Legea din 1 septembrie 1886
pentru autentificarea actelor
prezumat în vigoare
Capitolul I Funcționarii publici competinti
1. Autoritățile competente pentru a legaliza actele sub semnatura privată și a autentifica actele pentru care legea cere forma autentica sînt:
a. Tribunalele de judet în mod general și fără restrictiune;
b. Judecatoriile de ocol;
c. Judecatoriile comunale și
d. Politaii și comisarii de politie, numai în mod excepțional și după distinctiunile prescrise la vale.
2. Tribunalele de judet sînt competente a legaliza sau învesti cu forma autentica orice acte de orice natura și valoare, și între orice persoane domiciliate sau nu în coprinsul circomscriptiunei lor.
3. Judecatoriile de ocoale nu pot legaliza sau învesti cu forma autentica decât actele urmatoare, și numai cînd părțile sau una din ele cel puțin, îsi are domiciliul sau reședința în coprinsul acestei judecatorii:
a. Toate actele a caror legalizare sau autentificare le este deferita prin legea lor organica sau prin o lege speciala;
b. Contractele constatând obligațiuni personale sau conventiuni asupra bunurilor mobiliare pâna la valoarea de lei 3000 inclusiv;
c. Orice alte acte de asemenea natura a caror valoare s'a determinat de părți sau al caror obiect intră în competinta ziselor judecatorii, pentru a fi judecate în prima sau ultima instanța;
d. Procurele pentru a se prezenta și sta în justiție, oricare ar fi valoarea și natura litigiului, cînd partea care da procura locueste în coprinsul acelui ocol;
e. Tocmelile sau contractele încheiate în târguri sau bâlciuri, independent de orice condițiune de domiciliu sau reședința a părților contractante.
4. Judecatoriile comunale sînt asemenea competente a legaliza sau autentifica actele urmatoare, dacă părțile sau una din ele îsi are domiciliul sau reședința în acea comuna:
a. Toate actele locuitorilor sateni a caror legalizare le este deferita prin legi speciale;
b. Orice alte acte constatând obligațiuni personale sau conventiuni asupra bunurilor mobiliare pâna la valoarea de lei 300 inclusiv;
c. Procurile pentru a se înfatisa și sta în judecata înaintea oricarei instante judecătorești, cînd partea care da procura îsi are domiciliul sau reședința în acea comuna;
d. Tocmelele sau contractele încheiate în târguri sau bâlciuri dacă valoarea lucrului nu trece peste lei 300, independent de orice condițiune de domiciliu sau reședința.
5. Se exceptează din competinta judecatoriilor comunale și de ocoale testamentele și actele translative de proprietate imobiliara sau constitutive de drepturi reale asupra imobilelor, cari rămîn exclusiv de competinta tribunalelor de judet, chiar cînd valoarea obiectului ar intră în competinta acelor judecatorii.
6. Faptul domiciliului sau resedintei într'o comuna, sau în coprinsul unei judecatorii de ocol, se constata prin cunoștința personala a judecatorului sau primarului, care autentifica actul, atestata în procesul-verbal de autentificare sau, în caz de a nu fi partea cunoscuta, prin certificatul primariei unde partea îsi are domiciliul sau reședința.
Acest certificat se va menționa prin numărul și data sa și aratarea autorității de la care emana, în procesul-verbal de legalizare și se va pastra la dosar.
7. Competența politaiului și comisarilor de a legaliza acte în orașele unde sînt asemenea autorități politienesti, se menține numai încît se atinge de urmatoarele acte:
a. Procurele de orice natura pentru a reprezenta înaintea autorităților administrative și judecătorești, afară de cazurile în cari legea cere o procura autentica;
b. Procurele pentru a primi pensii sau lefuri și chitantele constatând aceste primiri precum și biletele pentru vânzari de vite;
c. Compturile și facturile pentru furnituri de orice natura și pâna la orice suma;
d. Certificatele medicale.
