Decizia nr. 198/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995
prezumat în vigoare
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 1.594/2000 al Judecătoriei Sighisoara, județul Mures.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, ținând seama de jurisprudenta Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.594/2000, Judecătoria Sighisoara, județul Mures, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. Sighisoara.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
contravin prevederilor art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), art. 135 alin. (6), art. 29 și 30 din Constituție, deoarece aduc restrangeri libertății comerțului și instituie o răspundere obiectivă, fără culpa, ceea ce contravine art. 41 alin. (7) din Constituție. Se apreciază ca prin aceste sancțiuni operează o "confiscare mascată" a averii dobândite licit în baza unor relații comerciale. Astfel intervenția statului în cadrul unor raporturi juridice de natura comercială nu se justifica în condițiile în care nu a fost parte în contract.
Judecătoria Sighisoara, exprimandu-și opinia, considera ca prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 29, art. 30, art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), precum și celor ale art. 135 alin. (6) din Constituție, excepția de neconstituționalitate fiind neîntemeiată. Desfășurarea activității agenților economici trebuie să se realizeze în conformitate cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 , cu respectarea obligației de repatriere a valutei și a termenului maxim de repatriere.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
se stabilește o serie de norme în scopul consolidării regimului valutar în vigoare și al intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare. Existenta acestor norme nu încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 49 alin. (1), art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), art. 135 alin. (6) și în art. 41 alin. (7). Se arata ca economia de piața și libertatea comerțului nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, cu încălcarea reglementărilor legale privind protecția unui interes național, astfel cum este cel al asigurării disponibilităților valutare necesare achitării obligațiilor externe de plată ale economiei. Se mai arata ca "unele restrangeri, condiționari sau măsuri protectioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintă o atingere adusă existenței dreptului sau libertății și nici intereselor private, care se integreaza intrun cadru general, cel al interesului public". Cu privire la raportarea
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
la art. 29 și 30 din Constituție se arata ca aceste din urma prevederi constituționale nu au nici un fel de relevanta, întrucât se referă, în realitate, la libertatea gandirii, a conștiinței și la libertatea de exprimare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Prin excepția de neconstituționalitate ridicată se contesta legitimitatea constituțională a întregului
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 . ținând însă seama ca litigiul în cadrul căruia excepția a fost ridicată are ca obiect plângerea acestei societăți împotriva sancțiunii contravenționale ce i-a fost aplicată în temeiul
art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , rezultă ca numai aceste prevederi urmează să fie avute în vedere pentru soluționarea excepției.
Articolul IV
pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , are următorul cuprins: "în vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]
2. Persoanele juridice și fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări și prestărilor de servicii în străinătate, precum și din orice alte operațiuni și tranzacții externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate. [...]
7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:
a) 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;
b) 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;
c) 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.
În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.
În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca s-a pronunțat prin mai multe decizii asupra dispozițiilor
art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , precum Decizia nr. 15/1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149/1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, și Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Respingând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea și-a motivat aceste decizii, în esenta, astfel:
a) atât obligația de repatriere a valutei, cat și efectuarea operațiunilor prin conturile deschise în România la bănci autorizate nu încalcă art. 49 alin. (1) din Constituție, deoarece acesta, reglementand situațiile în care pot fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute la cap. II al titlului II din Constituție, nu se aplică în cauza;
b) dispozițiile legale criticate nu contravin art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) și art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece inviolabilitatea, în condițiile legii, a proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piața. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcționarea însăși a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.
Întrucât nu exista elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cat și soluțiile pronunțate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de fața. De aceea excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1999 urmează să fie respinsă.
În plus, în ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile pct. 7 al
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
contravin prevederilor art. 29 și 30 din Constituție, Curtea constata ca aceste texte din Legea fundamentală se referă în esenta la drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor, care nu pot fi opuse cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară.
În ceea ce privește lipsa culpei societății comerciale exportatoare în repatrierea valutei în termenul prevăzut de lege, invocată de autorul excepției, aceasta nu este o problemă de contencios constituțional, ci una care privește aplicarea legii, de competența exclusiva a instanței de judecată.
De aceea urmează să se respingă și excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile
art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 .
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 1.594/2000 al Judecătoriei Sighisoara, județul Mures.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.