Cod Internațional (Ftp) din 5 decembrie 1996

Partea 1 Încercarea la inflamabilitate

1. Aplicare

1.1. Dacă un material trebuie să fie incombustibil, acest lucru se va determina în conformitate cu aceasta parte.

1.2. Dacă un material trece cu succes încercarea menționată în secțiunea 2, trebuie considerat material "incombustibil" chiar dacă el este compus dintr-un amestec de substanțe anorganice și organice.

2. Metoda de încercare la foc

2.1. Incombustibilitatea trebuie verificata în conformitate cu metoda de încercare prevăzută în standardul ISO 1182:1990, cu excepția faptului ca în locul criteriilor menționate în anexa A "Criterii de evaluare" la acest standard trebuie respectate următoarele criterii:

1. media cresterilor de temperatura înregistrate de termocuplul cuptorului, calculată conform 8.1.2 din ISO 1182, nu trebuie să depășească 30°C;

2. media cresterilor de temperatura înregistrate de termocuplul de suprafața, calculată conform 8.1.2 din ISO 1182, nu trebuie să depășească 30°C;

3. durata medie de menținere a flacarii, calculată conform 8.2.2 din ISO 1182, nu trebuie să depășească 10 s; și

4. pierderea medie de greutate, calculată conform 8.3 din ISO 1182, nu trebuie să depășească 50%.

2.2. Buletinul de încercare trebuie să conțină următoarele informații:

1. denumirea laboratorului;

2. denumirea producătorului materialului;

3. data furnizarii materialului și data incercarii;

4. numele sau simbolul de identificare a materialului;

5. descrierea materialului;

6. densitatea materialului;

7. descrierea epruvetelor;

8. metoda de încercare;

9. rezultatele incercarii, inclusiv toate observațiile;

10. destinația materialului conform criteriilor de încercare la foc menționate în paragraful 2.1 de mai sus.

Partea 2 Încercarea la fum și toxicitate

1. Aplicare

Dacă un material nu trebuie să producă cantități excesive de fum și substanțe toxice sau nu trebuie să ducă la creșterea pericolelor de toxicitate în cazul în care este expus la temperaturile specificate, acest material trebuie să corespundă prevederilor acestei părți.

2. Metoda de încercare la foc

2.1. Generalitati

Încercările la degajarea de fum trebuie efectuate în conformitate cu partea 2 din standardul ISO 5659:1994 și cu metodele suplimentare de încercare descrise în aceasta parte a codului. Pentru efectuarea încercărilor în conformitate cu acest standard, prevederile și metodele menționate în standardul ISO pot fi modificate, dacă este cazul.

2.2. Încercarea epruvetelor

Pregătirea epruvetelor trebuie facuta în conformitate cu metoda descrisă în rezoluțiile A.653(16), A.687(17) și A.753(18). În cazul cablurilor încercările trebuie efectuate doar la epruvetele de cablu care au o grosime maxima de izolatie.

2.3. Condiții de încercare

Iradierea epruvetei pe perioada incercarii trebuie să fie menținută constanta. Trei epruvete trebuie încercate în fiecare dintre următoarele condiții:

1. iradiere de 25 kW/mp în prezenta flacarii speciale;

2. iradiere de 25 kW/mp în prezenta flacarii speciale; și

3. iradiere de 50 kW/mp în absenta flacarii speciale.

2.4. Încercări privind durata

Încercarea trebuie efectuată pe o perioadă de cel puțin 10 minute. Dacă valoarea minima de transmitere de lumina nu a fost atinsa în perioada de expunere de 10 minute, încercarea trebuie continuată pe o perioadă suplimentară de 10 minute.

2.5. Rezultatele incercarii

2.5.1. Densitatea optica specifică a fumului (Ds), astfel cum este definită mai jos, trebuie înregistrată la fiecare 5 secunde cel puțin:

Ds = [V/A x L)] x log(10)(I(0)/I),

în care:

V = volumul total al camerei (mc);

A = suprafața expusă a epruvetei (mp);

L = lungimea optica (m) a masuratorii fumului;

I(0) = intensitatea luminoasa înaintea incercarii;

I = intensitatea luminoasa pe timpul incercarii (după absorbtia de către fum).

