător.

Articolul 18

1. Funcționarul consular are dreptul sa înregistreze nașterea și decesul cetățenilor statului trimițător și sa elibereze certificatele corespunzătoare. Aceste dispoziții nu scutesc persoanele interesate de a face declarațiile prevăzute de legile statului de reședința.

2. Funcționarul consular are dreptul sa oficieze căsătorii între cetățenii statului trimițător și sa elibereze certificatele și copiile autentice ale actelor corespunzătoare. Funcționarul consular precum și cel interesat vor îndrumă despre aceasta întîrziere, autoritățile competente ale statului de reședința.

3. În cazul decesului unui cetățean al statului trimițător pe teritoriul statului de reședința autoritățile competente ale acestui stat în măsura în care au cunoștința, informează, fără întîrziere oficiul consular.

Articolul 19

1. În limitele admise de legile statului de reședința funcționarul consular poate interveni pe lîngă autoritățile competente ale acestui stat, în toate cazurile de tutela sau curatela stabilite sau care trebuie stabilite în favoarea cetățenilor statului trimițător. El poate, de asemenea, sa propună autorităților competente ale statului de reședința persoanele care ar putea fi însărcinate sa îndeplinească funcțiile de tutor sau curator.

2. Autoritățile competente ale statului de reședința vor informa, fără întîrziere, funcționarul consular, în măsura în care au cunoștința de cazurile în care numirea unui tutor sau a unui curator în favoarea unui cetățean al statului trimițător este necesară.

Articolul 20

1. În măsura în care legislația statului de reședința nu se opune funcționarul consular este autorizat sa îndeplinească în circumscripția sa consulară și în cererea naționalilor săi următoarele activități:

a) sa primească, sa întocmească și sa autentifice documente cuprinzînd declarațiile cetățenilor statului trimițător;

b) sa primească, sa întocmească și sa autentifice acte și contracte ale cetățenilor statului trimițător, dacă sînt destinate sa producă efecte în afară statului de reședința și dacă nu se referă la bunuri imobiliare situate pe teritoriul acestui stat sau la drepturi reale asupra acestor bunuri imobiliare;

c) sa legalizeze semnăturile de pe documente ale cetățenilor statului trimițător, precum și semnăturile autorităților judiciare sau ale altor autorități ale statului trimițător și ale statului de reședința, pe documentele pe care le emit;

d) sa legalizeze copiile, traducerile sau extrasele de pe orice documente;

e) sa primească în depozit documentele aparținînd cetățenilor statului trimițător sau care sînt destinate acestora. Aceste depozite nu beneficiază de imunitățile prevăzute de art. 30 al prezentei convenții.

2. Documentele prevăzute în paragraful 1 de mai sus au în statul de reședința aceeași valoare juridică și forta probanta ca documentele autentificate, legalizate sau certificate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente ale acestui stat.

Articolul 21

1. Autoritatea competența a statului de reședința va anunta, fără întîrziere, oficiul consular al statului trimițător, atunci cînd o persoană căreia îi revine, în calitate de moștenitor titular de drepturi sau legatar, o succesiune deschisă pe teritoriul statului de reședința, este cetățean al statului trimițător; totuși aceasta comunicare nu se face decît dacă persoana în cauza nu locuiește sau nu este legal reprezentată în statul de reședința.

2. Autoritatea competența a statului de reședința, atunci cînd este solicitată va notifica, fără întîrziere, oficiului consular al statului trimițător, măsurile pentru conservarea și administrarea bunurilor succesorale care au rămas pe teritoriul statului de reședința de pe urma unui cetățean decedat al statului trimițător.

Funcționarii consulari pot să-și dea concursul direct sau prin intermediul unui delegat la punerea în executare a măsurilor vizate în alineatul precedent.

Ei pot de asemenea:

a) sa urmărească respectarea drepturilor succesorale ale cetățenilor statului trimițător;

b) sa vegheze ca toate sumele de bani, valori sau alte bunuri mobile provenind din drepturile lor succesorale pe teritoriul statului de reședința să fie transmise cetățenilor statului trimițător. Transmiterea se va efectua cu respectarea legilor statului de reședința.

3. Dacă după îndeplinirea pe teritoriul statului de reședința a formalităților privitoare la succesiune, mobilele din succesiune ori produsul vinzarii mobilelor sau imobilelor revin unui moștenitor, titular de drepturi sau legatar, cetățean al statului trimițător, care nu locuiește pe teritoriul statului de reședința, nu a participat la procedura succesorală sau nu și-a desemnat un mandatar, acele bunuri ori produsul vinzarii lor vor fi predate oficiului consular al statului trimițător pentru a fi transmise moștenitorului, titularului de drepturi sau legatarului, cu condiția ca:

a) autoritățile competente sa fi autorizat remiterea bunurilor succesorale sau a produsului vinzarii lor;

b) toate datoriile moștenirii, declarate în termenul prescris de legea statului de reședința, sa fi fost plătite sau garantate;

c) calitatea de moștenitor titular de drepturi sau legatar să fie justificată;

d) drepturile (taxele) asupra succesiunii sa fi fost plătite sau garantate.

4. În cazul cînd un cetățean al statului trimițător se afla provizoriu pe teritoriul statului de reședința și decedează pe acel teritoriu, lucrurile personale și sumele de bani rămase de la decujus și care nu au fost pretinse de un moștenitor prezent vor fi predate, fără alta formalitate, oficiului consular al statului trimițător, cu titlu provizoriu, spre a li se asigura păstrarea sub rezerva dreptului autorităților administrative sau judiciare teritoriale de a le prelua în interesul justiției.

Oficiul consular va trebui sa remită lucrurile personale și sumele de bani oricărei autorități a statului de reședința care ar fi desemnată pentru a le asigura administrarea sau lichidarea. El va trebui să respecte legislația statului de reședința în ceea ce privește exportul lucrurilor și transferul sumelor de bani.

Articolul 22

1. Funcționarii consulari au dreptul sa acorde asistența navelor sub pavilionul statului trimițător și care intra sau se găsesc într-un port din circumscripția lor consulară.

2. În măsura în care legile statului trimițător le permit, funcționarii consulari au dreptul sa ia legătură cu echipajele navelor sub pavilionul statului trimițător, să le viziteze, sa verifice și sa vizeze documentele de bord, precum și documentele cu privire la incarcatura și, în general, să asigure aplicarea pe aceste nave a legilor de navigație ale statului trimițător. Fără a aduce atingere competentei autorităților statului de reședința și, în măsura în care legislația statului trimițător îl autoriza, funcționarii consulari au, de asemenea, dreptul sa ia măsurile necesare pentru asigurarea ordinii și disciplinei pe aceste nave.

3. Autoritățile statului de reședința nu vor interveni în nici o cauza care a survenit la bordul navei, cu excepția dezordinelor de natura sa tulbure liniștea și ordinea publică pe uscat sau în port ori sa aducă prejudicii sănătății și securității publice sau în care s-ar găsi implicate persoane străine de echipaj.

4. În caz de avarie, eșuare sau naufragiu în apele naționale sau teritoriale ale statului de reședința al unei nave sub pavilionul statului trimițător, autoritățile competente ale acestui stat vor înștiința imediat oficiul consular cel mai apropiat de locul accidentului și-l vor informa despre măsurile întreprinse, în vederea salvării și ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încărcăturii și proviziilor. Aceste autorități vor acorda, de asemenea, funcționarilor consulari sprijinul necesar în luarea măsurilor ce se impun ca urmare a avariei, eșuării sau naufragiului. În măsura în care legile statului de reședința nu se opun, autoritățile competente ale acestui stat vor invita funcționarul consular sa asiste la ancheta deschisă pentru determinarea cauzelor avariei, eșuării sau naufragiului. Funcționarii consulari au dreptul sa ceara autorităților statului de reședința sa ia măsurile necesare în vederea salvării și ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încărcăturii și proviziilor.

5. Dacă proprietarul sau armatorul navei avariate, eșuate ori naufragiate sau orice altă persoană indreptatita sa acționeze în numele lor nu poate lua măsurile necesare în legătură cu nava, incarcatura ori provizia acesteia, funcționarii consulari pot lua aceste măsuri în numele proprietarului, armatorului sau persoanei îndreptățite. Tot astfel, funcționarii consulari pot lua asemenea măsuri în legătură cu orice obiecte aparținînd unor cetățeni ai statului trimițător provenind din incarcatura ori proviziile aduse în port sau găsite pe coasta, în apropierea coastei sau pe nava care a eșuat sau naufragiat. Nici un fel de taxe vamale nu vor fi percepute pentru aceasta nava sau pentru incarcatura ori proviziile sale, afară de cazul cînd acestea au fost puse în consumație sau folosite în statul de reședința.

6. În cazul cînd autoritățile statului de reședința sa ia, potrivit competentei lor, măsuri de asigurare ori executare sau de constringere pe bordul navelor sub pavilionul statului trimițător, vor înștiința în prealabil oficiul consular, pentru ca un funcționar consular să poată asista la executarea unor astfel de măsuri. Dacă, în cazurile urgente, înștiințarea oficiului consular n-a fost posibila, iar funcționarul consular nu a fost prezent la luarea măsurilor de executare, autoritățile statului de reședința vor informa neîntîrziat oficiul consular cu privire la măsurile luate. Oficiul consular va fi înștiințat și în cazul cînd membrii echipajului navei urmează să fie interogati de către autoritățile statului de reședința.

Dispozițiile prezentului paragraf nu se referă la controlul vamal, sanitar și de pașapoarte.

7. Prevederile prezentului articol nu se aplică navelor de război.

Articolul 23

1. Funcționarii consulari pot exercita drepturile control și inspecție prevăzute prin legile și regulamentele statului trimițător asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, precum și asupra echipajelor acestora, în măsura în care legile și regulamentele statului de reședința permit aceasta. Ei pot, de asemenea, sa acorde asistența aeronavelor, precum și echipajelor acestora.

2. Atunci cînd o aeronava înmatriculată în statul trimițător suferă un accident pe teritoriul statului de reședința, autoritățile competente ale acestui stat vor informa despre aceasta, fără întîrziere, oficiul consular cel mai apropiat de locul în care accidentul s-a produs.

Articolul 24

În afară funcțiilor enumerate în prezenta convenție, funcționarul consular este autorizat sa exercite orice alte funcții consulare încredințate de către statul trimițător și admise în mod expres de către statul de reședința sau la care statul de reședința nu se opune.

Articolul 25

Statul de reședința acorda toate facilitățile pentru îndeplinirea funcțiilor oficiului consular și ia toate măsurile corespunzătoare care să permită membrilor oficiului consular să-și exercite activitatea și să se bucure de imunitățile și privilegiile acordate prin prezenta convenție.