În aceste cazuri autoritatea politieneasca încredintându-se de identitatea partei, certifica din josul actului ca semnatura este a persoanei subscrisa în act.
Capitolul II Forma actelor
§ 1.
- 8. Cînd părțile vor sa învesteasca cu formula autentica un act al lor, pentru care legea cere aceasta forma sub pedeapsa de nulitate, ele trebuie să se prezinte în persoana dinaintea functionarului public competent în pretoriul tribunalului, judecatoriei de ocol sau a judecatoriei comunale, și sa alature în dublu exemplar actul ce vor sa autentifice pe lânga o cerere de autentificare subscrisa de părți.
Unul din acele doua exemplare poate să fie pe hârtie libera și se va prezenta nesubscris de părți.
Președintele, judecatorul de ocol sau primarul, primind petitiunea, vizeaza amândoua exemplarele actului spre neschimbare, pune pe părți sa subscrie în prezenta sa exemplarul nesubscris și ordoana înregistrarea cererii. Dacă părțile se prezinta prin procuratori, acestia trebuie să aibă procura autentica și speciala dacă legea cere asemenea procura pentru acel fel de act.
Procura se va menționa în procesul-verbal de autentificare, prin numărul și data ei și prin aratarea autorității de la care emana și copie, după ea, scoasa cu cheltueala partei și certificata conform cu originalul de chiar functionarul care da autenticitatea, se va pastra la dosar; iar originalul procurei se va încredința partei interesate dimpreuna cu actul autentificat.
9. Părțile pot să-și redacteze singure actul ce are a se legaliza sau a se învesti cu autenticitatea legala. Cînd însa ele vor recurge la luminile altor persoane pentru confectionarea actului, acest act va trebui, cînd se va prezenta la legalizare sau autentificare, sa poarte pe lânga semnaturile părților și semnatura persoanei care i l-a redactat.
10. Ori de câte ori este a se autentifica un act, functionarul care instrumenteaza și da autenticitatea, se încredințează de identitatea părților, le citește actul în auzul lor, le întreaba dacă cele coprinse în act sînt cu consimțămîntul lor, și dacă unul din cele doua exemplare este subscris de dânsele; pune pe părți sa subscrie pe cel de al doilea exemplar în prezenta sa; ia act de declaratiunea părților și constata toate acestea într'un proces verbal pe care'l transcrie din josul actului pe ambele exemplare și'l subscrie atît el cât și grefierul, sau acela care îi tine locul.
11. Îndeplinirea formalitatilor pentru autentificarea actelor la tribunalele de judet se va putea face și de un singur judecator; el va trebui însa neaparat să fie azistat de grefier, care va contrasemna procesul-verbal de autentificare, atît pe minuta (concept), cât și pe ambele exemplarele ale actului.
La tribunalele cari au o secțiune speciala de notariat, autentificarile nu se pot face decât la acea secțiune.
La judecatoriile de ocoale autentificarea se face de judecator sau de ajutorul sau, azistat de scriitorul care tine loc de grefier; iar la judecatoriile comunale, de primar azistat de notar.
Contrasemnarea scriitorului sau a notarului în act este ceruta, ca și aceea a grefierului, sub pedeapsa de nulitate.
Dacă în vre-o comuna rurala se întâmpla ca primarul sa nu stie carte, atunci legalizarea actului nu se poate face la primarie.
Părțile se vor adresa în asemenea caz la judecatoria de ocol respectiva.
12. Formalitatile autentificarei fiind îndeplinite, unul din acele doua exemplare ale actului, și anume cel pe hârtie timbrata, se remite părților cari subscriu pe petitiune de primirea lui, iar cellalt exemplar se păstrează la dosarul tribunalului și se trece în substanța într'un repertoriu alfabetic spre a se putea gasi dosarul cu înlesnire la trebuinta. Părțile interesate pot obtine copii legalizate de pe acest act, cu cheltuiala lor. Certificarea conformitatei copiei cu originalul pastrat la dosar, se face de judecator sau primar, dimpreuna cu grefierul sau acela ce-i tine locul.