2.5.2. În cazul măsurătorilor de toxicitate esantioanele de fum trebuie luate, în timpul incercarii celei de-a doua sau a treia epruvete în fiecare condiție de încercare, din centrul geometric al camerei, timp de 3 minute din momentul în care este atinsa densitatea maxima optica specifică de fum. Concentrația fiecărui gaz toxic va fi determinata ca ppm în volumul camerei.

2.6. Criterii de evaluare

2.6.1. Fumul

Trebuie calculată o medie (Dm) a valorilor maxime de Ds de la 3 epruvete în fiecare condiție de încercare:

1. pentru materialele folosite ca suprafața de pereți, captuseli sau plafoane Dm nu trebuie să depășească 200 în orice condiție de încercare;

2. pentru materialele utilizate ca invelis nedemontabil de punte Dm nu trebuie să depășească 400 în orice condiție de încercare;

3. pentru materialele folosite ca invelis de podea Dm nu trebuie să depășească 500 în orice condiție de încercare; și

4. pentru tubulatura din material plastic și cablurile electrice Dm nu trebuie să depășească 400 în orice condiție de încercare.

2.6.2. Toxicitatea

Concentrația de gaz masurata în fiecare condiție de încercare nu trebuie să depășească următoarele valori limita:

CO

1450 ppm

HBr

600 ppm

HCl

600 ppm

HCN

140 ppm

HF

600 ppm

SO2

120 ppm

NOx

350 ppm

2.7. Buletinul de încercare

Un buletin de încercare trebuie să conțină următoarele informații:

1. tipul de material utilizat, și anume materialul pentru finisarea pe suprafața, acoperirea podelei, invelisul nedemontabil de punte, tubulaturi etc.;

2. denumirea comercială a materialului;

3. descrierea materialului;

4. construcția epruvetei;

5. denumirea și sediul producătorului materialului;

6. Dm pentru fiecare condiție de încălzire și combustibilitate;

7. concentratiile de gaze toxice în ppm, dacă este cazul;

8. concluziile pe baza criteriilor cuprinse în paragraful 2.6;

9. denumirea și sediul laboratorului de încercare; și

10. data incercarii.

3. Cerințe suplimentare

3.1. Partea a 5-a din aceasta anexa se aplică, de asemenea, vopselelor, acoperirilor de podea, decoratiilor și altor finisaje utilizate pe suprafețe expuse interioare.

3.2. Partea a 6-a din aceasta anexa se aplică și invelisului nedemontabil de punte.

Partea 3 Încercarea construcțiilor de tip "A", "B" și "F"

1. Aplicare

Dacă produsele (cum ar fi puntile, ușile, plafoanele, captuselile, ferestrele, clapetele antifoc, trecerile de tubulaturi și cabluri) trebuie să fie de tip "A", "B" sau "F", ele trebuie să corespundă cerințelor acestei părți.

2. Metoda de încercare la foc

2.1. Produsele trebuie încercate și evaluate în conformitate cu metoda de încercare la foc specificată în Rezoluția A.754(18). Aceasta conține și metodele de încercare pentru ferestre, clapete antifoc și treceri pentru tubulaturi și conducte.

2.2. Dimensiunile epruvetelor

2.2.1. În sensul acestui cod, prima propozitie a paragrafelor 2.1.1, 2.4.1 și 2.7.1 din anexa la Rezoluția A.754(18) se înlocuiește cu următoarele:

"Dimensiunile totale minimale ale epruvetei de încercare, incluzând detaliile conturului de la partea superioară, cea inferioară și marginile verticale, sunt: lățimea - 2.440 mm și lungimea - 2.500 mm, cu excepția faptului ca dimensiunile totale minimale: lungimea - 2.440 mm și suprafața expusă - 4,65 mp pot fi utilizate pentru încercare până la data de 31 decembrie 1998. Data de expirare a aprobării este 31 decembrie 2003 pentru aprobările acordate pe baza încercărilor efectuate cu astfel de epruvete de încercare mai mici."

