Legea nr. 254/1941

Articolul 1

Imobilele urbane care sînt proprietatea evreilor, persoane fizice sau societăților evreesti, intra de plin drept în patrimoniul Statului, dela data publicării decretului-lege de fața. Tot astfel trec în patrimoniul Statului drepturile de superficie aparținînd persoanelor fizice sau societăților prevăzute mai sus, asupra imobilelor urbane.

Articolul 2

Sînt socotite imobile urbane, în înțelesul legii de fața, imobilele situate înlăuntrul perimetrului municipiilor, comunelor urbane sau suburbane, cu excepțiunea bunurilor care sînt socotite rurale, potrivit art. 3 al decretului-lege pentru trecerea proprietăților evreesti în patrimoniul Statului, din 4 Octomvrie 1940, sau care sînt prevăzute de art. 1 al decretului-lege din 17 Noemvrie 1940, pentru completarea decretului-lege din 4 Octomvrie 1940. Nu sînt supuse prevederilor legii de fața terenurile cladite care sînt efectiv afectate exploatării unei întreprinderi industriale sau comerciale, dacă sînt proprietatea întreprinderii.

Articolul 3

Sînt socotiți evrei în înțelesul decretului-lege de fața, acei prevăzuți de

art. 2 al Decretului-lege Nr. 3.347 din 4 Octomvrie 1940 .

Articolul 4

Sînt socotite evreesti, în înțelesul decretului-lege de fața, societățile civile sau comerciale în care unul din asociații cu răspundere limitată este evreu sau cele în care 40 la suta din capital aparține evreilor.

Articolul 5

Dispozițiunile decretului-lege de fața nu se vor aplica:

a) evreilor care au dobîndit naturalizarea prin legi individuale pînă la 15 August 1916;

b) evreilor care aparținînd armatei române au fost răniți în razboaiele României, sau au fost decorati sau citați cu ordin de zi pentru acte de bravura, săvîrșite în timpul acestor razboaie;

c) descendenților acelor evrei care, aparținînd armatei române, au căzut în razboaiele României;

d) evreilor sau evreicelor botezati crestini de cel puțin 20 de ani, dacă sînt căsătoriti cu romance sau români;

e) evreicelor sau evreilor, botezati crestini, dacă sînt căsătoriti cu un român sau cu o româncă de cel puțin 10 ani și dacă din căsătorie s'au născut copii care au fost botezati crestini;

f) evreilor care sînt botezati crestini de cel puțin 30 de ani;

g) descendenților celor arătați în alineatele precedente. Îndeplinirea condițiunilor legale pentru a beneficia de excepțiunile mai sus prevăzute, va fi constatată și confirmată, de Centrul Național de Romanizare, secțiunea jurisdicțională, prin deciziune motivată.

Articolul 6

Evreii care au dat dovezi de devotament excepțional față de țara și care au adus, ei sau ascendenții lor, excepționale servicii tarii, vor putea fi scutiți de aplicarea dispozițiunilor prezentului decret-lege, numai prin decret-lege. Propunerea o va face Consiliul de Miniștri, pe baza referatului Centrului Național de Romanizare, secțiunea jurisdicțională.

Articolul 7

În termen de 30 de zile dela data publicării prezentului decret-lege, toți evreii titulari ai unui drept de proprietate sau de superficie, asupra unui imobil intrand în prevederile decretului-lege de fața, sînt obligați să depună la Centrul Național de Romanizare (Ministerul Economiei Naționale), o declarațiune care să cuprindă:

a) numele, pronumele și domiciliul declarantului;

b) individualizarea bunurilor intrand în prevederile prezentului decret-lege, cu arătarea întinderii, limitelor, vecinatatilor și așezarea lor, județului, comunei, strazii și numărului, numărului de carte funciară și numerelor topografice, precum și cu arătarea drepturilor reale, purtînd asupra acestor bunuri. Nedepunerea declarațiunilor în termen, precum și facerea cu buna știința a unor declarațiuni neexacte, va atrage pierderea dreptului la indemnitatea prevăzută în art. 15, fără prejudiciul dreptului terților subrogati asupra indemnitatii.

Articolul 8

Fostul proprietar evreu este obligat sa predea Centrului Național de Romanizare, bunul trecut în patrimoniul Statului, la termenul stabilit de Centru, prin somațiune de predare.

Articolul 9

Luarea în posesiune a bunurilor trecute în patrimoniul Statului, în virtutea prezentului decret-lege, se va face prin delegați speciali ai susmentionatului Centru, care vor întocmi un inventar în dublu exemplar, cu arătarea stării acestor bunuri. Unul din exemplare va fi înaintat Centrului Național de Romanizare, iar celălalt se va inmana proprietarului sau superficiarului.