Articolul 26

Statul de reședința facilitează, conform legislației sale, dobindirea pe teritoriul sau de către statul trimițător a localurilor necesare oficiului consular sau va ajuta statul trimițător să obțină aceste localuri într-un alt mod. Statul de reședința va sprijini, de asemenea, oficiul consular în obținerea de locuințe corespunzătoare pentru membrii oficiului consular.

Articolul 27

1. Scutul cu stema statului trimițător și inscripția corespunzătoare cu denumirea oficiului consular, în limbile celor două părți contractante, pot fi așezate la sediul oficiului consular și la reședința șefului de oficiu consular.

2. Drapelul național al statului trimițător poate fi arborat la sediul oficiului consular, la reședința șefului de oficiu consular și la mijloacele de transport ale șefului de oficiu consular atunci cînd acestea sînt utilizate în exercitarea funcțiilor oficiale.

3. În exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol se va ține seama de legile, regulamentele și practica statului de reședința.

Articolul 28

1. Localurile consulare, precum și locuinta șefului de oficiu consular sînt inviolabile.

2. Autoritățile statului de reședința nu pot pătrunde în localurile consulare decît cu consimțămîntul șefului de oficiu consular al statului trimițător, al șefului misiunii diplomatice a acestui stat sau a persoanei de semnate de aceștia. În locuinta șefului de oficiu consular, autoritățile statului de reședința nu pot pătrunde decît cu consimțămîntul acestuia sau al șefului misiunii diplomatice. Cu toate acestea, consimțămîntul șefului de oficiu consular poate fi prezumat în caz de incendiu sau alt sinistru, care fac necesare măsuri de protecție imediata.

3. Statul de reședința are obligația sa ia toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura securitatea localurilor consulare, pentru a împiedica ca localurile consulare să fie invadate sau deteriorate și pentru a împiedica ca liniștea oficiului consular să fie tulburata ori demnitatea să-i fie știrbită.

4. Localurile consulare, mobilierul și bunurile oficiului consular, precum și mijloacele de transport ale acestuia nu pot face obiectul oricărei forme de rechiziție în scopul apărării naționale sau utilității publice. În cazul în care o expropriere ar fi necesară în aceste scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare în scopul evitării de a se împiedica exercitarea funcțiilor consulare și o indemnizație prompta, adecvată și efectivă va fi acordată statului trimițător.

Articolul 29

1. Imobilele proprietate a statului trimițător sau deținute cu chirie și care sînt destinate îndeplinirii activității consulare ori servesc ca locuințe pentru funcționarii consulari sînt scutite de impozite și taxe de orice natura, naționale, regionale, provinciale sau comunale, cu excepția taxelor percepute pentru remunerarea serviciilor special prestate.

2. În ce privește imobilele proprietatea statului trimițător sau deținute cu chirie, scutirea fiscală nu se va aplica pentru impozitele și taxele care, conform legii statului de reședința, sînt în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimițător sau cu persoana care acționează în contul acestui stat.

3. Excepțiile prevăzute la paragraful 1 se aplică și mijloacelor de transport, proprietate a statului trimițător, destinate utilizării în exercitarea activității consulare.

Articolul 30

Arhivele și documentele consulare sînt inviolabile în orice moment și în orice loc s-ar găsi.

Articolul 31

1. Statul de reședința va permite și înlesni oficiilor consulare ale statului trimițător libertatea de comunicare cu guvernul lor, precum și cu misiunile diplomatice și cu alte oficii consulare ale acelui stat din statul de reședința sau din alte state. În acest scop, oficiile consulare pot folosi toate mijloacele publice de comunicare, curierii diplomației sau consulari, valiza diplomatică sau consulară și mesajele în clar sau cifrate. Totuși, oficiul consular nu poate instala sau utiliza un post emitator de radio decît cu asentimentul statului de reședința.

2. Corespondenta oficială a oficiului consular este inviolabilă, prin corespondenta oficială se înțelege orice corespondenta privitoare la oficiul consular și la funcțiile sale.

3. Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă, nici reținută. Totuși, dacă autoritățile competente ale satului de reședința au motive serioase sa creadă ca valiza conține alte obiecte decît corespondenta, documentele și obiectele menționate la paragraful 4 al prezentului articol, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenta lor de un reprezentant autorizat al statului trimițător. Dacă autoritățile acestui stat refuza aceasta cerere, valiza va fi retrimisa la locul de origine.

4. Valiza consulară, care poate fi formată din unul sau mai multe colete, trebuie să fie sigilată, să aibă semne exterioare vizibile ale caracterului ei; ea nu poate conține decît corespondenta oficială sau documente și obiecte privind exclusiv activitatea oficiului consular.

5. Curierul consular trebuie să posede un document oficial atestind calitatea sa și precizînd numărul coletelor care constituie valiza consulară. Nu poate fi curier consular un cetățean al statului de reședința sau rezident permanent în acest stat. În exercitarea funcțiilor sale, curierul este protejat de statul de reședința. El se bucura de inviolabilitatea personală și nu poate fi supus nici arestării și nici oricărei alte forme de deținere ori de limitare a libertății personale.

Articolul 32

1. Funcționarii consulari au dreptul, în cadrul circumscripției lor consulare, sa comunice cu cetățenii statului trimițător, să-i viziteze, să-i îndrume și, atunci cînd este cazul, sa ia măsurile necesare pentru a le asigura asistența juridică și reprezentarea lor în justiție.

Cetățenii statului trimițător pot sa comunice cu funcționarii consulari și să-i viziteze.

2. Dacă interesatul cere, autoritățile competente ale statului de reședința vor incunostinta, fără întîrziere și, în orice caz, în termen de 7 zile, oficiul consular al statului trimițător, cînd în circumscripția consulară un cetățean al acestui stat a fost arestat sau supus oricărei alte forme de limitare a libertății personale.

3. Funcționarii consulari au dreptul sa primească corespondenta sau orice alte comunicări din partea cetățeanului statului trimițător aflat în arest preventiv sau supus oricărei alte forme de limitare a libertății personale și, în lipsa refuzului expres al interesatului, sa-l viziteze și sa comunice cu el.

Exercitarea acestui drept nu poate fi amînată de către autoritățile statului de reședința după împlinirea termenului de 10 zile de la data informării prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol.

4. Drepturile menționate la paragraful 3 al prezentului articol se vor exercita potrivit modalităților de aplicare prevăzute de legile și regulamentele statului de reședința cu privire la vizita și comunicarea cu persoanele supuse unei măsuri privative de libertate.

5. Autoritățile competente ale statului de reședința vor aduce la cunoștința cetățeanului statului trimițător, aflat în stare de arest preventiv sau supus oricărei alte forme de limitare a libertății personale, posibilitatea de comunicare pe care o are potrivit prezentului articol.

Articolul 33

Sub rezerva legilor și regulamentelor referitoare în zonele în care accesul este interzis sau regulamentul din motive de securitate naționala sau de interes public, statul de reședința asigura membrilor oficiului consular libertatea de deplasare și de circulație pe teritoriul sau.

Articolul 34

Statul de reședința va trata funcționarii consulari cu respectul cuvenit și va lua măsurile corespunzătoare, pentru a împiedica orice atingere adusă persoanelor lor, libertăți și demnității lor.

Articolul 35

1. Funcționarii consulari și angajații consulari nu sînt supuși jurisdicției autorităților judiciare sau administrative ale statului de reședința pentru actele îndeplinite în exercitarea funcțiilor lor.

2. Totuși, dispozițiile primului paragraf nu se aplică în cazul unei acțiuni civile:

a) rezultată din încheierea unui contract al unui membru al oficiului consular, care nu a fost făcut în mod expres sau implicit în numele statului trimițător;

b) intentată de către un terț pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de reședința de către un vehicul, o nava sau o aeronava.

3. Pentru actele îndeplinite în afară funcțiilor lor, funcționarii consulari nu pot fi arestați sau supuși oricărei alte forme de privare sau limitare a libertății personale, decît în cazul cînd sînt învinuiți de autoritatea judiciară competența de o infracțiune grava sau ca urmare a unei hotărîri judiciare definitive de condamnare.

4. Prin infracțiune grava trebuie să se înțeleagă, în sensul prezentului articol, orice infracțiune pentru care legislația statului de reședința prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 5 ani.

5. Cînd o procedură penală este angajata împotriva unui funcționar consular, acesta este obligat să se prezinte în fața autorităților competente. Totuși, procedura trebuie să fie condusă cu considerația datorată funcționarului consular cuvenită poziției sale oficiale și de o maniera care să stînjenească cît mai puțin posibil exercitarea funcțiilor consulare. Atunci cînd în împrejurările menționate la paragraful 3 a apărut necesar ca un funcționar consular să fie arestat sau supus oricărei alte forme de privare sau de limitare a libertății personale, procedura îndreptată contra lui trebuie deschisă în termenul cel mai scurt.

6. În cazul luării unei măsuri privative de libertate împotriva unui membru al oficiului consular sau de urmărire penală angajata împotriva lui, statul de reședința este obligat sa informeze despre aceasta pe șeful oficiului consular cît mai curînd posibil.

Articolul 36

1. Membrii oficiului consular pot fi chemați sa răspundă ca martori în cursul unor proceduri judiciare sau administrative. Dacă un funcționar consular refuza să depună mărturie, nici o măsura coercitivă sau sancțiune nu-i poate fi aplicată.

Angajații consulari și membrii personalului de serviciu nu trebuie să refuze sa răspundă ca martori, în afară cazurilor menționate la paragraful 3.

2. Autoritatea statului de reședința care solicită mărturia trebuie să evite sa stînjenească pe funcționarul consular în desfășurarea funcțiilor sale oficiale. Ea poate să primească mărturia funcționarului consular în localul oficiului consular sau la locuinta acestuia ori sa accepte o declarație scrisă din partea sa.

3. Membrii oficiului consular nu sînt obligați să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu desfășurarea funcțiilor lor și nici să prezinte corespondenta sau alte documente oficiale privind exercitarea funcțiilor lor.

4. Membrii oficiului consular nu sînt obligați sa acționeze ca experți în ceea ce privește dreptul național al statului trimițător.

Articolul 37

Membrii oficiului consular și membrii familiei care trăiesc sub îngrijirea acestora sînt exceptați în statul de reședința de orice serviciu național și de orice sarcini cu caracter militar, de prestații personale de orice natura, precum și de contribuțiile care le-ar înlocui.

Articolul 38

Funcționarii consulari și angajații consulari, precum și membrii familiei care trăiesc sub îngrijirea acestora, sînt exceptați de orice obligații prevăzute de către legile și regulamentele statului de reședința în materie de înregistrare a străinilor și permis de ședere.

Articolul 39

1. Potrivit dispozițiilor legislative și regulamentelor pe care le poate adopta, statul de reședința autorizata intrarea și acorda scutirea de orice drepturi vamale, taxe și alte obligații similare, pentru obiectele destinate:

a) folosinței oficiale a oficiului consular;

b) folosinței personale a funcționarului consular și a membrilor familiei sale, care locuiesc împreună cu el, inclusiv efectele destinate instalării sale. Articolele de consum nu trebuie să depășească cantitățile necesare pentru folosirea lor directa de către cei interesați.