2.2.2. În sensul acestui cod, prima propozitie a paragrafelor 2.2.1, 2.5.1 și 2.8.1 din anexa la Rezoluția A.754(18) se înlocuiește cu următoarele:

"Dimensiunile totale minimale ale epruvetei de încercare, incluzând detaliile conturului de la margini, sunt: lățimea 2.440 mm și lungimea - 3.040 mm, cu excepția faptului ca dimensiunile totale minimale: lungimea - 2.440 mm și suprafața expusă - 4,65 mp, pot fi utilizate pentru încercare până la data de 31 decembrie 1998. Data de expirare a aprobării este 31 decembrie 2003 pentru aprobările acordate pe baza încercărilor efectuate cu astfel de epruvete de încercare mai mici."

2.2.3. Dimensiunile epruvetei trebuie indicate în buletinele de încercare.

2.3. Dacă radiatia termica ce trece prin ferestre trebuie limitată, ansamblul ferestrei poate fi încercat și evaluat în conformitate cu apendicele nr. 1 la aceasta parte.

2.4. Dacă plafoanele sau captuselile trebuie să fie din construcții continue de tip "B", ele trebuie să fie încercate și evaluate în conformitate cu apendicele nr. 2 la aceasta parte.

3. Cerințe suplimentare

3.1. Etanseitatea construcțiilor de tip "B" trebuie realizată din materiale incombustibile. Nu se cere ca adezivii utilizați în construcția epruvetei să fie incombustibili; totuși, în sensul acestui cod, ei trebuie să aibă caracteristici de propagare lenta a flacarii.

3.2. Pentru evitarea transmiterii vibratiei sau a zgomotului materialele situate pe imbinari de panouri de tip "B" trebuie să aibă caracteristici de propagare lenta a flacarii și să fie încercate la foc cu construcțiile de tip "B" în care sunt utilizate. Totuși astfel de materiale trebuie să fie incombustibile dacă este necesar ca ele sa susțină o construcție incombustibila de tip "B" sau sa realizeze etanseitatea cerută.

3.3. Ușile și inchizatoarele montate deasupra peretelui puntii, care trebuie să respecte atât cerințele privind protecția contra incendiului, cat și pe cele de etanseitate, trebuie să corespundă și cerințelor privind protecția contra incendiului, astfel cum se cere în Convenție, pentru construcțiile în care sunt montate. Nu este nevoie ca ușile etanse montate sub peretele puntii să fie izolate.

4. Alte referiri

4.1. Incombustibilitatea materialelor utilizate în construcții de tip "A" și "B" trebuie să fie verificata în conformitate cu prevederile părții 1.

4.2. Dacă se permite montarea furnirurilor combustibile în construcții de tip "A" și "B", caracteristicile de propagare lenta a flacarii ale unor astfel de furniruri trebuie să fie verificate, dacă se cere, în conformitate cu prevederile părții a 5-a.

