Decizia nr. 208/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emilian Urse în Dosarul nr. 8.304/1997 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal răspunde Anatol Goanta, lipsa fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent șef referă cu privire la cererile prealabile formulate în scris, pe de o parte, de către autorul excepției, prin care solicită acordarea unui termen pentru lipsa de apărare, iar pe de altă parte, de către Dan Cristian Ionescu, avocatul autorului excepției, prin care solicită, de asemenea, amânarea cauzei la un alt termen de judecată și citarea sa în calitate de coautor al excepției de neconstituționalitate; chiar dacă s-ar aprecia ca este inadmisibila o astfel de cerere, totuși insista să fie citat, întrucât se impune ca aceasta să fie pusă în discuția părților.

Partea prezenta, considerând ca solicitarile formulate constituie un mod de tergiversare a soluționării cauzei, se opune acordării unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererilor, întrucât solicitarea amânării este nefondata, deoarece autorul acesteia, deși a prezentat o dovadă ca a fost internat în spital, din aceeași dovada rezultă ca a fost externat la data de 24 aprilie anul curent, iar apărătorul sau a luat cunoștința de acest termen; în ceea ce privește cererea avocatului autorului excepției, formulată în nume propriu, considera ca aceasta este, de asemenea, nefondata, întrucât avocatul nu are calitate procesuala.

Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepției, constatând ca aceasta nu este temeinic justificată, asa cum prevăd dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă, deoarece apărătorul angajat la instanța de judecată are cunoștința de termen, asa cum rezultă din cererea formulată în nume propriu de avocat. Respinge și cererea avocatului autorului excepției, ca fiind nelegală, deoarece acesta, neavând calitate de parte în proces, nu poate să exercite un drept procesual în nume propriu. Capacitatea de a ridica excepția de neconstituționalitate este reglementată prin prevederile

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată de părți sau din oficiu de instanța de judecată; în practica jurisdicțională a Curții s-a statuat ca excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și de reprezentantul Ministerului Public, în temeiul atribuțiilor ce decurg din dispozițiile art. 130 alin. (1) din Constituție.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezenta solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 8.304/1997, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de inculpatul Emilian Urse.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile art. 174 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât încalcă dreptul la apărare prevăzut la art. 24 din Constituție.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispoziția legală criticata constituie o garanție a dreptului fundamental la apărare al persoanei implicate în calitate de inculpat într-un proces penal.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile art. 174 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale, întrucât acestea reprezintă o garanție procesuala de care poate beneficia inculpatul. Se arata ca reprezentarea inculpatului în fața primei instanțe este permisă numai în cazul infracțiunilor mai puțin grave și numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii este amenda sau închisoarea de cel mult un an.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția ridicată vizează dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, dispoziții care nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, se arata ca "obligația inculpatului de a fi prezent la judecata constituie o garanție și nu o atingere a dreptului la apărare, drept consacrat prin art. 24 din Constituție", iar inculpatul putând fi reprezentat "numai în ipoteza în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an, deoarece aceste fapte prezintă un grad redus de pericol social și determina, implicit, o complexitate redusă a cauzei, motiv pentru care lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, se poate realiza și în lipsa inculpatului". În acest sens sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 484 din 2 decembrie 1997 și nr. 34 din 4 martie 1999.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin Încheierea din 5 octombrie 2000 a Judecătoriei Sectorului 6 București Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură penală. Analizând cererea privind excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca aceasta privește doar dispozițiile alin. 1 lit. a) al art. 174 din Codul de procedură penală. Autorul excepției susține ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, Curtea a constatat ca este neconstitutionala dispoziția "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevăzută la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Pentru a pronunța aceasta soluție Curtea a reținut ca în procesul penal condiționarea reprezentării inculpatului de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită constituie, pe de o parte, o restrangere nejustificată a dreptului la apărare al celor în cauza, iar pe de altă parte, o încălcare a principiului egalității în drepturi, deoarece creează o discriminare între inculpați. De asemenea, limitarea posibilității inculpatului de a fi reprezentat "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an" conduce la ideea ca se creează în plus o discriminare între inculpat și ceilalți participanți la proces.

Curtea a mai constatat ca obstacolele impuse inculpatului prin art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în sensul de a putea fi reprezentat numai în funcție de gravitatea pedepsei, nu sunt în interesul acestuia de a-și face o apărare cat mai buna și în modalitatea pe care o considera ca fiind mai avantajoasă pentru el.

În considerentele

Deciziei nr. 145 din 14 iulie 2000

s-a arătat, de asemenea, ca în cauza "Poitrimol contra Frantei", 1993, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul la apărare, deși nu este un drept absolut, constituie unul dintre elementele fundamentale ale unui proces echitabil. Acuzatului nu îi poate fi refuzat dreptul de a fi asistat de un apărător numai pentru faptul ca absentează de la proces. Curtea Europeană a mai statuat cu acel prilej ca o astfel de sancțiune ar aparea ca nejustificată.

În consecința, în speta ce face obiectul prezentei decizii, având în vedere prevederile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții, rezultă ca, în temeiul alin. (6) din același articol, excepția de neconstituționalitate a art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emilian Urse în Dosarul nr. 8.304/1997 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2001.