Scutirile astfel recunoscute nu privesc cheltuielile de depozit, de transport, precum și cheltuielile aferente pentru servicii similare.

2. Angajații consulari beneficiază de privilegiile și scutirile prevăzute la alineatul b) al paragrafului 1 în ceea ce privește obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.

3. Bagajele personale care însoțesc funcționarii consulari și membrii familiei lor, care locuiesc împreună cu ei, sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît dacă exista motive serioase să se presupună ca ele conțin alte obiecte decît cele menționate la alineatul b) al paragrafului 1 din prezentul articol ori obiecte al căror import sau export este interzis de către legile și regulamentele statului de reședința ori supus legilor și regulamentelor sale de carantina. Acest control nu poate să aibă loc decît în prezenta funcționarului consular sau a unui membru al familiei sale.

Articolul 40

1. Funcționarii consulari și angajații consulari sînt exceptați de orice impozite și taxe, personale sau reale, naționale, regionale sau comunale, cu excepția:

a) impozitelor indirecte care sînt în mod normal încorporate în prețul mărfurilor sau serviciilor;

b) impozitelor și taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului de reședința, sub rezerva art. 29;

c) drepturilor de succesiune și de mutație percepute de statul de reședința, sub rezerva dispozițiilor paragrafului b) al art. 42;

d) impozitelor și taxelor asupra cistigurilor particulare care își au sursa în statul de reședința;

e) drepturilor de înregistrare, grefa, ipoteci și timbre, sub rezerva dispozițiilor art. 29.

2. Membrii personalului de serviciu sînt exceptați de impozite și taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor oficiale.

3. Membrii oficiului consular care folosesc persoane ale căror retribuții sau salarii nu sînt scutite de impozitul pe venit în statul de reședința trebuie să respecte obligațiile pe care legile și regulamentele statului respectiv le impun în materie de percepere a impozitului pe venit.

Articolul 41

1. Oficiul consular poate percepe pe teritoriul statului de reședința drepturile și taxele pe care legile și regulamentele statului trimițător le prevăd pentru serviciile consulare.

2. Sumele încasate ca drepturi și taxe prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol sînt scutite de orice impozite și taxe în statul de reședința.

Articolul 42

În caz de deces al unui membru al oficiului consular, statul de reședința este obligat:

a) să permită exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepția acelora care au fost dobîndite în statul de reședința și care fac obiectul unei prohibiții la export în momentul decesului;

b) sa scutească bunurile mobile ale succesiunii de impozitele și taxele sau de alte drepturi similare de orice natura, cu condiția ca aceste bunuri să se găsească pe teritoriul statului de reședința numai datorită prezentei defunctului în calitatea sa de membru al oficiului consular.

Articolul 43

1. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 3, membrii oficiului consular sînt exceptați, în ceea ce privește serviciile pe care ei le aduc statului trimițător, de la dispozițiile privind asigurările sociale în vigoare în statul de reședința.

2. Scutirea prevăzută la paragraful 1 se aplică și membrilor personalului particular care se afla în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, dacă:

a) nu sînt cetățeni ai statului de reședința sau nu sînt rezidenți permanenți în acest stat;

b) sînt supuși dispozițiilor referitoare la asigurările sociale în statul trimițător sau într-un stat terț.

3. Membrii oficiului consular care au în serviciul lor persoane cărora scutirea prevăzută la paragraful 2 nu li se aplică, trebuie să respecte obligațiile pe care dispozițiile privind asigurările sociale ale statului de reședința le impun celui care angajează.

4. Scutirea prevăzută la paragrafele 1 și 2 nu exclude participarea facultativă la regimul asigurărilor sociale existent în statul de reședința, cu condiția ca ea să fie admisă la acest stat.

Articolul 44

1. Angajații consulari și membrii personalului de serviciu al oficiului consular care sînt cetățeni ai statului de reședința sau cetățeni ai statului trimițător, rezidenți permanenți în statul de reședința, nu beneficiază decît de imunitățile și privilegiile prevăzute la art. 35 paragraful 1 și art. 36 paragraful 3 din prezenta convenție.

2. Membrii de familie ai membrilor oficiului consular beneficiază, în măsura în care împrejurările permit, de privilegiile recunoscute acestora din urma, afară numai dacă sînt cetățeni ai statului de reședința sau rezidenți permanenți pe teritoriul acestui stat sau exercita aici o activitate particulară cu caracter lucrativ.

3. Statul de reședința trebuie să-și exercite jurisdicția asupra persoanelor menționate la paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol, astfel încît sa nu împiedice activitatea oficiului consular.

Articolul 45

1. Statul trimițător poate renunța, în ceea ce privește un membru al oficiului consular, la privilegiile și imunitățile prevăzute de art. 35.

2. Renunțarea trebuie să fie întotdeauna expresă, sub rezerva dispozițiilor paragrafului 3 al prezentului articol, și trebuie comunicată în scris statului de reședința.

3. Dacă un membru al oficiului consular, într-una din materiile în care ar beneficia de imunitate de jurisdicție în virtutea art. 35 paragraful 1, angajează o procedură, el nu va putea invoca imunitatea de jurisdicție cu privire la orice cerere reconvențională legală de cererea principala;

4. Renunțarea la imunitatea de jurisdicție pentru o acțiune civilă sau administrativă nu implica renunțarea la imunitatea privind măsurile de executare a hotărîrii, pentru care este necesară o renunțare distinctă.

Articolul 46

1. Membrii oficiului consular beneficiază de privilegiile și imunitățile prevăzute de prezenta convenție din momentul trecerii frontierei teritoriului statului de reședința pentru a-și ocupa postul, iar dacă se găsește deja pe acest teritoriu de la intrarea lui în funcție la oficiul consular.

2. Membrii de familie ai membrilor oficiului beneficiază de privilegiile prevăzute de prezenta convenție în următoarele condiții:

a) din momentul în care membrul oficiului consular începe să se bucure de imunități și privilegii conform paragrafului 1;

b) din momentul trecerii frontierei statului ședința, dacă au intrat pe acest teritoriu la o dată ulterioară celei prevăzute la alin a);

c) din momentul cînd au devenit membri de familie ai membrului oficiului consular, dacă au dobîndit aceasta calitate la o dată ulterioară celei prevăzute la alin. a) și b).

3. Atunci cînd activitatea unui membru al oficiului consular ia sfîrșit, imunitățile și privilegiile sale, precum și cele ale membrilor săi de familie, încetează în momentul în care persoana în cauza părăsește teritoriul statului de reședința sau la expirarea unui termen rezonabil acordat în acest scop.

Imunitățile și privilegiile angajaților consulari ale membrilor personalului de serviciu, care sînt cetățeni ai statului de reședința sau care au domiciliul în statul de reședința, încetează în momentul în care persoana în cauza își pierde calitatea de angajat consular sau membru al personalului de serviciu.

4. Privilegiile acordate membrilor de familie încetează, de asemenea, din momentul în care aceste persoane nu mai fac parte din familia membrului oficiului consular.

Totuși, dacă aceste persoane declara ca intenționează sa părăsească teritoriul statului de reședința într-un termen rezonabil, privilegiile lor subzistă pînă în momentul plecării.

5. În cazul decesului unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale continua să se bucure de privilegiile recunoscute prin prezenta convenție pînă în momentul în care părăsesc teritoriul statului de reședința sau pînă la expirarea unui termen rezonabil acordat în acest scop.

6. Membrii personalului particular beneficiază de drepturile și înlesnirile care le sînt acordate prin prezenta convenție pe durata angajării lor în aceasta calitate.

7. Pentru actele îndeplinite de către membrii oficiului consular în exercițiul funcțiilor lor oficiale, imunitatea de jurisdicție subzistă fără limita de durata.

Articolul 47

1. Fără a se aduce atingere privilegiilor și imunităților lor, prevăzute prin prezenta convenție, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii și imunități au obligația să respecte legile și regulamentele statului de reședința și sa nu se amestece în treburile interne ale acestui stat.

2. Facilitățile, privilegiile și imunitățile membrilor oficiului consular nu vor fi folosite de aceștia decît în scopul îndeplinirii obligațiilor lor oficiale.

3. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea funcțiilor consulare.

Articolul 48

Toate mijloacele de transport, proprietate a statului trimițător și care sînt folosite de către oficiile consulare, precum și toate mijloacele de transport aparținînd membrilor oficiului consular sau membrilor lor de familie, trebuie să fie asigurate împotriva daunelor cauzate terților.

Articolul 49

1. Prezenta convenție va fi ratificată.

Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc cît mai curînd posibil la București.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în a 30-a zi de la schimbul instrumentelor de ratificare. Ea este încheiată pentru o perioadă de 10 ani și va fi prelungită de fiecare data, pe aceeași perioadă, în afară de cazul în care una dintre părțile contractante nu o denunta cu 12 luni înainte de expirarea perioadei respective.

Drept care, plenipotențiarii respectivi au semnat prezenta convenție, punînd sigiliul lor.

Facuta la Tunis la 8 octombrie 1977, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, arabă și franceza. În caz de divergenta de interpretare între textele în română și arabă, textul francez va face credința.

Pentru Republica Socialistă România

Marin Rădoi

Pentru Republica Tunisiană

Abdelkrim Gana

CONVENȚIE între Republica Socialistă România și Republica Austria privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor și averii

Republica Socialistă România și Republica Austria, în dorința de a promova și de a întări relațiile economice între cele doua tari pe baza avantajului reciproc, au convenit asupra următoarelor dispoziții privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor și averii:

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecăruia din cele doua state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante sau al subdiviziunilor lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe avere, toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitul pe veniturile din retribuții (salarii), precum și impozitul asupra creșterii averii.

3. Impozitele actuale asupra cărora se aplică convenția sînt următoarele:

a) în Republica Austria:

1. impozitul pe venit;

2. impozitul pe societăți;

3. taxa asupra tantiemelor;

4. impozitul pe avere;

5. taxa asupra averilor care nu sînt supuse impozitului asupra moștenirii;

6. impozitul asupra meseriilor, inclusiv impozitul asupra sumei salariilor;

7. impozitul funciar;

8. taxa asupra întreprinderilor agricole și silvice;

9. contribuțiile întreprinderilor agricole și silvice la fondul de egalizare pentru ajutorarea familiilor;

10. taxa asupra valorii terenurilor virane

(denumite în continuare impozit austriac).

b) În Republica Socialistă România:

1. impozitul pe veniturile din retribuții, din lucrări de litere, arta și știința, din colaborări la publicații sau la spectacole, din expertize și din alte surse asemănătoare:

2. impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice și juridice nerezidente;

3. impozitul pe veniturile societăților mixte constituite în România cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;

4. impozitul pe veniturile din activități lucrative (meserii, profesii libere), precum și din întreprinderi altele decît cele de stat;

5. impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri și terenuri;

6. impozitul pe veniturile realizate din activități agricole.