──────────────────
ÎNCERCAREA LA RADIATIA TERMICA,
efectuată suplimentar față de încercările privind rezistenta la foc pentru ferestrele prevăzute în construcțiile de tip "A", "B" și "F"
1. Scopul
1.1. În acest apendice se specifică o metoda pentru măsurarea fluxului de căldură prin ferestre, măsurătorile fiind o baza pentru determinarea posibilității ferestrelor de a limita radiatia de căldură pentru a preveni extinderea incendiului și pentru a permite căilor de evacuare sa treacă prin apropierea ferestrelor.
1.2. Aceasta metoda este opțională și poate fi cerută de unele administrații pentru ferestrele din anumite zone ale unei nave.
2. Metoda de încercare
2.1. Fereastra trebuie incercata în conformitate cu Rezoluția A.754(18), utilizându-se aparatura suplimentară descrisă mai jos.
2.2. Termenul fereastra include ferestre, hublouri și orice alte deschideri cu pereți din sticlă, destinate transmiterii luminii sau vizualizarii și amplasate în construcții rezistente la foc. Termenul construcții rezistente la foc include pereți și uși.
3. Aparatura suplimentară
3.1. Aparatura suplimentară se compune dintr-un indicator de flux maxim de căldură, cu camp limitat de observare, etalonat ținându-se seama de câmpul limitat de observare și de maniera de indicare a fluxului caloric incident. Indicatorul de flux trebuie să fie racit cu apa și să poată măsura fluxul de căldură cuprins între 0-60 kW/mp. Indicatorul de flux trebuie să fie etalonat cel puțin o dată pe an cu un dispozitiv standard.
3.2. Indicatorul de flux trebuie amplasat perpendicular pe centrul ferestrei încercate și într-o poziție astfel încât centrul câmpului de observare al indicatorului de flux sa coincida cu centrul ferestrei*) (a se vedea figura). Indicatorul de flux trebuie situat la o distanta mai mare de 0,5 m față de fereastra, astfel încât câmpul de observare al indicatorului de flux sa cuprindă perfect partea din cadru. Totuși indicatorul de flux nu trebuie situat la mai mult de 2,5 m față de fereastra. Dimensiunea limitării și a cadrului ferestrei vazute prin indicatorul de flux, care rămâne în afară ferestrei, nu trebuie să depășească 10% din lățimea totală văzută prin indicatorul de flux pe suprafața esantionului. Ea trebuie calculată pe baza unghiului câmpului limitat de observare al indicatorului de flux și a distantei sale la suprafața esantionului.
────────────
d
── ≥ 0,9
D
α = unghiul de cimp limitat de observare
L = distanta (m)
D = diametrul câmpului de observare (m)
α
D = 2 L (tan ──),
2
3.3. Pentru ferestrele a căror dimensiune mai mare este mai mica decât 1,57 ori dimensiunea mai mica, este nevoie doar de un singur indicator de flux.
3.4. Pentru ferestrele ovale a căror dimensiune mai mare este mai mare decât 1,57 ori dimensiunea ma mica, trebuie prevăzute indicatoare de flux suplimentare. Distanta indicatoarelor de flux față de fereastra trebuie să fie reglata astfel încât câmpul indicatorului de flux sa includă cel puțin 50% din fereastra. Totuși indicatoarele de flux nu trebuie amplasate la mai puțin de 0,5 m și nici la mai mult de 2,5 m față de fereastra.
Figura 2
4. Criterii de clasificare
4.1. Fluxul maxim de căldură [E(w)] trebuie să fie măsurat în primele 15 minute ale incercarii, în primele 30 de minute ale incercarii și pe întreaga durata a incercarii (și anume, 60 de minute pentru construcții de tip "A" și 30 de minute pentru construcții de tip "B").
4.2. Fluxurile maxime de căldură [E(w)], măsurate în conformitate cu prevederile paragrafului 4.1, trebuie comparate cu valoarea de referința [E(c)] din tabel.
4.3. Dacă E(w) este mai mic decât E(c), fereastra poate fi acceptată pentru montare într-o construcție de incendiu corespunzătoare normei respective de rezistenta la foc.
Tabelul 1 - Criterii pentru fluxul de căldură
Norma pentru construcții rezistente la foc
Perioada de la începerea încercării
Fluxul de căldură E(c) (kW/m2)
A-0
60 de minute
56,5
A-15
15 minute
2,34
60 de minute
8,0
A-30
30 de minute
2,34
60 de minute
6,4
A-60
60 de minute
2,34
B-0
30 de minute
36,9
B-15 15 minute
2,34
30 de minute
4,3