13. Identitatea, fie a părților sau procuratorilor lor, fie a martorilor, se constata prin unul din urmatoarele mijloace:
a. Prin cunoștința personala a functionarului public chemat a adeveri, și care o declara în act;
b. Prin declaratia a doi martori cunoscuti acelui functionar;
c. Printr'un certificat de identitate liberat de autoritatea comunala sau politieneasca în rezortul careia partea îsi are domiciliul sau reședința de fapt;
d. Prin carta de alegator coroborata cu chitantele de contributiuni pe anul curent;
e. Prin pasport sau orice alt act ținînd loc de pasport cînd este vorba de straini.
Același mod de probatiune se poate întrebuinta și de Românii aflatori în strainatate, înaintea consulatelor sau legatiunilor noastre în acea tara;
f. În fine pentru persoanele fără stiinta de carte, identitatea se poate constata printr'o adresa a autorității comunale sau politienesti a domiciliului sau a resedintei partei, către judecatoria chemata a adeveri, și în care se va arata trebuinta pentru care acea parte vine înaintea acelei judecatorii.
Aceasta adresa care tine loc de bilet de identitate, se va da chiar la mâna partei și se va popri la dosarul adeverirei.
La caz cînd judecatorul ar avea îndoiala asupra sinceritatei actului din care rezultă identitatea, sau asupra persoanei ca ar fi cea aratata în act, el se poate încredința de adevar prin orice alt mod de probatiune.
14. Certificatul de identitate sau actul care-i tine locul vor arata cu preciziune:
a. Numele, pronumele și profesiunea partei la mâna careia s'a dat;
b. Locul unde locueste, adeca satul sau catunul, dacă este vorba de o comuna rurala; suburbia, strada și numărul casei, dacă este vorba de o comuna urbana;
c. Orice alte semne caracteristice ale partei dacă are;
d. Numele autorității care a liberat acel act, data liberarei și numărul lui de ordine;
e. Subscrierea functionarului public care l-a eliberat și sigiliul acelei autorități;
f. Semnatura partei dacă ea stie sa subscrie sau atestarea că nu stie subscri, dacă ea nu stie.
Procesul-verbal de adeverire trebuie să mentioneze actul pe temeiul caruia s'a constatat identitatea și sa arate autoritatea de la care emana, data lui și numărul de ordine ce poarta.
15. Functionarul public care ar libera un act de identitate fals, sau acela care s'a servit cu asemenea certificate sau cu un certificat care nu este al său, se va pedepsi conform art. 135 din codul penal.
16. Autentificarea actelor acelor ce nu stiu carte și cari sînt subscrise prin punere de deget, sau prin aplicarea unui sigiliu (pecete) se face întocmai după regulele prescrise mai sus, cu deosebire numai ca actul trebuie să fie subscris de acela care a servit de scriitor, și pe lânga părți sa compare și el înaintea judecatoriei.
Procesul-verbal de autentificare trebuie în acest caz să constate, atît declaratiunea părților că nu stiu sau nu pot subscrie cât și pe aceea a scriitorului, ca el a redactat acel act după cererea părților.
Scriitorul actului poate servi în acest caz și drept martor pentru dovedirea identitatei.
17. Scriitorul sau martorii cari se vor dovedi ca au facut o declarare falsa se vor pedepsi ca martori mincinosi, conform art. 288 din codul penal, fără prejudiciul altor daune-interese către părți și chiar altor pedepse mai grave, în caz cînd faptul lor ar însuși și elementele delictului de fals în acte publice.
18. Constatarea identitatei partei, a martorului și a scriitorului actului, a prezentarei lor înaintea functionarului care a dat autenticitatea, a citirei actului în auzul tutulor și a declarației părților ca actul este facut cu consimțămîntul lor și subscris de dânsele, sau ca ele nu stiu subscrie, în caz cînd actul se afla subscris prin punere de deget sau sigiliu, toate acestea sînt cerute sub pedeapsa de nulitate a actului.