(denumite în continuare impozit român).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc modificările importante aduse legislației lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, dacă contextul nu cere o alta interpretare:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica, după context, Republica Socialistă România sau Republica Austria;

b) expresia România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România și zonele situate în afară apelor sale teritoriale asupra cărora, în conformitate cu dreptul internațional și după propria sa legislație, Republica Socialistă România poate exercita drepturi suverane privitoare la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorării sau exploatării resurselor lor naturale, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legătură cu care se aplică convenția este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse;

c) expresia Austria înseamnă teritoriul Republicii Austria;

d) expresia persoana cuprinde persoanele fizice și societățile;

e) expresia societate indica persoanele juridice sau subiectele de drept care sînt supuse impunerii ca persoane juridice, inclusiv societățile mixte prevăzute de legislația română;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia trafic internațional înseamnă acel transport cu o nava, un avion, un vehicul rutier sau un vehicul feroviar care este exploatat de către o întreprindere cu conducerea de afaceri efectivă într-un stat contractant; sînt exceptate cazurile în care nava, avionul, vehiculul rutier sau vehiculul feroviar sînt exploatate în mod exclusiv între puncte din celălalt stat contractant;

h) expresia autoritate competentă indica:

1. în Republica Socialistă România, pe ministrul finanțelor sau pe reprezentantul sau legal autorizat;

2. în Republica Austria, pe ministrul federal al finanțelor.

2. În aplicarea convenției de către fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul ce i se atribuie potrivit dreptului statului menționat care reglementează impozitele făcînd obiectul convenției, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale statului menționat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență a fiecăruia din statele contractante, cazul se rezolva după regulile ce urmează:

a) aceasta persoana este considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea este considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă nu se poate stabili în care stat contractant persoana are centrul intereselor vitale sau nu dispune în nici un stat contractant de o locuinta permanenta, atunci este considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau nu locuiește în nici unul din statele contractante, este considerată rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă persoana are cetățenia ambelor state contractante sau nu are cetățenia nici unuia din statele contractante, autoritățile competente ale statelor contractante vor proceda potrivit art. 26.

3. Dacă, conform paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este socotită rezidență a ambelor state contractante, atunci ea este considerată rezidență a statului contractant unde se găsește conducerii sale efective de afaceri.

Articolul 5

Sediu stabil

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu stabil indica o baza fixa de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;

g) un șantier de construcții a cărui durata depășește 18 luni;

h) un șantier de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera sediu stabil dacă:

a) se folosește o baza fixa de afaceri numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) bunurile sau mărfurile aparținînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocării, expunerii sau livrării;

c) bunurile sau mărfurile aparținînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) bunurile sau mărfurile aparținînd întreprinderii, care au fost expuse la un tirg comercial sau la o expoziție, sînt vîndute de către întreprindere la închiderea acestui tirg comercial sau a expoziției;

e) o baza fixa de afaceri este folosită exclusiv pentru cumpărarea de mărfuri sau de a culege informații pentru întreprindere;

f) o baza fixa de afaceri este folosită pentru întreprindere exclusiv în scopuri de publicitate, de a furniza informații, cercetări științifice sau activități analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.

4. O persoana activind într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu stabil în primul stat contractant, dacă dispune în acest stat de împuterniciri pe care le exercita în mod obișnuit care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una din aceste societăți un sediu stabil al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din bunuri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant unde bunurile în discuție sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile averilor imobile, inventarul viu și mort al unităților agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și altor bogatii ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închiriere sau din arendare, precum și din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sînt atribuibile acestui sediu stabil.

2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa și în celălalt stat contractant, printr-un sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi exercitat activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și dacă în raportul cu întreprinderea al cărui sediu stabil este ar fi fost pe deplin independenta.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scădere cheltuielile pentru scopurile urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul stabil sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile unui sediu stabil să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil cumpara bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit, tratate, separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

8. Prevederile acestui articol se aplică și veniturilor obținute de un asociat linistit din participarea sa la o societate linistita (stille Gesellschaft) a dreptului austriac.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor sau aeronavelor pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective de afaceri a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective de afaceri a unei întreprinderi de navigație se afla la bordul unei nave, atunci el este considerat ca aflîndu-se în statul contractant în care se afla portul de baza al navei sau, dacă nu exista un port de baza, în statul contractant în care se afla stabilită persoana care exploatează nava.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică în mod corespunzător și beneficiilor provenind din participările într-un pool, la o exploatare în comun sau la o organizație internationala de exploatare.

4. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internațional a vehiculelor feroviare sau rutiere pot fi impuse numai în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii, în afară de cazul în care întreprinderea din celălalt stat își desfășoară acolo activitatea printr-un sediu stabil. În cazul, în care întreprinderea își desfășoară activitatea în acest mod se aplică art. 7.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant, și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și cînd, într-unul sau în celălalt caz, cele doua întreprinderi sînt, în relațiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de către una din întreprinderi dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăși însă 15% din suma bruta a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă venituri din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau alte drepturi - excepțind creanțe - cu participare la beneficii sau venituri provenite din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului, în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. Din aceeași categorie fac parte de asemenea beneficiile care conform legislației române sînt repartizate de societățile mixte subscriitorilor de capital.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, în societatea, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, un sediu stabil de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

5. Dacă o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma dobinzilor.

3. Dispozițiile paragrafului 2 nu se aplică la dobinzile pentru creditele acordate sau garantate direct sau indirect de către un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorială sau de o persoană de drept public a acestui stat și pentru creditele acordate direct de către o banca.

4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din efecte publice, din obligațiuni, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza cu participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin dobinzile, un sediu stabil de care sînt legate efectiv creanțele generatoare de dobinzi. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident din acest stat. Cu toate acestea, dacă plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil pentru care operațiunea generatoare de dobinzi a fost contractată și care suporta sarcina acestor dobinzi, dobinzile menționate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

7. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau a relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, depășește pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele de cinematograf și filmele și benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenție, a unei mărci, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin redevențele, un sediu stabil de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În acest caz se aplică dispozițiile art. 7.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevențelor și care suporta sarcina acestor redevențe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

6. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, cuantumul redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, excede pe acelea asupra cărora s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau care fac parte dintr-o baza fixa de care dispune un rezident al unul stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu stabil (singur sau cu ansamblul întreprinderii) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile vizate la art. 23, paragraful 3 sînt supuse impozitului numai în statul contractant în care bunurile în cauza sînt impozabile conform prevederilor menționatului articol.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2 sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activități independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacă rezidentul nu dispune în celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activității sale. Dacă dispune de o astfel de baza veniturile sînt impozabile în acest celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile menționatei baze fixe.

2. Expresia profesii libere cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și expert contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 și 19, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, și

b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu stabil sau de o baza fixa pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile acestui articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitatea retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau într-un vehicul feroviar ori rutier în trafic internațional sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliilor de administrație sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau de conducere a unei societăți rezidență în celălalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 14 și 15, veniturile pe care profesioniștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii le obțin din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, veniturile provenite din activitățile menționate la paragraful 1 realizate de persoanele care desfășoară o activitate pe baza unui acord cultural convenit între statele contractante sînt impozabile numai în statul în care aceștia sînt rezidenți.

Articolul 18

Pensii

1. Pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea dependenta desfășurată în trecut se impun numai în acest stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile plătite de un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorială, de o colectivitate locală sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct fie din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice pentru activitatea desfășurată în trecut în exercitarea de funcții cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat contractant.

Aceste prevederi nu sînt valabile pentru pensiile plătite persoanelor fizice care sînt cetățeni ai celuilalt stat.

3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat contractant.

Articolul 19

Funcții publice

1. Remunerațiile plătite de un stat contractant, de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale, de o colectivitate locală sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct fie prin prelevare și din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivități sau acestei persoane de drept public, în exercitarea de funcții cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat.

Aceasta dispoziție nu se aplică pentru remunerațiile plătite persoanelor fizice care au cetățenia celuilalt stat.

2. Dispozițiile art. 15, 16 și 18 se aplică remunerațiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activități comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat.

Articolul 20

Personal didactic

Remunerațiile pe care profesorii și alți membri ai corpului de învățămînt rezidenți ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice alta instituție de învățămînt a celuilalt stat contractant, le primesc pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în primul stat, pe o perioadă care nu depășește doi ani de la începerea activității lor.

Articolul 21

Studenți

1. Sumele pe care un student sau un practicant, care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant și care se afla în celălalt stat contractant exclusiv în scopul instruirii sau specializării, le primește pentru întreținerea sa, studiul sau, instruirea sau specializarea sa nu vor fi impuse în celălalt stat, cu condiția ca aceste sume sa provină din surse situate în afară acestui celălalt stat.

2. Veniturile persoanelor prevăzute la paragraful 1, pe care acestea le primesc pentru o activitate de dependenta, remunerată, exercitată în celălalt stat contractant exclusiv în scopul completării experienței practice profesionale și a carei durata nu depășește 183 de zile din anul fiscal, nu sînt supuse impozitului în acest stat.

Articolul 22

Venituri nemenționate expres

Veniturile unei persoane rezidență într-un stat contractant nemenționate în mod expres la articolele precedente sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 23

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunurile mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.

3. Navele și aeronavele exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Vehiculele feroviare sau rutiere exploatate trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii, în afară de cazul ca aceste vehicul sau bunuri mobile fac parte din activul unui sediu stabil pe care întreprinderea îl are în celălalt stat. În acest caz se aplică paragraful 2.

5. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 24

Dispoziții privind evitarea dublei impuneri

1. Dacă o persoană rezidență într-un stat contractant realizează venituri sau dispune de avere și aceste venituri sau aceasta avere sînt impozabile conform acestei convenții în celălalt stat contractant, atunci primul stat menționat, sub rezerva paragrafului 2, exclude la impozitare aceste venituri sau aceasta avere; acest stat poate însă la stabilirea impozitului pentru restul veniturilor sau pentru restul averii acestei persoane să aplice cota de impozit care ar fi aplicabilă dacă respectivele venituri sau respectiva avere nu ar fi fost excluse de la impozitare.

2. Dacă o persoană rezidență într-un stat contractant realizează venituri care, conform articolelor 10, 11 12 ar trebui să fie impozabile în celălalt stat contractant, atunci primul stat menționat ia în considerare la impozitul pe care acesta trebuie să-l perceapă pe venitul acestei persoane și suma care corespunde impozitului plătit în celălalt stat contractant. Suma luată în considerare nu trebuie să depășească totuși partea impozitului stabilit înainte de luarea în considerare care se referă la veniturile realizate în celălalt stat contractant.

