Convenția din 29 martie 1972

Articolul 1

În înțelesul prezentei convenții:

a) termenul dăuna desemnează pierderea de vieți omenești, leziuni corporale și alte atingeri aduse sănătății, sau pierderea unor bunuri de stat sau ale persoanelor fizice sau juridice sau a unor bunuri ale organizațiilor internaționale interguvernamentale, sau daunele cauzate acestor bunuri;

b) termenul lansare desemnează și încercarea de lansare;

c) expresia stat de lansare desemnează:

i) un stat care procedează la lansarea sau asigura lansarea unui obiect spatial;

îi) un stat al cărui teritoriu sau ale cărui instalații servesc la lansarea unui obiect spatial:

d) expresia obiect spatial desemnează și elementele constitutive ale unui obiect spatial, precum și vehiculul de lansare și elementele acestuia din urma.

Articolul 2

Un stat de lansare poarta răspunderea absolută pentru plata despăgubirilor pentru daunele cauzate de obiectul sau spatial la suprafața pămîntului sau aeronavelor în zbor.

Articolul 3

În caz de daune, în altă parte decît la suprafața pămîntului, unui obiect spatial al unui stat de lansare sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, de către un obiect spatial al unui stat de lansare, acest din urma stat nu este răspunzător decît dacă daunele se datorează greselii sale sau greselii persoanelor pentru care el răspunde.

Articolul 4

1. În caz de daune cauzate, în altă parte decît la suprafața pămîntului, unui obiect spatial al unui stat de lansare sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, de către un obiect spatial al unui alt stat de lansare și în caz de daune cauzate prin acest fapt unui stat terț sau unor perasone fizice sau juridice aflate sub jurisdicția sa, cele daua state de lansare răspund solidar față de statul terț, în limitele indicate în continuare:

a) dacă daunele au fost cauzate unui stat terț la suprafața pămîntului sau unei aeronave în zbor, răspunderea lor față de statul terț este absolută:

b) dacă daunele au fost cauzate unui obiect spatial al unui stat terț sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, în altă parte decît la suprafața pămîntului, răspunderea lor față de statul terț este bazată pe vina unuia din ele sau pe vina persoanelor pentru care fiecare dintre ele răspunde.

2. În toate vazurile de răspundere solidară prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol, sarcina reparatiei pentru daune este împărțită între cele doua state de lansare potrivit gradului lor de vinovăție; dacă este imposibil de determinat gradul de vinovăție al fiecăruia din aceste state, sarcina reparatiei este împărțită în mod egal între aceste doua state. Aceasta reparatie nu poate să afecteze dreptul statului terț de a pretinde, de la oricare din cele doua state de lansare care răspund solidar, întreaga reparatie datorată în virtutea prezentei convenții.

Articolul 5

1. Cînd doua sau mai multe state procedează în comun la lansarea unui obiect spatial, ele răspund solidar pentru orice dăuna care ar putea să rezulte din aceasta activitate.

2. Un stat de lansare care a reparat daunele are un drept de recurs împotriva celorlalți participanți la lansarea în comun. Participanții la lansarea în comun pot sa încheie acorduri cu privire la împărțirea dintre ei a sarcinii financiare pentru care ei răspund în mod solidar. Aceste acorduri nu afectează dreptul oricărui stat căruia i s-a cauzat o dăuna de a pretinde de la oricare stat de lansare sau de la toate statele de lansare care răspund solidar întreaga reparatie datorată în virtutea prezentrei convenții.

3. Un stat al cărui teritriu sau ale cărui instalații sînt folosite la lansarea unui obiect spatial este considerat participant la o lansare comuna.

Articolul 6

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol, un stat de lansare este exonerat de răspunderea absolută în măsura în care el stabilește ca daunele rezultă, în totalitate sau în parte, dintr-o neglijența grava sau dintr-un act sau dintr-o omisiune comiase cu intenția de a provoca o paguba de către statul reclamant sau de persoane fizice sau juridice pe care acest din urma stat le reprezintă.

2. Nici o exonerare, de nici un fel, nu este admisă în cazul în care daunele rezultă din activitățile unui stat de lansare care nu sînt conforme cu dreptul internațional, inclusiv, îndeosebi, cu Carta O.N.U. și cu Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în exploatare și utilizarea spațiului extraatmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri ceresti.