Procesul-verbal de autentificare va constata asemenea sub pedeapsa de nulitate, ca exemplarul pastrat la dosar s'a subscris de părți în chiar prezenta judecatorului sau functionarului public care a instrumentat.
19. În caz de boala constatata, care ar împiedica pe vre-una din părți a veni înaintea autorității publice competența, judecatorul poate fi delegat și este tinut sa înstrumenteze la domiciliu, dacă acea parte se găsește chiar în orasul sau comuna de reședința a tribunalului sau judecatoriei. Dacă nu se afla în acest oras sau comuna, se va putea delega judecatorul de ocol respectiv.
În acest caz procesul-verbal de autentificare trebuie să constate atît cazul de boala cât și locuinta unde s'a instrumentat.
20. Actele autentificate conform dispozitiunilor legei de fața, sînt executorii din momentul exigibilitatei lor.
Formula executorie se va pune pe dânsele de aceiasi autoritate care le-a investit cu forma autentificata și în același mod ca și pentru hotarârile judecătorești.
Asupra actelor autentificate de vre-o judecatorie comunala, formula executorie nu se va putea pune decât de judecatoria de ocol respectiva sau de tribunalul de judet.
21. Omisiunea vre-uneia din aceste formalitati substantiale supune pe functionarul public, din vina caruia s'a anulat actul, la pedeapsa destituirei, fără prejuditiul altor despăgubiri către părți dacă este loc.
22. Actul nul ca act autentic, pentru vre-un vitiu sau lipsa de forma, poate valora ca act sub semnatura privată legalizat, sau ca act cu data certa, sau ca început de dovada scrisa, dacă însuseste condițiunile cerute pentru unul sau altul din aceste acte.
23. Instrucțiunile ministeriale vor determina modul conservarei actelor autentice în arhivele tribunalelor și judecatoriilor.
§ 2.
- 24. Funcționarii publici competenti, sînt datori dacă părțile o cer, sa învesteasca cu formula autentica nu numai actele pentru care aceasta forma este ceruta sub pedeapsa de nulitate, dar și orice alte acte pentru validitatea cărora legea nu cere asemenea forme.
În acest caz însa, părțile pot cere ca actul să fie adeverit sau legalizat numai întru cât se atinge de veracitatea semnaturilor.
25. În caz de simpla legalizare a semnaturilor, procesul-verbal trebuie să constate în acelasi mod ca și pentru actele autentice propriu-zise, cele urmatoare:
1. Prezentarea părților în persoana sau prin procuratori înaintea judecatoriei și identitatea lor;
2. Declaratiunea lor ca actul e subscris cu propria lor semnatura;
3. Subscrierea în fața functionarului public a exemplarului pastrat la dosar.
26. Pentru cei ce nu stiu carte sau nu pot subscrie, procesul-verbal de legalizare trebuie să constate în acest caz:
1. Prezentarea părților și a scriitorului actului înaintea judecatoriei sau primariei și identitatea lor;
2. Citirea actului din cuvânt în cuvânt în auzul tutulor;
3. Declaratiunea părților sau uneia din ele că nu stie sau nu poate subscrie;
4. Declaratiunea partei care nu stie subscrie ca actul ce i s'a citit este facut cu consimțămîntul sau și ca voeste să se legalizeze.
27. Actele sub semnatura privată sau subscrise prin punere de deget, astfel legalizate au aceiasi forta probanta ca și actele autentice, pentru tot ce functionarul public competent constata ca i s'a declarat de părți sau ca s'a petrecut înaintea sa.
28. Cei ce nu stiu carte și cari subscriu prin punere de deget sau prin aplicarea unui sigiliu, nu se pot obliga sub semnatura privată decât pâna la concurenta de 150 lei.