3. În sensul acestui articol, beneficiile întreprinderilor de stat române vărsate la bugetul statului sînt considerate ca impozit al Republicii Socialiste România.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Cetățenii unui stat contractant nu sînt supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau vor fi supuși cetățenii celuilalt stat aflați în aceeași situație.

2. Termenul cetățeni indica:

a) toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant;

b) toate persoanele juridice, societățile de persoane și alte asociații de persoane înființate conform legislației în vigoare într-unul din statele contractante.

Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se stabilește în acest celălalt stat într-un mod mai puțin favorabil decît impozitarea întreprinderilor acestui alt stat care exercită aceeași activitate.

Aceasta prevedere nu trebuie interpretată astfel încît sa oblige un stat contractant sa acorde persoanelor rezidente în celălalt stat contractant scutiri și reduceri de impozite în funcție de situația sau sarcinile familiale pe care le acorda rezidenților proprii.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deținut sau controlat de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat la nici un impozit sau obligație legată de impunere care să fie diferita sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de același fel din acest prim stat.

5. Se stabilește ca perceperea diferențiată de impozite asupra veniturilor, beneficiilor și averii care sînt prevăzute în Republica Socialistă România pentru întreprinderile socialiste nu contravine prevederilor acestui articol.

6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului al cărui rezident este.

2. Aceasta autoritate competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înțelegerii amiabile, sa rezolve dificultățile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în vederea realizării unei înțelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Dacă schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înțelegerea, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal și care vor fi necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții.

Orice informație astfel obținută va fi ținuta în secret și nu va putea fi comunicată decît persoanelor sau autorităților însărcinate cu stabilirea și încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligația.

a) de a lua măsuri administrative care să deroge de la propria sa legislație sau de la practica sa administrativă sau a celei a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei sale legislații sau în cadrul practicii sale administrative normale ori a celor ale celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar da la iveala un secret comercial de afaceri, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informații a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Funcționari diplomatici și consulari

1. Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internațional, fie a convențiilor speciale.

2. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organelor sau funcționarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terț și membrilor lor de familie, dacă se găsesc pe teritoriul unuia din statele contractante și nu sînt tratați ca rezidenți ai acestuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit și pe avere.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării. Documentele de ratificare vor fi schimbate în București, cît și mai curînd posibil.

2. Convenția intră în vigoare la 60 de zile după schimbarea documentelor de ratificare.

Articolul 30

Începerea aplicării

Prevederile acestei convenții sînt aplicabile asupra tuturor impozitelor care se percep de la 1 ianuarie al anului în care a avut loc schimbul documentelor de ratificare.

Articolul 31

Denunțarea

1. Prezenta convenție rămîne în vigoare atita timp cît nu este denunțată de unul din statele contractante.

2. Fiecare stat poate, după minimum 5 ani de la intrarea în vigoare, sa denunțe în scris convenția pe cale diplomatică cu cel puțin șase luni înainte de sfîrșitul anului calendaristic. În acest caz, acordul nu se mai aplica asupra impozitelor care sînt percepute începînd cu 1 ianuarie al anului calendaristic care urmează anului la al cărui sfîrșit a avut loc denunțarea.

Drept care împuterniciții celor două state contractante au semnat și sigilat prezenta convenție.

Facuta în Viena la 30 septembrie 1976, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română și germană, ambele avînd aceeași valabilitate.

Pentru Republica Socialistă România

MANEA MANESCU

Pentru Republica Austria

Dr. BRUNO KREISKY

CONVENȚIE privind prevenirea și sancționarea infracțiunilor contra persoanelor care se bucura de protecție internationala, inclusiv agenții diplomatici *)

Statele părți la prezenta convenție,

avînd în vedere scopurile și principiile Cartei O.N.U. privind menținerea păcii internaționale și promovarea relațiilor prietenești și cooperarea între state,

considerind ca infracțiunile comise împotriva diplomaților și altor persoane care se bucura de protecție internationala aduc atingere securității acestor persoane, constituind o amenințare serioasă la adresa relațiilor internaționale normale necesare cooperării între state,

apreciind ca comiterea unor astfel de infracțiuni constituie un motiv de neliniste pentru comunitatea internationala,

convinse de necesitatea adoptării urgente a unei măsuri corespunzătoare și eficace pentru prevenirea și sancționarea acestor infracțiuni,

au convenit asupra celor ce urmează:

Articolul 1

În sensul prezentei convenții:

1. Prin expresia persoana care se bucura de protecție internationala se înțelege:

a) orice șef de stat, inclusiv orice membru al unui organ colegial, care în virtutea constituției statului respectiv îndeplinește funcțiile șefului de stat; orice șef de guvern sau ministru al afacerilor externe, atunci cînd o astfel de persoana se găsește într-un stat străin, precum și membrii de familie care îi însoțesc;

b) orice reprezentant, funcționar sau personalitate oficială a unui stat și orice funcționar, personalitate oficială sau alt reprezentant al unei organizații interguvernamentale, care, la data cînd și în locul în care o infracțiune s-a comis împotriva sa, a reședinței oficiale, a locuinței personale sau mijloacelor sale de transport, este îndreptățit conform dreptului internațional la o protecție specială împotriva oricărei atingeri a persoanei, a libertății sau demnității sale, precum și a membrilor familiei care fac parte din gospodăria sa.

2. Prin expresia autor presupus al infracțiunii se înțelege orice persoană contra căreia exista probe suficiente ca a comis sau a participat la una sau mai multe infracțiuni prevăzute de art. 2.

Articolul 2

1. Fapta intenționată:

a) de a comite un omor, o răpire sau orice alt act împotriva integrității corporale sau libertății unei persoane care se bucura de protecție internationala.

b) de a comite folosind violenta, un atac împotriva localurilor oficiale, reședinței personale sau mijloacelor de transport aparținînd unei persoane care se afla sub protecție internationala și care este de natura să-i pună în pericol persoana și libertatea,

c) de a ameninta cu comiterea unui astfel de atac,

d) de a incerca săvîrșirea unui astfel de atac,

e) de a participa în calitate de complice la un astfel de atac,

este considerată de statele părți la convenție ca reprezentind o infracțiune conform legislației lor interne.

2. Fiecare stat parte la convenție va sanctiona aceste infracțiuni luînd în considerare gravitatea lor.

3. Paragrafele 1 și 2 din prezentul articol nu prejudiciază obligațiile pe care le au statele părți, în virtutea dreptului internațional, de a lua măsurile ce se impun pentru prevenirea altor atingeri aduse integrității corporale, libertății și demnității persoanelor care se bucura de protecție internationala.

Articolul 3

1. Fiecare stat parte va lua măsurile ce se impun în vederea stabilirii competentei sale în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 2 și anume:

a) cînd infracțiunea a fost comisă pe teritoriul sau, ori la bordul unei nave sau aeronave înmatriculate pe teritoriul sau;

b) atunci cînd autorul prezumat al infracțiunii are naționalitatea statului respectiv;

c) atunci cînd infracțiunea a fost comisă împotriva unei persoane care avînd dreptul la protecție internationala în sensul articolului 1, se bucura de acest statut în virtutea chiar a funcțiilor pe care ea le exercita în numele statului respectiv.

2. Fiecare stat parte va lua măsurile necesare pentru a-și stabili competența în cazul cînd autorii prezumati ai infracțiunilor nu sînt extrădați, conform art. 8, unuia din statele prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol.

3. Prezenta convenție nu exclude exercitarea competentei penale în virtutea legislației interne.

Articolul 4

Statele părți colaborează la prevenirea infracțiunilor prevăzute la art. 2, mai ales pentru:

a) luarea măsurilor necesare cu scopul de a preveni pregătirea pe teritoriul lor, a unor astfel de infracțiuni care ar urma să fie comise pe sau în afară acestui teritoriu;

b) schimbul de informații și coordonarea măsurilor administrative și altele, dacă este cazul, cu scopul de a preveni continuarea unor astfel de infracțiuni.

Articolul 5

1. Statul parte pe teritoriul căruia au fost comise una sau mai multe infracțiuni prevăzute la art. 2, dacă are motive sa creadă ca autorul prezumat al infracțiunii a fugit de pe teritoriul sau, comunică celorlalte state interesate, direct sau prin intermediul secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, orice element de fapt pertinent privind infracțiunea și celelalte informații de care dispune privind identitatea autorului prezumat al infracțiunii.

2. Atunci cînd una sau mai multe infracțiuni prevăzute la art. 2 a fost comisă împotriva unei persoane care se bucura de protecție internationala, statul parte care dispune de informații privind victima și circumstanțele infracțiunii le va comunică, în condițiile prevăzute de legislația sa interna, în timp util și complet, statului parte în numele căruia persoana respectiva își exercită funcțiile.

Articolul 6

1. Dacă considera ca circumstanțele o justifica statul parte pe teritoriul căruia se găsește autorul prezumat al infracțiunii ia măsurile necesare potrivit legislației sale interne în vederea asigurării prezentei autorului prezumat al infracțiunii cu scopul de a porni urmărirea penală sau de a-l extrada. Aceste măsuri sînt notificate fără întîrziere direct sau prin intermediul secretarului general al Organizației Națiunilor Unite:

a) statului unde infracțiunea a fost comisă;

b) statului sau statelor al cărui autor prezumat al infracțiunii are naționalitatea sau, dacă acesta este apatrid, statului pe teritoriul căruia își are reședința permanenta;

c) statului sau statelor a cărui naționalitate o are persoana care se bucura de protecție internationala sau în numele căruia sau cărora își exercită funcțiunile;

d) tuturor celorlalte state interesate, și

e) organizațiilor interguvernamentale ale căror persoane se bucura de protecție internationala, în cazul cînd este vorba de un funcționar sau o personalitate oficială.

2. Orice persoană față de care au fost luate măsurile vizate la paragraful 1 din prezentul articol este în drept:

a) sa comunice fără întîrziere cu reprezentantul competent cel mai apropiat al statului a cărui naționalitate o are sau care este abilitat sa-l protejeze, dacă este vorba de o persoană apatridă, care este dispus, la cererea sa, să-i protejeze drepturile; și

b) sa primească vizita unui reprezentant al acestui stat.

Articolul 7

Statul parte pe teritoriul căruia se găsește autorul prezumat al infracțiunii, dacă nu-l extrădează supune cazul, fără nici o excepție și fără intirzieri nejustificate, autorităților sale competente sa exercite acțiunea penală, după o procedură conformă cu legislația acestui stat.

Articolul 8

1. În măsura în care infracțiunile prevăzute la art. 2 nu figurează pe lista cazurilor de extrădare în convențiile de extrădare în vigoare între statele părți, ele sînt considerate ca fiind incluse în aceste convenții. Statele părți se angajează sa includă aceste infracțiuni ca situații de extrădare în toate tratatele de extrădare ce vor încheia între ele.