Articolul 7

Prevederile prezentei convenții nu se aplică daunelor cauzate de un obiect al unui stat de lansare:

a) cetățenilor acestui stat de lansare;

b) cetățenilor străini în timp ce participa la operațiunile de funcționare ale acestui obiect spatial începînd din momentul lansării sale sau dintr-o faza ulterioară oarecare pînă la căderea sa, sau în timp ce ei se găsesc în imediata apropiere a unei zione stabilite pentru a servi la lansarea sau la recuperare, ca urmare la o invitație a acestui stat de lansare.

Articolul 8

1. Un stat care suferă o dăuna sau ale cărui persoane fizice sau juridice suferă o dăuna poate prezenta statului de lansare o cerere de despăgubire pentru aceste daune.

2. Dacă statul a cărui naționalitate o au persoanele fizice sau juridice nu a prezentat cererea de despăgubire, un alt stat poate prezenta o cerere unui stat de lansare cu privire la daunele suferite pe teritoriul sau de către o persoană fizica sau juridică.

3. Dacă nici statul a cărui naționalitate o au pesoanele fizice sau juriodice și nici statul pe teritoriul căruia dăuna a fost suferită nu au prezentat o cerere de despăgubire sau nu au notificat intenția lor de a prezenta o cerere, un alt stat poate prezenta o cerere unui stat de lansare cu privire la daunele suferite de persoane care își au reședința permanenta pe teritoriul sau.

Articolul 9

Cererea de despăgubire este prezentată statului de lansare pe cale diplomatică. Oricare stat care nu întreține relații diplomatice cu acest stat de lansare poate ruga un stat terț să prezinte cererea sa și să-i reprezinte în orice alt mod interesele, în virtutea prezentei convenții, față de acest stat de lansare. El poate, de asemenea, să prezinte cererea prin intermediul secretarului general al O.N.U., cu condiția ca statul reclamant și statul de lansare să fie amindoua mebre ale Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 10

1. Cererea de despăgubire poate să fie prezentată statului de lansare în termen de un an socotit de la data la care s-a produs dăuna sau de la data la care a fost identificat statul de lansare care este răspunzător.

2. Dacă totuși, un stat nu cunoaște faptul ca dăuna s-a produs sau nu a putut sa identifice statul de lansare care este răspunzător, cererea sa este valabilă dacă a fost formulată în anul următor de la data la care el ia cunoștința de faptele sus-menționate; totuși, termenul nu trebuie în nici un caz să depășească un an socotit de la data la care statul, actionind cu toată diligenta, putea în mod rezonabil să fie considerat ca a cunoscut faptele.

3. Termenele precizate la paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol se aplică chiar dacă întinderea daunei nu este cunoscută în mod exact. Într-un asemenea caz, statul reclamant are totuși dretul să-și revizuiasca cererea și să prezinte documente suplimentare, după trecerea trermenului precizat, pînă la expirarea unui termen de un an socotit din momentul în care întinderea daunei a fost cunoscută în mod exact.

Articolul 11

1. Prezentarea unei cereri de despăgubire statului de lansare în virtutea prezentei convenții nu necesita epuizarea în prealabil a recursurilor interne care ar fi deschise statului reclamant sau persoanelor fizice sau juridice ale căror interese acesta le respecta.

2. Nici o prevedere a prezentei convenții nu împiedica un stat sau o persoană fizica sau juridică pe care acesta o poate reprezenta sa formuleze o cerere la instanțele judecătorești sau la organele administrative ale unui stat de lansare. Cu toate acestea, un stat nu are dreptul să prezinte o cerere în virtutea prezentei convenții în legătură cu o dăuna pentru care o cerere a fost deja introdusă la instanțele judecătorești sau la organele administrative ale unui stat de lansare, nici în aplicarea unui alt acord internațional prin care statele interesate sînt legate.

Articolul 12

Întinderea despăgubirii pe care trebuie să o plătească statul de lansare pentru daune în aplicarea prezentei convenții va fi determinata în conformitate cu dreptul internațional și cu principiile de dreptate și echitate, astfel încît despăgubirea să fie de natura sa repuna persoana, fizica sau juridică, statul sau organizația internationala reclamanta în situația care ar fi existat dacă dăuna nu s-ar fi produs.

Articolul 13

În afară de cazul cînd statul reclamant și statul care este obligat la despăgubiri în virtutea prezentei convenții ar cădea de acord asupra unui alt mod de despaguibiri, suma datorată ca despăgubiri este plătită în moneda statului reclamant sau, la cererea acestuia, în moneda statului care este dator sa repare dăuna.

