Raportul nr. 151840/1940

Domnule General,

Conform dispozițiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septembrie și nr. 3.072 din 7 Septembrie 1940, avem onoare a va inainta pentru aprobarea și semnatura Domniei-Voastre, alăturatul decret-lege pentru abrogarea art. 33 din legea cu privire la unele dispozițiuni pentru înlesnirea și refacerea creditului din 20 Aprilie 1935 și pentru interpretarea art. 1396 cod civil, art. 277 cod. comercial și art. 16 din legea asupra cambiei și biletului la ordin.

Sub imperiul art. 1396 cod. civil și art. 277 Codul comercial, sa născut o controversa, asupra punctului de a ști dacă girul cambiei transmite sau nu posesorului cambiei în afară formalităților de drept comun, garanțiile reale, accesorii, fie creanței ca atare (raportul fundamental), fie numai negotiului cambial.

Doctrina și jurisprudenta franceza și italiana, se pronuntasera în majoritate pentru efectul translativ al girului.

Jurisprudenta noastră mai puțin fixată, a trecut de la teza afirmativa, la acea negativa, doctrina fiind împărțită.

De altă parte, cu ocaziunea discutiunii în Parlament, a art. 16 din legea actuala a cambiei, la o propunere de amendament prin care se tindea să se consacre efectul translativ al girului cambial, raportorul legii a socotit ca poate preciza înțelesul art. 16 în sensul restrictiv, iar amendamentul nefiind votat, s-a ajuns ca o parte din doctrina sa caute în aceste dezbateri un argument în favoarea tezei ca girul nu transmite garanțiile reale, iar altă parte considera ca atît sub imperiul art. 16, cat și sub imperiul art. 277 cod comercial, trebuie să se admită efectul translativ al girului cambial asupra garanțiilor reale accesorii.

În aceasta situație, s-a legiferat art. 33 din legea creditului, pe cale interpretativa, decizandu-se ca girul transmite garanțiile fără formalitățile dreptului comun, în următoarele condiții:

a) Pentru ca girul sa transmită garanțiile reale, art. 33 cerea ca în actul de constituire a garanției să se constate ca pentru creanta garantată s'au emis cambii sau bilete la ordin.

Instanțele noastre judecătorești au interpretat acest text în sensul că este necesară o individualizare concretă a cambiilor sau biletelor la ordin, în actul de garanție, ajuntandu-se astfel la restrangerea excesiva a operei de lămurire incercata de legiuitorul din 1935. Aceasta interpretare restrictiva rămîne în dezacord cu necesitățile vieții practice. Aceste necesitați faceau ca în majoritatea cazurilor actele de garanție sa conțină nu mențiunea precisa a unor cambii determinate, ci a posibilității de a se emite cambii sau bilete la ordin în viitor. A exclude, în astfel de cazuri, efectul translativ al girului, înseamnă a face o distincție nejustificată în logica juridică și neconforma cu nevoile vieții comerciale. Într'adevăr, aceleași motive de ordin juridic și economic dictau ca girul să aibă un efect translativ asupra garanțiilor, indiferent de data existenței cambiilor, deoarece esențială era nu individualizarea lor, ci voința părților de a solidariza circulația unor garanții reale de circulația unor efecte de credit, iar efectul translativ trebuia să-și găsească fundamentul în aceasta voința de cambializare relativă a întregului raport juridic, iar nu în modul de emitere a cambiilor sau biletelor la ordin;

b) Alineatul 1, al art. 33 mai prevedea ca prin efectul girului se transmit posesorului cambiilor garanțiile reale, fără a se considera cedat și raportul fundamental. Aceasta distincție bazată pe o idee doctrinara, era de natura a da naștere la confuziuni. Unele instanțe au dedus din netransmisibilitatea raportului fundamental, consecința ca raportul de garanție reală nu se transmite, cu toate prerogativele lui, posesorul cambiilor neputând să se înscrie la tabloul de distribuție, în condițiile alin 2, al art. 33. Cu aceasta interpretare, posesorul nu putea pune singur în executare actul de garanție, iar dacă ar fi voit să depună creanta ipotecară drept preț, într'o vânzare silită, soluția ar fi prezentat cele mai mari dificultăți.

În fond, legiuitorul din 1935, voise, prin partea finala a alin. 1, sa împiedice pe debitor de a putea opune posesorului cambiei în raport cu garanția reală, alte excepții decât cele pe care art. 19 din legea cambiei le făcea opozabile în raport cu cambia sau biletul la ordin.