2. Dacă un stat parte care subordonează extrădarea existenței unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare de către un alt stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extrădare, poate, dacă decide extrădarea, sa considere prezenta convenției ca fiind baza juridică a extrădării pentru aceste infracțiuni. Extrădarea este supusă regulilor de procedura și altor condițiuni prevăzute de dreptul statului în care se face extrădarea.

3. Statele părți care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat recunosc aceste infracțiuni ca constituind între ele cazuri de extrădare supuse regulilor de procedura și altor condiții prevăzute de dreptul statului primitor.

4. În vederea extrădării, aceste infracțiuni sînt considerate între statele părți ca fiind comise atît la locul unde s-au petrecut cît și pe teritoriul statelor ținute să-și stabilească competența în baza art. 3 paragraful 1.

Articolul 9

Persoana contra căreia s-a angajat o procedură judiciară, ca urmare a unei infracțiuni prevăzute la art. 2, se bucura de garanții și tratament echitabil în orice faza a procedurii.

Articolul 10

1. Statele părți își acorda asistența judiciară în orice faza a procedurii penale angajate pentru infracțiunile prevăzute la art. 2, inclusiv în ceea ce privește comunicarea oricăror elemente de proba de care ele dispun și care sînt necesare realizării scopurilor procedurii.

2. Dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol nu afectează obligațiile relative la asistența judiciară prevăzute în orice alt tratat.

Articolul 11

Statul parte care angajează o procedură penală contra autorului prezumat al infracțiunii comunică rezultatul definitiv secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, care, la rindul sau, informează despre aceasta celelalte state părți.

Articolul 12

Dispozițiile convenției nu vor afecta aplicarea tratatelor referitoare la azil, care sînt în vigoare la data adoptării prezentei convenții, în ceea ce privește statele, care sînt părți la aceste tratate, un stat parte la convenție nu va putea însă invoca tratatele referitoare la azil față de un alt stat parte la convenție care nu este parte la aceste tratate.

Articolul 13

1. Orice diferend între doua sau mai multe state părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții care nu se soluționează prin negocieri se supune arbitrajului, la cererea uneia din părți. Dacă, în șase luni de la data cererii de arbitrare părțile nu cad de acord să se supună arbitrajului, oricare dintre ele va putea supune diferendul Curții internaționale de justiție, depunind în acest sens o cerere conform Statutului Curții.

2. Orice stat parte va putea, în momentul semnării prezentei convenții, ratificării sau aderării la ea, sa declare că nu se considera legată de dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol.

Celelalte state părți nu vor fi legate de dispozițiile respective față de un stat parte care va formula o astfel de rezerva.

3. Orice stat parte care va formula o rezervă conform dispozițiilor din paragraful 2 al prezentului articol va putea în orice moment sa ridice aceasta, rezerva printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 14

Prezenta convenție va fi deschisă pentru semnare tuturor statelor, pînă la 31 decembrie 1974, la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New York.

Articolul 15

Prezenta convenție va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngă secretarul general Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 16

Prezenta convenție va rămîne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 17

1. Prezenta convenție va intra în vigoare după 30 de zile de la data depunerii pe lîngă secretarul general al Organizației Natiunilor Unite a celui de al 22-lea instrument de ratificare sau aderare. Pentru fiecare din statele care vor ratifica convenția sau vor adera la ea după depunerea celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau aderare, convenția va intra în vigoare după a 30-a zi de la depunerea de către acest stat a instrumentului sau de aderare sau ratificare.

Articolul 18

1. Orice stat parte poate să denunțe prezenta convenție prin notificare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

2. Denunțarea va avea efect după 6 luni de la data la care notificarea a fost primită de secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 19

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite notifica tuturor statelor, între altele:

a) semnăturile puse pe prezenta convenție și depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare conform art. 14. 15 și 16, precum și notificările făcute în virtutea art. 18.

b) data la care prezenta convenție va intra în vigoare conform art. 17.

Articolul 20

Originalul prezentei convenții, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez și rus au valoare egala, va fi depus pe lîngă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care va transmite copii certificate tuturor statelor.

Drept pentru care subsemnații, legal împuterniciți de către guvernele lor respective, au semnat prezenta convenție, deschisă pentru semnare la New York, la 14 decembrie 1973.

CONVENȚIA INTERNATIONALA asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid*)

--------------------

reamintind prevederile Cartei Națiunilor Unite prin care toți membrii s-au angajat sa acționeze atît împreună cît și separat, în cooperare cu Organizația, în vederea asigurării respectării universale și efective a drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasa, sex, limba sau religie,

considerind ca Declarația universala a drepturilor omului, care dispune ca toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi și ca fiecare poate să se prevaleze de toate drepturile și toate libertățile proclamate în Declarație, fără nici o deosebire, îndeosebi de rasa, culoare sau origine naționala,

luînd în considerare Declarația asupra acordării independentei țărilor și popoarelor coloniale în care Adunarea generală a declarat ca procesul de eliberare este irezistibil și ireversibil și ca, în interesul demnității umane, al progresului și justiției, trebuie să se pună capăt colonialismului și tuturor practicilor de segregatie și de discriminare care îl însoțesc,

reamintind ca potrivit Convenției internaționale asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială, statele condamna în special segregatia rasială și apartheidul și se angajează sa prevină, sa interzică și sa elimine din teritoriile de sub jurisdicția lor toate practicile de aceasta natura,

reamintind ca în Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid anumite acte care pot fi calificate și ca acte de apartheid constituie o crima în raport cu dreptul internațional,

reamintind ca, potrivit Convenției asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor împotriva umanității, actele inumane decurgind din politica de apartheid sînt calificate drept crime împotriva umanității,

reamintind ca Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o serie de rezoluții în care politica și practicile de apartheid sînt condamnate ca o crima împotriva umanității,

reamintind ca Consiliul de Securitate a subliniat ca intensificarea și lărgirea continua a apartheidului tulbura și ameninta grav pacea și securitatea internationala,

convinse ca o convenție internationala asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid ar permite să se ia noi măsuri mai eficiente pe plan internațional și pe plan național în vederea eliminării și reprimării crimei de apartheid,

au convenit asupra celor ce urmează:

Articolul 1

Statele părți la prezenta convenție declara ca apartheidul este o crima împotriva umanității și ca actele inumane rezultind din politicile și practicile de apartheid și alte politici și practici asemănătoare de segregatie și discriminare rasială, definite în art. II al convenției, sînt crime care contravin normelor dreptului internațional, îndeosebi scopurilor și principiilor Cartei Națiunilor Unite și ca ele constituie o amenințare serioasă pentru pacea și securitatea internationala.

2. Statele părți la prezenta convenție declara criminale organizațiile, instituțiile și persoanele care comit crima de apartheid.

Articolul 2

În termenii prezentei convenții, expresia crima de apartheid, care înglobează politicile și practicile asemănătoare de segregatie și discriminare rasială, asa cum ele sînt practicate în Africa australa, desemnează actele inumane indicate mai jos, comise în vederea instituirii sau menținerii dominatiei unui grup rasial de ființe umane asupra oricărui alt grup rasial de ființe umane și de a-l asupri sistematic pe acesta:

a) a refuza unui membru sau unor membri ai unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale dreptul de viața și de libertate persoanei:

i) luînd viața unor membri ai unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale;

îi) aducind grava atingere integrității fizice sau psihice, libertății sau demnității membrilor unui grup rasial sau al mai multor grupuri rasiale sau supunindu-i torturii sau unor pedepse sau tratamente crude inumane sau degradante;

iii) arestind arbitrar și deținînd ilegal membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale;

b) a impune deliberat unui grup rasial sau mai multor grupuri rasiale condiții de viața menite sa ducă la distrugerea fizica totală sau parțială;

c) a lua măsuri legislative sau de alta natura, menite sa împiedice un grup rasial sau mai multe grupuri rasiale de a participa la viața politica, socială, economică și culturală a tarii și sa creeze deliberat condiții care împiedica deplina dezvoltare a grupului sau a grupurilor respective. De asemenea, sa priveze pe membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale de libertățile și drepturile fundamentale ale omului, în special dreptul la munca, dreptul de a forma sindicate recunoscute, dreptul la educație, dreptul de a-și părăsi țara și de a reveni, dreptul la o naționalitate, dreptul de a circula liber și de a-și alege reședința, dreptul de libertate de opinie și de exprimare și dreptul la libertatea de întrunire și asociere pașnică;

d) a lua măsuri, inclusiv măsuri legislative, vizind divizarea populației după criterii rasiale creind rezervații și ghetouri pentru membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale interzicind căsătoriile între persoane aparținînd unor grupuri rasiale diferite și expropriind terenurile aparținînd unui grup rasial sau mai multor grupuri rasiale sau unor membri ai acestor grupuri;

e) a exploata munca membrilor unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale, în special supunindu-i muncii forțate;

f) a persecuta organizații sau persoane privindu-le de libertățile și drepturile fundamentale, pentru ca se opun apartheidului.

Articolul 3

Sînt considerate din punct de vedere penal ca fiind responsabile pe plan internațional, și oricare ar fi mobilul, persoanele, membrii unor organizații și instituții și reprezentanții statului, care fie ca își au reședința pe teritoriul statului în care actele sînt săvîrșite sau într-un alt stat, care:

a) comit actele menționate la art. II al prezentei convenții. Participa la aceste acte, le inspira direct sau conspira la săvîrșirea lor;

b) favorizează sau încurajează direct săvîrșirea crimei de apartheid sau cooperează la ea direct.

Articolul 4

Statele părți la prezenta convenție se angajează:

a) sa ia toate măsurile, legislative sau de alta natura, necesare pentru a împiedica ca crima de apartheid și alte politici segregationiste asemănătoare sau manifestările lor sa nu fie încurajate într-o maniera oarecare precum și pentru a elimina orice încurajare de aceasta natura și pentru a pedepsi persoanele vinovate de aceasta crima;

b) sa ia măsuri legislative, judiciare și administrative pentru a urmări, judeca și pedepsi, în conformitate cu legislația lor, persoanele responsabile sau acuzate de actele definite la art. II al prezentei convenții, fie ca își au sau nu reședința pe teritoriul statului în care aceste acte au fost săvîrșite și în care se referă la cetățeni ai acestui stat sau ai unui alt stat sau la persoane apatride.

Articolul 5

Persoanele acuzate de actele enumerate la art. II al prezentei convenții pot fi judecate de un tribunal competent al oricărui stat parte la convenție care ar putea avea jurisdicții asupra acestor persoane sau de către un tribunal internațional penal care ar fi competent față de acele state părți care vor fi acceptat competența sa.