──────────────────
CONSTRUCȚII CONTINUE DE TIP "B"
1. Scopul
1.1. În acest apendice se specifică metoda de încercare a captuselilor și plafoanelor, care permite să se verifice dacă acestea sunt "captuseli continue de tip «B»" și "plafoane continue de tip «B»" și să se evalueze construcțiile în întregime, în scopul determinării ca acestea sunt "construcții de tip «B»".
1.2. Aceasta metoda este o cerința opțională și poate fi cerută de unele administrații pentru construcții de tip "B".
2. Metoda de încercare și evaluarea
2.1. Captuselile, plafoanele și construcțiile trebuie să fie evaluate în conformitate cu Rezoluția A.754(18), astfel cum se prevede în continuare.
2.2. Captuselile trebuie încercate în conformitate cu paragraful 2.8 din anexa la Rezoluția A.754(18), cu excepția faptului ca plafonul trebuie montat în cuptor pe orizontala, astfel încât pereții de tip "B" să fie montati pe o distanta de cel puțin 150 mm pe cuptor și plafonul să fie parțial fixat de acești pereți prin utilizarea metodei de imbinare, asa cum se intenționează să se utilizeze în practica. Plafoanele respective și metoda de imbinare trebuie să fie evaluate conform prevederilor respective pentru plafoane, menționate în Rezoluția A.754(18), și ele vor fi în mod corespunzător clasificate ca "plafoane continue de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)".
2.3. Bordajul interior care a fost evaluat în conformitate cu Rezoluția A.754(18) ca bordaj interior de tip "B" (B-0 sau B-15, după caz, pe baza incercarii bordajului interior) poate fi considerat ca formând "un bordaj interior continuu de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)" în legătură cu un "plafon continuu de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)" și cu metoda de imbinare utilizata la încercare (vezi paragraful 2.2 de mai sus), fără încercarea ulterioară a bordajului interior.
2.4. O construcție închisă montata într-o punte de tip "A" și formată prin "captuseli continue de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)" și "plafoane continue de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)" trebuie considerată ca fiind "construcție continua de tip «B»".

Partea 4 Încercarea privind dispozitivele de comanda a ușilor de incendiu

1. Aplicare

Dacă un dispozitiv de comanda a ușilor de incendiu trebuie să poată funcționa în cazul unui incendiu, el trebuie să corespundă prevederilor acestei părți.

2. Metoda de încercare la foc

Dispozitivul de comanda a ușilor de incendiu trebuie încercat și evaluat în conformitate cu metoda de încercare prezentată în apendicele la aceasta parte.

3. Cerințe suplimentare

Partea 1 a acestei anexe este, de asemenea, aplicabilă materialelor de izolatie utilizate în legătură cu un dispozitiv de comanda a ușilor de incendiu.

Partea 5 Încercarea incombustibilitatii de suprafața

1. Aplicare

Dacă un produs trebuie să aibă o suprafața cu caracteristici de propagare lenta a flacarii, acel produs trebuie să corespundă prevederilor acestei părți.

2. Metoda de încercare la foc

2.1. Materialele de suprafața trebuie încercate și evaluate conform metodei de încercare specificate în Rezoluția A.653(16). În sensul acestei părți valoarea caldurii totale degajate [Q(t), specificată în secțiunea 10 din anexa la Rezoluția A.653(16), pentru acoperirile podelei este înlocuită cu ≤ 2,0 MJ. Încercarea poate fi terminată după 40 de minute.

2.2. În timpul incercarii la foc a invelisurilor nedemontabile de punte și a materialelor de finisare utilizate pentru suprafețele pereților, captuselilor și puntii (pentru invelisul nedemontabil de punte vezi partea a 6-a din aceasta anexa) este posibil ca anumite epruvete să prezinte diverse proprietăți care pot crea dificultăți în ceea ce privește clasificarea materialelor. Apendicele la aceasta parte prevede informații cu privire la interpretarea uniforma a unor astfel de rezultate.

3. Cerințe suplimentare

3.1. Materiale utilizate pentru suprafețele pereților și ale plafoanelor și pentru suprafețe similare expuse În cazul în care exista o cerința cu privire la valoarea calorica maxima bruta (de exemplu, 45 MJ/mp) pentru un produs, metoda specificată în standardul ISO 1716:1973 se recomanda pentru determinarea valorii calorice brute.

3.2. Invelisuri nedemontabile de punte și acoperiri de podea

3.2.1. Un invelis nedemontabil de punte este primul strat din construcția podelei care se aplică direct deasupra tablelor puntii și înglobează orice strat de finisare, compus anticorosiv sau produs adeziv care este necesar pentru a asigura protecția și aderenta la tablele puntii. Celelalte straturi din construcția podelei de deasupra tablelor puntii sunt acoperiri de podea.