În acest caz pentru ca înscrisul să fie valabil, el trebuie să fie subscris de scriitorul lui și să se arate într'însul numele, profesiunea și domiciliul a doi martori cari au fost de fața la încheerea conventiunei și facerea înscrisului.
29. Dacă legalizarea actelor celor ce nu stiu carte este vitioasa sau incompletă, existenta sau validitatea obligatiunei, se poate combate de dânsii pe toate caile de drept.
Capitolul III Despre darea datei certe și certificarea copielor după acte și registre
30. Tribunalele de judet, judecatoriile de ocoale și comunale sînt datoare cînd li se va face asemenea cerere, sa dea data certa actelor sub semnatura privată.
Aceasta se face înregistrându-se petitiunea în registrul de intrare și certificându-se în josul actului de judecator sau de primar ca acel act s'a prezentat judecatoriei sau primariei la data cutare și ca s'a înregistrat la numărul cutare al registrului din acea zi, luna și an. Aceasta certificare pe act, se va contrasemna de grefier sau notar, după natura autorității de la care emana.
Nu se deroga prin aceasta la dispozitiunile art. 1182 și 1188 din codul civil și nici la regulele speciale prescrise în materie de drept comercial.
31. Tribunalele de judet vor avea și competinta de a libera copii legalizate de pe actele ce li se vor prezenta de părți fie sub semnatura privată, fie legalizate sau emanate de vre-o alta autoritate româna.
Tribunalul trebuie, în asemenea caz, pe de o parte sa vizeze în acest scop actul după care libereaza copie și, pe de o alta, sa pastreze la dosarul cauzei o copie identica legalizata, scoasa cu cheltuiala partei.
32. Tribunalul de comert și, în orașele unde nu sînt asemenea tribunale, tribunalele civile vor avea caderea a certifica exactitatea copiilor extrase din registrele comerciale, mentionându-se în certificare, dacă aceste registre sînt sau nu tinute în conformitate cu prescriptiunilor legei comerciale.
Capitolul IV Dispozitiuni interpretative privitoare la formarea unor testamente
33. Dispozitiunile prescrise în art. 859 și urmatoarele din codul civil, în privinta formei testamentelor, nu se ating în nimic prin prezenta lege.
Pentru curmarea însa a îndoelilor, ce s'au ivit în practica judecătorească asupra unora din acele formalitati, se dispun pentru viitor cele ce urmeaza:
Delegatiunea pentru a instrumenta la locuinta testatorului se poate da prin simpla rezolutiune a presedintelui sau a judecatorului care îi tine locul, pusa pe petitiunea prin care s'a cerut delegatiunea;
Judecatorul delegat trebuie să constate în procesul-verbal cazul de boala și sa indice cu preciziune locuinta unde a instrumentat;
Formele autentificarei se pot îndeplini de un singur judecator, fie la locuinta testatorului, fie la tribunal. Și într'un caz și într'altul însa, el trebuie să fie azistat de grefier, care va contra-semna în act.
Judecatorul va trebui neaparat să constate identitatea testatorului în procesul-verbal de autentificare;
Regulele prescrise la art. 13 din prezenta lege pentru constatarea identitatei se vor aplica și la testamente.
Toate cele ce preced se vor observa sub pedeapsa de nulitate a procesului-verbal de autentificare.
Dispozitiuni finale
34. Consulatele și legatiunile române în strainatate vor continua a exercita atributiunile ce le sînt date prin legile și regulamentele astazi în fiinta în ce priveste autentificarea sau legalizarea actelor ce li s'ar prezenta.
Ele vor observa însa pe viitor formele prescrise prin prezenta lege pentru ambele categorii de acte.
Pentru legalizarile sau autentificarile facute la judecatoriile comunale, taxa timbrului fix va fi de 25 bani, iar pentru acele petrecute înaintea judecatoriilor de ocol, timbrul fix va fi de un leu.
______________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.