Articolul 6

Statele părți la prezenta convenție se angajează sa accepte și să execute în conformitate cu Carta Națiunilor Unite deciziile luate de Consiliul de Securitate avînd drept scop de a preveni, a elimina și a reprima crima de apartheid, precum și de a concura la executarea deciziilor adoptate de alte organe competente ale Organizației Națiunilor Unite în vederea atingerii obiectivelor convenției.

Articolul 7

1. Statele părți la prezenta convenție se angajează sa supună periodic grupului creat în conformitate cu art. IX al convenției rapoarte asupra măsurilor legislative, judiciare, administrative sau de alta natura pe care le-au luat pentru a da efect dispozițiilor convenției.

2. Exemplare ale acestor rapoarte vor fi transmise prin grija secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, Comitetului special pentru apartheid.

Articolul 8

Orice stat parte la prezenta convenție poate cere oricărui organ competent al Organizației Națiunilor Unite de a lua, conform Cartei Națiunilor Unite, măsurile pe care le considera corespunzătoare pentru a preveni și elimina crima de apartheid.

Articolul 9

1. Președintele Comisiei drepturilor omului va desemna un grup compus din trei membri ai acestei comisii, care vor fi în același timp reprezentanți ai unor state părți la prezenta convenție, în scopul examinării rapoartelor prezentate de statele părți în conformitate cu prevederile art. VII al convenției.

2. Dacă Comisia drepturilor omului nu cuprinde reprezentanți ai unor state părți la prezenta convenție sau cuprinde mai puțin de trei, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, în consultare cu toate statele părți la convenție, va desemna un reprezentant al unui stat parte sau reprezentanți ai unor state părți la convenție membri ai Comisiei drepturilor omului pentru a face parte din grupul creat în baza dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol pînă la alegerea în Comisia drepturilor omului de reprezentanți ai unor state părți la convenție.

3. Grupul va putea să se întrunească pentru a examina rapoartele prezentate în conformitate cu dispozițiile art. VII pe o perioadă maxima de cinci zile, fie înainte de deschidere, fie după închiderea sesiunii Comisiei drepturilor omului.

Articolul 10

1. Statele părți la prezenta convenție împuternicesc Comisia drepturilor omului:

a) sa ceara organismelor Organizației Națiunilor Unite, atunci cînd ele transmit exemplare ale unor petiții în conformitate cu art. 15 al Convenției internaționale asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială, de a aduce în atenția comisiei plingerile privind actele ce sînt enumerate la art. II al prezentei convenții;

b) sa stabilească bazindu-se pe rapoartele organismelor competente ale Organizației Națiunilor Unite și pe rapoartele supuse periodic de statele părți la prezenta convenție, o lista a persoanelor, organizațiilor, instituțiilor și reprezentanților unor state care sînt prezumate răspunzătoare de crimele enumerate la art. II, precum și de acelea împotriva cărora s-au angajat urmăriri judiciare de către statele părți la convenție;

c) sa ceara organismelor competente ale Organizației Națiunilor Unite informații cu privire la măsurile luate de autoritățile responsabile cu administrarea de teritorii sub tutela și teritorii neautonome precum la orice alte teritorii cărora li se aplică rezoluția 1514 (XV) a Adunării generale, din 14 decembrie față de persoanele care ar fi responsabile de crimele vizate la art. II și care sînt prezumate a aparține jurisdicției lor teritoriale și administrative.

2. Așteptînd să fie atinse obiectivele Declarației asupra acordării independentei țărilor și popoarelor coloniale, care figurează în rezoluția 1514 (XV) a Adunării generale, prevederile prezentei convenții nu vor restringe cu nimic dreptul de petiție acordat acestor popoare de alte instrumente internaționale sau de Organizația Națiunilor Unite și instituțiile sale specializate.

Articolul 11

1. Actele enumerate la art. II al prezentei convenții vor fi considerate drept crime politice în scopurile extrădării.

2. Statele părți la prezenta convenție se angajează sa acorde într-un asemenea caz extrădarea conform legislației lor și tratatelor în vigoare.

Articolul 12

Orice diferend între statele părți privind interpretarea, aplicarea sau executarea prezentei convenții care nu a fost reglementat pe cale de negocieri va fi adus în fața Curții Internaționale de Justiție, la cererea statelor părți la diferend, în afară de cazul cînd acestea n-au convenit un alt mod de reglementare.

Articolul 13

Prezenta convenție este deschisă semnării de către toate statele. Orice stat care nu a semnat convenția pînă la intrarea sa în vigoare va putea sa adere la aceasta.

Articolul 14

1. Prezenta convenție este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 15

1. Prezenta convenție va intra în vigoare a 30-a zi de la data depunerii la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a celui de al douazecilea instrument de ratificare sau aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezenta convenție sau vor adera la aceasta după depunerea celui de al douazecilea instrument de ratificare sau aderare, convenția va intra în vigoare a 30-a zi de la data depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau aderare.

Articolul 16

Orice stat parte poate să denunțe prezenta convenție pe calea notificării scrise adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. Denunțarea va avea efect la un an de la data la care secretarul general a primit notificarea.

Articolul 17

1. Orice stat parte poate, în orice moment, sa ceara revizuirea prezentei convenții pe calea notificării scrise adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

2. Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite hotărăște măsurile de luat, dacă este nevoie, în legătură cu o cerere de aceasta natură.

Articolul 18

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va informa toate statele:

a) asupra semnarilor, ratificărilor și aderărilor în temeiul art. XIII și XIV;

b) asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare în conformitate cu art. XV;

c) asupra denunturilor notificate în conformitate cu art. XVI;

d) asupra notificărilor adresate în conformitate cu art. XVIII.

Articolul 19

1. Prezenta convenție, ale carei texte în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza și rusa au aceeași valabilitate, va fi depusa în arhivele Organizației Națiunilor Unite.

2. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va trimite o copie certificată conformă cu prezenta convenție tuturor statelor.

PROTOCOL referitor la modificarea Convenției privind decontările multilaterale în ruble transferabile și organizarea Băncii Internaționale de Colaborare Economică, precum și a statutului acestei bănci*)

--------------------

în scopul perfecționării activității Băncii Internaționale de Colaborare Economică,

în conformitate cu articolul XV din Convenția privind decontările multilaterale în ruble transferabile și organizarea Băncii Internaționale de Colaborare Economică, din 22 octombrie 1963, și cu articolul 44 din Statutul Băncii Internaționale de Colaborare Economică, care constituie parte integrantă a Convenției menționate,

au convenit următoarele:

Articolul 1

În Convenția privind decontările multilaterale în ruble transferabile și organizarea Băncii Internaționale de Colaborare Economică, să se introducă următoarele modificări și completări:

1. Penultimul alineat al articolului II să se înlocuiască cu alineate în următoarea redactare:

"În afară de funcțiile enumerate mai sus, banca poate efectua, pe seama mijloacelor proprii și atrase, creditarea organizațiilor economice internaționale, băncilor și altor organizații create de țările membre ale băncii, precum și a băncilor altor tari, în conformitate cu principiile și condițiile de baza, ce se stabilesc de consiliul băncii.

Banca poate efectua, pe seama resurselor alocate de țările interesate, finanțarea organizațiilor economice internaționale ai altor organizații, create de țările membre ale Băncii."

2. Ultimele trei alineate ale articolului III să se înlocuiască cu alineate în următoarea redactare:

"Suma capitalului statutar al băncii poate fi majorată cu acordul țărilor membre ale băncii, la recomandarea consiliului băncii.

Suma capitalului statutar al băncii se majorează, la primirea unei noi tari ca membra a băncii, cu suma varsamintului (cotei) ei la acest capital. Suma, modul și termenele varsamintului se stabilesc de consiliul băncii, prin înțelegere cu aceasta țara.

Banca are capital de rezerva; termenele, mărimea, scopul și modul de constituire a acestuia se stabilesc de consiliul băncii.

Banca poate avea fonduri speciale proprii, care se creează prin hotărîrea consiliului băncii.

În conformitate cu convențiile încheiate între țările interesate și banca, la banca pot fi create fonduri speciale pe seama resurselor acestor tari."

3. Articolul IX să se formuleze în următoarea redactare:

"ART. 11

Banca Internationala de Colaborare Economică poate efectua decontări în ruble transferabile cu țările nemembre ale băncii. Modalitatea și condițiile decontărilor se stabilesc de consiliul băncii, prin înțelegere cu țările interesate."

4. Articolul XI să se formuleze în următoarea redactare:

"ART. 11

Banca Internationala de Colaborare Economică este persoana juridică. Banca se bucura de capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea funcțiilor și atingerea scopurilor sale, în conformitate cu prevederile prezentei convenții și ale statutului băncii.

Ca organizație internationala, banca poate încheia convenții internaționale.

Banca, precum și reprezentanții țărilor în consiliul băncii și funcționarii băncii, beneficiază, pe teritoriul fiecărei tari membre a băncii, de privilegiile și imunitățile care sînt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și atingerea scopurilor sale, prevăzute de prezenta convenție și de statutul băncii. Privilegiile și imunitățile menționate mai sus se definesc prin statutul băncii.

Banca poate deschide pe teritoriul tarii de sediu, precum și pe teritoriul altor tari, filiale, agenții și reprezentante ale sale. Relațiile dintre banca și țara de sediu a băncii, dintre filialele, agențiile și reprezentantele sale se stabilesc prin înțelegeri corespunzătoare."

5. Alineatele 2 și 3 ale articolului XIII să se formuleze în următoarea redactare:

"Primirea ca membra a băncii se face prin consiliului băncii.

Copia corespunzător certificată a hotărîrii consiliului băncii cu privire la primirea noii tari ca membra a băncii se transmite acestei tari și depozitarului prezentei convenții. Din ziua primirii de către depozitar a documentului menționat, împreună cu documentul (cererea) de aderare, se considera ca țara a aderat la convenție și a fost primită în rindul membrilor băncii, fapt despre care depozitarul înștiințează țările membre ale băncii și banca.

Articolul 2

În Statutul Băncii Internaționale de Colaborare Economică să se introducă următoarele modificări și completări:

1. La articolul 5:

Alineatul 5 să se formuleze în următoarea redactare:

"Suma capitalului statutar al băncii poate fi majorată în conformitate cu prevederile art. III al convenției."

Alineatul 7 să se formuleze în următoarea redactare:

"La încetarea activității băncii, vărsămintele și alte mijloace existente ale băncii, după satisfacerea pretențiilor creditorilor pentru obligațiile acesteia, urmează să fie restituite țărilor membre ale băncii și distribuite între ele după scăderea sumei pentru acoperirea datoriilor ca urmare a reglementării reciproce a pretențiilor țărilor membre ale băncii."

2. Articolul 8 să se formuleze în următoarea redactare:

"ART. 8

Banca poate avea fonduri speciale proprii. Scopurile, mărimea, termenele și condițiile creării și utilizării acestor fonduri se stabilesc de consiliul băncii.