3.2.2. Dacă o acoperire de podea trebuie să aibă putere lenta de propagare a flacarii, toate straturile trebuie să corespundă prevederilor acestei părți. Dacă acoperirea podelei are o construcție multistrat, administrația poate cere ca încercările să fie efectuate pentru fiecare strat sau combinatii de câteva straturi ale acoperirilor podelei. Fiecare strat separat sau o combinație de straturi (și anume, încercarea și aprobarea sunt aplicabile doar acestei combinatii) ale acoperirilor de podea trebuie să corespundă cerințelor acestei părți. Dacă un invelis nedemontabil de punte nu trebuie să fie neapărat ignifug și se afla sub o acoperire de podea, invelisul nedemontabil de punte trebuie să corespundă cerințelor părții a 6-a. Dacă invelisul nedemontabil de punte este, de asemenea, o suprafața expusă, ea trebuie să corespundă prevederilor acestei părți. Primul strat al invelisului nedemontabil de punte sau un strat similar subtire de vopsea pe tablele puntii nu este necesar sa corespundă cerințelor de mai sus din partea a 6-a.

3.3. Conducte de aerisire combustibile

3.3.1. Dacă conductele de aerisire combustibile trebuie să fie din material care are caracteristici de propagare lenta a flacarii, metoda de încercare a combustibilitatii pe suprafața și criteriile de finisare a captuselilor și plafoanelor, conform Rezoluției A.653(16), trebuie aplicate unor astfel de conducte. În cazul materialelor omogene utilizate pentru conducte încercarea trebuie aplicată la exteriorul suprafeței conductei, iar în cazul conductelor din materiale compozite se incearca ambele părți.

3.4. Materiale de izolatie pentru instalațiile de distribuție a lichidelor reci

Dacă suprafețele expuse ale ecranelor anticondensare și produsele adezive utilizate în legătură cu izolatia instalației de distribuție a lichidelor reci, precum și cu izolatia armaturilor tubulaturii trebuie să aibă caracteristici de propagare lenta a flacarii, atunci la astfel de suprafețe expuse trebuie aplicate metoda de încercare a combustibilitatii pe suprafața și criteriile pentru captuseli și plafoane, conform Rezoluției A.653(16).

3.5. Alte referiri

Partea a 2-a din aceasta anexa se aplică și materialelor utilizate pentru suprafețe.

Apendice INTERPRETAREA REZULTATELOR

Evaluarea cazului de comportament deosebit al epruvetei

(a se vedea paragraful 2.2 din aceasta parte)

Comportamentul deosebit

Instrucțiuni privind clasificarea

1.

Sclipiri intermitente, flama nu este constantă

Consemnarea propagării maxime întârziate a flamei și a timpului și precizarea dacă sclipirile se produc sau nu pe axa epruvetei. Se clasifică pe baza datelor.

2.

Dezintegrare explozivă, nu se produc sclipiri intermitente și nici flame

Se consideră că materialul a trecut încercarea.

3.

Sclipire superficială rapidă, propagare întârziată a unei flame constante

Consemnarea rezultatelor pentru ambele fronturi de flamă, dar clasificarea pe baza celor mai slabe rezultate obținute pentru fiecare dintre cei 4 parametri de încercare din cadrul celor două moduri de ardere

4.

Epruveta sau placajul se topește și se scurge în picături, fără flamă

Consemnarea comportamentului și propagării în avans pe suprafața epruvetei

5.

Dezintegrare explozivă și producerea flamei pe suprafața expusă a epruvetei

Consemnarea exploziilor și clasificarea pe baza propagării respective a flamei deasupra axei sau sub axă

6.

Epruveta sau placajul se topește și se scurge în picături, fără flamă

Respingerea materialului fără a se avea în vedere nici un criteriu. Pentru acoperirile de punte sunt acceptate cel mult 10 picături de material topit prin ardere.

7.

S-a stins flama-pilot (indicatoare)

Consemnarea stingerii, refuzarea datelor și repetarea încercării

8.

După efectuarea încercării și reintroducerea epruvetelor false semnalul de degajare de căldură rămâne la un nivel superior sau inferior nivelului stabilit inițial

Anularea datelor și stabilizarea echipamentului, apoi repetarea încercării

9.