Articolul 14

Dacă, într-un termen de un an socotit de la data la care statul reclamant a notificat statului de lansare ca a prezentat documentele justificative ale cererii sale, o cerere pentru despăgubire nu este soluționată pe cale de negocieri diplomatice potrivit art. IX, părțile interesate vor constitui la cererea uneia din ele o comisie de rezolvare a cererilor.

Articolul 15

1. Comisia de rezolvare a cererilor se compune din trei membri: un membru desemnat de statul reclamant, un membru desemnat de statul de lansare și un al treilea membru, președintele, ales de comun acord de către cele doua părți. Fiecare parte procedează la aceasta desemnare într-un termen de 2 luni socotite din momentul formulării cererii de constituire a comisiei de rezolvare a cererilor.

2. Dacă nu intervine nici acord asupra înțelegerii președintelui într-un termen de 4 luni socotit din momentul formulării cererii de constituire a comisiei, oricare din cele doua părți poate ruga pe secretarul general al Organizațirei Națiunilor Unite sa numească președintele într-un termen suplimentar de 2 luni.

Articolul 16

1. Dacă una dintre părți nu procedează, în termenul prevăzut, la desemnarea care îi incumba, comisia de rezolvare a cererilor va fi constituită numai după președinte.

2. Dacă, din vreun motiv oarecare, un loc în comisia devine vacant, acesta va fi completat potrivit procedurii adoptate pentru desemnarea lui inițială.

3. Comisia își stabilește propria sa procedura.

4. Comisia decide asupra locului sau locurilor de întrunire, precum și asupra oricărei alte chestiuni administrative.

5. Cu excepția deciziilor și sentințelor pronunțate în cazurile în care comisia nu este compusa decît dintr-un singur membru, toate deciziile și sentințele comisiei vor fi date pe baza votului majorității.

Articolul 17

Compozitia comisiei de rezolvare a cererilor nu va fi largita datorită faptului ca doua sau mai multe state reclamante sau doua sau mai multe state de lansate sînt părți la o procedură declansata în fața sa. Statele reclamante, părți la o asemenea procedura, numesc împreună un membru al comisiei în același mod și în aceleași condiții ca și cum ar fi un singur stat reclamant. Dacă doua sau mai multe state de lansare sînt părți la o asemenea procedura, ele numesc împreună în același mod, un membru al comisiei.

Dacă statele reclamante sau statele de lansare nu procedează, în termenele prevăzute, la desemnarea care le incumba, comisia va fi constituită numai din președinte.

Articolul 18

Comisia de rezolvare a cererilor decide asupra temeiniciei reclamantei pentru despăgubiri și fixează, dacă este cazul, suma despăgubirii ce urmează să fie achitată.

Articolul 19

1. Comisia de rezolvare a cererilor acționează în conformitate cu prevederile art. XII.

2. Decizia comisiei are caracter definitiv și obligatoriu dacă părțile s-au înțeles astfel în caz contrar, comisia pronunțată o sentinta definitivă care are valoarea unei recomandări pe care părțile o iau în considerare cu buna-credința. Comisia își motiveaza decizia sau sentinta.

3. Comisia pronunța decizia sau sentinta cît mai repede posibil, cel mai tirziu într-un termen de un am socotit de la data la care aceasta a fost constituită, în afară de cazul cînd comisia considera necesar sa prelungească acest termen.

4. Comisia da publicității decizia sau sentinta. Ea se îngrijește să se transmită o copie certificată conformă fiecăreia dintre părți și secretarului general al O.N.U.

Articolul 20

Cheltuielile referitoare la comisia de rezolvare a cererilor sînt împărțite în mod egal între părți, în afară de cazul cînd comisia decide altfel.

Articolul 21

Dacă daunele cauzate de un obiect spatial reprezintă un pericol de amploare pentru vieți omenești sau compromite în mod grav condițiile de viața ale populației sau funcționarea centrelor vitale, statele părți și, în special, statul de lansare vor examina posibilitatea de a acorda o asistența adecvată și în mod rapid statului care a suferit daunele, la cererea acestuia.

Acest articol nu afectează totuși drepturile și obligațiile statelor părți în virtutea prezentei convenții.

Articolul 22

1. Prezenta convenție, cu excepția art. XXIV la XXVII, referirile la state se aplică oricărei organizații internaționale interguvernamentale care întreprinde activități spatiale, dacă aceasta organizație declara ca accepta drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta convenție iar majoritatea statelor membre ale organizației sînt state părți la prezenta convenție și la Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în exploatarea și utilizarea spațiului extraatmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri ceresti.