În ceea ce privește caracterul interpretativ al art. 33, s'a discutat dacă era necesar ca legiuitorul sa precizeze ce texte de lege se interpretează, fără a se fi putut constata ca art. 33 curma o controversa existenta, atît sub imperiul art. 1936 cod civil și art. 277 cod. com., cat și sub imperiul art. 16 din legea cambiei și ca acest text conținea soluții în sensul opiniei care domina în cele trei legislații înrudite: română, franceza și italiana.

În fața acestor dificultăți ridicate de un text interpretativ, ne-a apărut necesară abrogarea și înlocuirea lui cu un text nou care, fără să poată schimba interpretarea fixată de legiuitorul din 1935, sa precizeze aceasta interpretare în termen cat mai satisfacatori.

Noul text fixează, interpretarea articolelor controversate, pe următoarele baze:

1. Actualul art. 33 este abrogat. Deci, în viitor, el nu mai poate fi aplicat nici spetelor în curs de judecată, acestora ca și celor ce se vor naște, trebuie să li se aplice art. 277 cod. com. sau art. 16 din legea cambiei. Or, aceste texte, în urma abrogării art. 33, nu pot fi interpretate decât în sensul noului text.

2. Se recunoaște, cu privire la garanții, în mod integral, efectul translativ al girului în sensul că ele sînt atașate cambiilor și biletelor la ordin, subscrise sau ce se vor subscrie pe baza actului, transmitandu-se cu ele beneficiarilor succesivi prin simplul fapt al girului.

3. Prin noul text, impunandu-se deci o strânsă solidarizare a garanții și a creanței cambiale în sensul că sub raportul transferului, garanția este cambializata, s-a prevăzut ca ea este transmisă prin gir cu exclusiunea excepțiunilor ce debitorul ar fi putut opune creditorului față de care a constituit garanția, - excepțiuni incompatibile cu circulația cambiala a unei creanțe - chiar dacă aceste excepțiuni ar fi luat naștere anterior datei girului.

4. Se precizează în noul text că nu este nevoie de a individualiza în act cambiile care transporta garanția fiind suficient să se prevadă în act ca debitorul a subscris sau va subscrie cambii sau bilete la ordin. Textul vorbește de actul de creanta, sau de cel de constituirea garanției.

Asa dar vor fi atașate efectelor de comerț prevăzute prin actul de creanta și garanțiile constituite prin acte ulterioare, chiar dacă nu se mai menționează și în aceste ultime acte ca pentru creanta garantată s'au emis sau se vor emite cambii.

În ceea ce privește situația terților care, în ipotezele reglementate în noul text al art. 33, ar trata direct cu creditorul, detentor formal al garanției reale, nu am adus nici-o dispoziție, deoarece principiile generale sînt suficiente pentru a soluționa orice conflict.

Din moment ce legea atribuie girului cambiei, efectul translativ al garantilor precizat de noul text, orice terț care voiește sa dobândească o creanta garantată sau numai garanția unei creanțe în al carei înscris se menționează că s-au emis sau se vor emite efecte de comerț, numai este de buna credința față de posesorul cambiilor, dacă n-a luat la timp precauțiunile necesare, atît pentru a controla ca detentorul aparent al garanției, deține în patrimoniul sau și cambiile care decid de circulația juridică a garanțiilor reale, cat și pentru a împiedica punerea lor în circulație ulterior independent de cesiunea garanțiilor.

În raporturile dintre debitori și posesorul cambiei se poate pune chestiunea unor vicii de forma ale actului de constituire a garanției reale. Este evident ca girul nu poate transmite garanția decât în forma în care părțile inițial contractante au legat raportul juridic din punct de vedere al solemnitatilor, forme impuse de lege. Dacă exista nulități ale actului de constituire din acest punct de vedere, girul nu le poate face sa dispara față de posesorul cambiei sau biletului la ordin.

Dacă d-voastre sunteți de acord cu conținutul acestui proiect de decret lege, care vine sa dea o soluție cat mai potrivita unor probleme de drept de cel mai arzator interes practic pentru viața noastră comercială, va rog sa binevoiti a-l adopta.

Primiți, va rugăm, Domnule General, asigurarea înaltei noastre consideratiuni.