O întârziere foarte scurtă a aprinderii mochetelor sau epruvetelor nerigide

Poate fi determinată de puful mochetei, care se află deasupra suprafeței suportului, reducând astfel spațiul dintre epruvetă și flama indicatoare. Se repetă încercarea utilizându-se inserții, astfel cum se cere în paragraful 8.1.1 din anexa la Rezoluția A.653(16).

10.

Epruveta se descompune și cade de pe suport

Se consemnează comportamentul, dar se clasifică pe baza celor mai slabe rezultate obținute, cu și fără reținerea epruvetei conform paragrafului 8.3.2 din anexa la Rezoluția A.653(16).

11.

Proiectarea importantă a gazelor combustibile de piroliză provenite de la epruvetă, produsele adezive sau de separație

Se respinge materialul.

12.

Flamă mică care rămâne pe marginea epruvetei

Se consemnează comportamentul și se finalizează încercarea timp de 3 minute după stingerea flamei de pe suprafața expusă a epruvetei.

Partea 6 Încercarea privind invelisul nedemontabil de punte

1. Aplicare

1.1. Dacă invelisurile nedemontabile de punte nu trebuie să fie neapărat dintr-un material ignifug, ele trebuie să corespundă prevederilor acestei părți.

1.2. Pentru a se determina care strat de punte trebuie încercat ca acoperire de podea și care trebuie încercat ca invelis nedemontabil de puncte a se vedea paragraful 3.2 din partea a 5-a.

2. Metoda de încercare la foc

2.1. Invelisurile nedemontabile de punte trebuie încercate și evaluate conform metodei de încercare la foc specificate în Rezoluția A.687(17).

2.2. Încercarea trebuie terminată după 40 de minute.

3. Cerințe suplimentare

Partea a 2-a din prezenta anexa se aplică, de asemenea, invelisurilor nedemontabile de punte.

Partea 7 Încercarea materialelor textile suspendate și a voalurilor pentru perdele

1. Aplicare

Dacă draperiile, perdelele și alte materiale textile trebuie să aibă un grad de rezistenta în ceea ce privește propagarea flacarii, care nu este inferior celui al lanii cu masa de 0,8 kg/mp, ele trebuie să corespundă prevederilor acestei părți.

2. Metoda de încercare la foc

Materialele textile suspendate și voalurile pentru perdele trebuie să fie încercate și evaluate conform metodei de încercare specificate în Rezoluția A.471(XII), astfel cum a fost amendata prin Rezoluția A.563(14).

3. Cerințe suplimentare

Încercările trebuie efectuate cu utilizarea epruvetelor din produsul final (de exemplu, cu tratament de culoare). În cazurile în care se modifica doar culoarea nu este necesară o încercare noua. Totuși, dacă produsul de baza sau metoda de tratament se modifica, se impune efectuarea unei noi încercări.

Partea 8 Încercarea mobilierului tapitat

1. Aplicare

Dacă mobilierul tapitat trebuie să aibă calități de rezistenta la ardere și propagare a flacarii, el trebuie să corespundă prevederilor acestei părți.

2. Metoda de încercare la foc

Mobilierul tapitat trebuie încercat și evaluat conform metodei de încercare la foc specificate în Rezoluția A.652(16).

3. Cerințe suplimentare

Încercările trebuie efectuate cu utilizarea epruvetelor din produsul final (de exemplu, cu tratament de culoare). În cazurile în care se modifica doar culoarea nu este necesară o încercare noua. Totuși, dacă produsul de baza sau metoda de tratament se modifica, se impune efectuarea unei noi încercări.

Partea 9 Încercarea cazarmamentului

1. Aplicare

Dacă cazarmamentul trebuie să aibă calități de rezistenta la ardere și propagare a flacarii, el trebuie să corespundă prevederilor acestei părți.

2. Metoda de încercare la foc

Cazarmamentul trebuie încercat și evaluat conform metodei de încercare la foc specificate în Rezoluția A.688(17).

3. Cerințe suplimentare

Încercările trebuie efectuate cu utilizarea epruvetelor din produsul final (de exemplu, cu tratament de culoare). În cazurile în care se modifica doar culoarea nu este necesară o încercare noua. Totuși, dacă produsul de baza sau metoda de tratament se modifica, se impune efectuarea unei noi încercări.