2. Statele membre ale unei asemenea organizații care sînt state părți la prezenta convenție iau toate măsurile necesare pentru ca organizația să facă o declarație în conformitate cu paragraful precedent.

3. Dacă o organizație internationala interguvernamentală este răspunzătoare pentru daune în conformitate cu prevederile prezentei convenții, aceasta organizație și aceia dintre membrii săi care sînt state părți la prezenta convenție răspund în mod solidar, cu înțelegerea ca:

a) orice cerere de despăgubire pentru aceste daune trebuie să fie prezentată mai întîi acestei organizații;

și

b) numai în cazul în care organizația nu va achită în termen de 6 luni suma convenită sau fixată drept despăgubiri pentru daune, statul reclamant poate invoca responsabilitatea acelora dintre membrii care sînt state părți la prezenta convenție pentru plata acelei sume.

4. Orice cerere de despăgubire formulată în conformitate cu prevederile prezentei convenții pentru daune cauzate unei organizații care a făcut o declarație potrivit paragrafului 1 al prezentului articol trebuie să fie prezentată de un stat membru al organizației care este un stat parte la prezenta convenție.

Articolul 23

1. Prevederile prezentei convenții nu aduc atingere celorlalte acorduri internaționale în vigoare în raporturile dintre statele părți la aceste acorduri.

2. Nici o prevedere a prezentei convenții nu poate să împiedice statele sa încheie acorduri internaționale prin care sînt confirmate, completate sau dezvoltate prevederile sale.

Articolul 24

1. Prezenta convenție este deschisă semnării de către toate statele. Orice stat care nu va fi semnat prezenta convenție înainte de intrarea ei în vigoare potrivit paragrafului 3 al prezentului articol va putea sa adere la aceasta în orice moment.

2. Prezenta convenție va fi supusă ratificării de către statele semnatare. Instrumentele de ratificare și instrumentele de aderare vor fi depuse la guvernele Statelor Unite al Americii, Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care sînt desemnate astfel drept guverne depozitare.

3. Prezenta convenție va intra în vigoare la data depunerii celui de-al cincilea instrument de ratificare.

4. Pentru statele ale căror instrumente de ratificare sau de aderare vor fi depuse după intrarea în vigoare a prezentei convenții, aceasta va intra în vigoare la data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aderare.

5. Guvernele depozitare vor informa fără întîrziere toate statele care vor fi semnat prezenta convenție sau care vor fi aderat la aceasta despre data fiecărei semnături, despre data depunerii fiecărui instrument de ratificare a prezentei convenții sau de aderare la prezenta convenție, despre data intrării în vigoare a convenției, precum și despre orice alta comunicare.

6. Prezenta convenție va fi înregistrată de guvernele depozitare în conformitate cu art. 102 al Cartei Națiunilor Unite.

Articolul 25

Orice stat parte la prezenta convenție poate propune amendamente la convenție. Amendamentele vor intra în vigoare, pentru fiecare stat parte la convenție care accepta amendamentele, în momentul în care amendamentele vor fi fost acceptate de majoritatea statelor părți la convenție și, în continuare, pentru fiecare din celelalte state părți la convenție, la data la care acel stat va accepta amendamentele.

Articolul 26

La 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenții, problema reexaminarii convenției va fi înscrisă pe ordinea de zi provizorie a Adunării generale a Organizației Națiunilor Unite, cu scopul de a examina, în lumina aplicării convenției în perioada de timp scursa, dacă necesita o revizuire. Cu toate acestea, la 5 ani, de la data intrării în vigoare a convenției, va fi convocată o conferința a statelor părți la convenție, cu asentimentul majorității lor, cu scopul de a reexamina prezenta convenție.

Articolul 27

Orice stat parte la prezenta convenție poate, la un an de la intrarea în vigoare a convenției, sa comunice printr-o notificare adresată guvernelor depozitare intenția sa de a inceta să fie parte la aceasta. Aceasta notificare va produce efecte la un an de la data la care ea va fi fost primită.

Articolul 28

Prezenta convenție, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez și rus sînt deopotrivă autentice, va fi depusa în arhivele statelor depozitare. Copii ale prezentei convenții, certificate în mod corespunzător, vor fi adresate de guvernele depozitare guvernelor statelor care vor fi semnat convenția sau care vor fi aderat la ea.
Drept care, subsemnații, împuterniciți în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenție.
Încheiată în trei exemplare, la Londra, Moscova și Washington, la douăzeci și noua martie una mie noua sute șaptezeci și doi.
──────────────────