La banca se pot crea, de asemenea, fonduri speciale pe seama resurselor țărilor interesate. Scopurile, mărimea, modul de creare și utilizare a acestor fonduri se stabilesc prin convenții între țările interesate și banca."

3. Articolul 9 să se formuleze în următoarea redactare:

"ART. 9

Banca organizează și efectuează decontări multilaterale în ruble transferabile pentru operațiunile comerciale și alte operațiuni.

Decontările se efectuează prin conturile în ruble transferabile ale băncilor țărilor membre (denumite în continuare băncile împuternicite), deschise la Banca Internationala de Colaborare Economică sau, prin înțelegere cu aceasta, la alte bănci împuternicite.

Plățile se efectuează de către banca în limitele mijloacelor pe care le are fiecare banca imputernicita în conturile în ruble transferabile."

4. Articolul 10 să se formuleze în următoarea redactare:

"ART. 10

Banca poate deschide conturi în ruble transferabile organizațiilor economice internaționale, băncilor și altor organizații create de țările membre ale băncii, precum și băncilor și organizațiilor altor tari și poate efectua decontări prin aceste conturi, în modalitatea stabilită de banca."

5. Alineatele 3 și 4 ale articolului 11 să se înlocuiască cu un alineat cu următorul conținut:

"Titularii de conturi care au în conturi la banca mijloace în ruble transferabile și în alte valute, pot dispune liber de aceste mijloace."

6. Articolul 12 să se formuleze în următoarea redactare:

"ART. 12

Pentru mijloacele în ruble transferabile, păstrate în conturi la Banca Internationala de Colaborare Economică, se calculează și se plătesc dobinzi în cuantumul stabilit de consiliul băncii."

7. Articolul 19 să se completeze cu un al treilea alineat, cu următorul conținut:

"Banca poate acorda, de asemenea, credite organizațiilor economice internaționale, băncilor și altor organizații create de țările membre ale băncii, precum și băncilor altor tari, în conformitate cu principiile și condițiile de baza, stabilite de consiliul băncii."

8. Alineatul 2 al articolului 20 să se formuleze în următoarea redactare:

"Planurile de credite ale băncii se întocmesc pe baza declarațiilor de credite ale băncilor împuternicite, care pornesc de la datele planurilor de dezvoltare a economiei naționale și comerțului exterior, ale acordurilor și contractelor comerciale. În planurile de credite ale băncii se includ, de asemenea, declarațiile de credite ale organizațiilor economice internaționale, băncilor și altor organizații create de țările membre ale băncii, precum și declarațiile de credite ale băncilor altor tari.

La întocmirea planurilor de credite, banca folosește, de asemenea, datele și calculele proprii. Planurile de credite se aproba de consiliul băncii. În cazul solicitării de credite de către banca imputernicita a unei tari, peste sumele prevăzute în planul de credite, banca examinează aceasta cerere ținînd seama de datele prezentate de banca imputernicita, cu privire la stadiul îndeplinirii de către țara respectiva a acordurilor comerciale și de alte materiale necesare în acest scop."

9. Articolul 23 să se formuleze în următoarea redactare:

"ART. 23

Banca poate efectua, pe seama resurselor puse la dispoziție de țările interesate, finanțarea organizațiilor economice internaționale și a altor organizații create de țările membre ale băncii."

10. Articolul 24 să fie formulat în următoarea redactare:

"ART. 24

Banca poate acorda și primi credite și împrumuturi în valute liber convertibile și în alte valute, pe baza convențiilor încheiate cu bănci și alte organizații și instituții ale țărilor membre și țărilor nemembre ale băncii, poate efectua operațiuni de depozit, de arbitraj, cambiale, de garanție, de decontare și alte operațiuni uzuale în practica bancară internationala, în aceste valute, precum și operațiuni cu aur."

11. Din alineatul 3 al articolului 26 să se excludă cuvintele: " .... pînă la trei reprezentanți din fiecare țara".

12. La articolul 28:

Punctele "c" și "h" să se formuleze în următoarea redactare:

"c) creează fonduri speciale proprii ale băncii;"

"h) ia hotărîri cu privire la primirea de noi membri ai băncii;"

La punctul "j", cuvintele "...... decurgind din prezentul statut" să se înlocuiască cu cuvintele: "... decurgind din convenția și prezentul statut".

13. La alineatul întîi al articolului 34, cuvintele:

"...... și patru membri" să se înlocuiască cu cuvintele: "...... și cinci membri".

14. Alineatul întîi al articolului 37 să se formuleze în următoarea redactare:

"Litigiile băncii cu clientela sa din țările membre ale băncii, potrivit înțelegerii dintre părți, se examinează în arbitrajul ce se alege din rindul arbitrajelor existente sau nou constituit."

Articolul 3

Prezentul protocol va fi supus ratificării și va intra în vigoare de la data cînd ultima dintre părțile contractante va preda instrumentul de ratificare depozitarului acestui protocol. Protocolul va intra totuși în vigoare, temporar, din ziua semnării sale.

Articolul 4

Prezentul protocol va fi predat spre păstrare Secretariatului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc care va îndeplini funcția de depozitar al acestui protocol.

Întocmit în orașul Moscova, la 23 noiembrie 1977, într-un singur exemplar în limba rusa.

PROTOCOL privind reglementarea trecerii frontierei de stat româno-iugoslava, în legătură cu construirea și exploatarea conductelor de etilenă-propilenă, din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia în Republica Socialistă România, care intersectează subacvatic riul Birzava

Guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia avînd în vedere Convenția de cooperare economică în domeniul petrochimiei între guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, semnată la București, la 21 aprilie 1973 au hotărît sa încheie prezentul Protocol și în acest scop au numit pe împuterniciții lor:

guvernul Republicii Socialiste România, pe Aurel Lupu, director al Întreprinderii de comerț exterior "Rompetrol" din București,

guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, pe Miodrag Mihailovic, director al Organizației de muncă "Petrochimia" din Pancevo,

care, după schimbul deplinelor puteri, găsite în buna și cuvenită forma, au convenit sa reglementeze:

Articolul 1

1. Trecerea frontierei de stat româno-iugoslava de către cetățenii români și cetățenii iugoslavi, care participa la construirea și exploatarea sistemului de conducte de etilenă-propilenă.

2. Controlul documentelor de trecere a frontierei de stat și al regimului vamal, pentru personalului ambelor părți, care trece frontiera cu ocazia executării lucrărilor de construire și exploatare a sistemului de conducte, precum și al transportării utilajelor, instrumentelor și materialelor necesare la construirea și întreținerea acestuia.

3. Regimul de lucru al specialiștilor și muncitorilor, precum și al transportării utilajelor.

Articolul 2

1. Trecerea frontierei de stat de către cetățenii români și cetățenii iugoslavi se efectuează prin porțiunea dintre localitățile Partos (Republica Socialistă România) și Markovicevo (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia), pe baza permisului prevăzut în Acordul dintre guvernul Republicii Populare Române și guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, privind unificarea permiselor de trecere a frontierei de stat româno-iugoslava semnat la Belgrad, la 8 aprilie 1965, sau a tabelului vizat de către organul competent al tarii ai carei cetățeni sînt, însoțit de buletinele de identitate.

2. Prevederile prezentului articol, sînt aplicabile specialiștilor și muncitorilor români și iugoslavi, care executa lucrările de construire și exploatare a conductelor, la frontiera sau în apropierea acesteia, pe teritoriul celeilalte părți.

Articolul 3

1. Cetățenii români și cetățenii iugoslavi, posesori ai permiselor sau persoanele trecute pe tabel, prevăzute la art. 2 pct. 1, din prezentul Protocol, trec frontiera de stat și se înapoiază pe teritoriul tarii lor, prin același loc.

2. Trecerea frontierei de stat pe teritoriul celeilalte părți se efectuează în prezenta reprezentanților organelor competente pentru controlul trecerii frontierei și începe cu o ora înainte de răsăritul soarelui și termina la o ora după apusul soarelui.

Articolul 4

1. Persoanele prevăzute la art. 2, din prezentul Protocol, au dreptul:

- sa treacă frontiera de stat româno-iugoslava prin porțiunea dintre localitățile Partos-Markovicevo;

- să se deplaseze pe teritoriul celeilalte părți, în zona construcției;

- sa ramina pe teritoriul celeilalte părți, pînă la șapte zile,

Pe timpul exploatării conductelor, specialiștii desemnați pot trece frontiera și se pot deplasa pînă la ventilele de secționare și la stațiile de măsurare, iar, în situații deosebite și de-a lungul întregului traseu al conductelor.

Pentru nevoi de serviciu, îmbolnăviri, accidente sau forta majoră, organele competente ale fiecărei părți pot aproba rămînerea pe teritoriul propriu, însă să se informeze reciproc despre împrejurările care au făcut imposibila înapoierea normală.

Articolul 5

La trecerea frontierei de stat, sînt scutite de taxe vamale și alte taxe: alimentele, produsele din tutun și medicamentele aduse de către persoanele care participa la executarea lucrărilor de construcție și întreținere a conductelor, în cantitățile necesare uzului personal, pe timpul șederii pe teritoriul celeilalte părți.

2. În ce privește utilajele, instrumentele și materialele, care se introduc pe teritoriul celeilalte părți și sînt destinate construcției sau întreținerii sistemului de conducte, se aplică reglementările vamale ale tarii respective.

3. Specialiștii și muncitorii care au dreptul de trecere a frontierei de stat pot introduce, cu condiția înapoierii obligatorii, documentația tehnica necesară executării lucrărilor și documentele de serviciu.

Articolul 6

Cetățenii care trec frontiera de stat pe baza permiselor sau a tabelelor, sînt obligați ca pe timpul șederii lor pe teritoriul celeilalte părți, să respecte legile tarii respective.

Articolul 7

Asigurarea aplicării prevederilor prezentului protocol revine organelor competente ale fiecărei părți.

Articolul 8

1. Prezentul protocol se aplică provizoriu de la data semnării acestuia și va intra în vigoare, în ziua ultimei notificări privind aprobarea lui.

2. Protocolul se încheie pe o perioadă de zece ani se va prelungi, în continuare, pe termene de cîte cinci ani, pînă cînd nu va fi denunțat de către una din părțile contractante cu șase luni înainte de expirarea valabilității acestuia.

Prezentul protocol a fost întocmit la Pancevo și Timișoara, în doua exemplare identice, fiecare în limba română ei în limba sirbo-croată. Ambele texte au aceeași valabilitate.

Semnat la Timișoara, la 25 noiembrie 1977.

Din împuternicirea guvernului

Republicii Socialiste România

Aurel Lupu

Din împuternicirea guvernului

Republicii Socialiste Federative Iugoslavia

Miodrag Mihailovic