Articolul 10

Foștii proprietari evrei păstrează dreptul de folosință, asupra imobilelor urbane trecute în patrimoniul Statului, în puterea prezentului decret-lege, pînă la primirea somației prevăzută de art. 8; ei sînt răspunzători de fructele naturale și civile ale imobilului, dela data primirii acestei somațiuni. Contractele de locațiune, încheiate în virtutea dreptului lor de folosință de foștii proprietari evrei, fără prealabilă autorizațiune a Centrului Național de Romanizare, nu vor fi opozabile Statului, decât pe termen de cel mult un an, socotit dela data publicării prezentului decret-lege.

Articolul 11

În cazul imobilelor urbane în indiviziune, coproprietarii neevrei, sau numai unii dintre ei, cu învoirea celorlalți, vor avea dreptul de a rascumpara, la valoarea stabilită de Centrul Național de Romanizare (Secțiunea jurisdicțională), drepturile indivize ale coproprietarilor evrei. Proprietatea individualizata pe etaje sau apartamente, conform legilor speciale, nu intră în dispozițiunile alineatului precedent. Plata drepturilor indivize evreesti se va face în condițiunile prevăzute de art. 14. Dacă proprietarii neevrei se vor folosi de dreptul de răscumpărare, făcînd cerere de prețuire, în termen de trei luni dela data publicării prezentului decret-lege, susmentionatului Centru, părțile indivize răscumpărate se vor socoti că nu au trecut în patrimoniul Statului.

Articolul 12

Proprietarul român al unui imobil urban, asupra căruia un evreu are un drept de uzufruct, uz sau habitatiune, va putea rascumpara aceste drepturi, plătind evreului, în condițiunile prevăzute de art. 14, valoarea stabilită de Centrul Național de Romanizare (Secțiunea Jurisdicțională), pretuita conform normelor prevăzute de legea timbrului și impozitului pe acte și fapte juridice.

Articolul 13

Indemnitatea cuvenită pentru bunurile urbane ce trec în patrimoniul Statului, se va stabili pe baza venitului brut cu care se găsesc impuse aceste imobile în matricolele contributiunilor directe, prin ultimul recensământ. În cazul dreptului de superficie, se va ține seama de partea neexpirata a termenului pentru care acest drept a fost constituit. Dacă din orice cauze, valoarea imobilului s'a depreciat de la data ultimului recensământ, indemnitatea va fi scăzută în mod corespunzător.

Articolul 14

Indemnitatea se va plati de Centrul Național de Romanizare, iar valoarea nominală, în renta, purtînd o dobînda de 3%. Fostul proprietar evreu nu va avea dreptul la cupoanele scadente anterior datei predării imobilului.

Articolul 15

Bunurile urbane vor intra în patrimoniul Statului, libere de orice sarcini iar pretentiunile de orice natura asupra unui bun trecut în patrimoniul Statului, se vor valorifica numai asupra despăgubirii cuvenite.

Articolul 16

Prin derogarea dela dispozițiunile art. 14, titularii neevrei, ai drepturilor reale, purtînd asupra imobilelor urbane trecute în patrimoniul Statului, precum și creditorii chirografari neevrei ai evreului, vor fi plătiți la alegerea Centrului Național de Romanizare, în titluri rambursabile, în cel mult trei ani, purtînd o dobînda de 3%, sau cu învoirea indreptatitului prin darea în plata a unor bunuri trecute în patrimoniul Statului, în puterea decretului-lege de fața. În cazul uzufructului, indemnitatea în bani sau titluri, datorită pentru plină proprietate, se va plati uzufructarului, dacă acesta da garanții socotite îndestulătoare de Centrul Național de Romanizare, iar la stingerea uzufructului, numerarul sau titlurile vor fi restituite susnumitului Centru care va plati indemnitatea proprietarului evreu în condițiunile prevăzute de art. 14. Dacă uzufructarul nu poate da garanțiile cerute de Centrul Național de Romanizare, el va primi valoarea uzufructului după prețuirea facuta potrivit legii timbrului și a impozitului proporțional. Imobilele, proprietatea evreilor, intrand în prevederile acestui decret-lege, care vor fi grevate de obligația de plată a unei rente viagere constituită ca preț al cumpărării de către evreu în favoarea vânzătorului neevreu, vor putea fi retrocedate fostului proprietar sau renta achitată în numerar de către Centrul Național de Romanizare. Același drept îl vor avea vînzătorii crestini de imobile cari n'au încasat dela cumpărătorul evreu pînă la data publicării acestui decret-lege, decât cel mult 50% din prețul vânzării.

Articolul 17

Centrul Național de Romanizare (Secțiunea jurisdicțională) este competent să soluționeze toate contestațiunile privitoare la drepturile derivate din aplicarea prezentului decret prin derogare dela dispozițiunile legilor de procedura ale Codului Civil și Codului Comercial.

Articolul 18

Centrul Național de Romanizare va fi organizat printr'un decret deosebit.

Articolul 19

Evreii nu pot dobândi cu niciun titlu, drepturi de proprietate, superficie, uzufruct, uz sau habitatiune asupra imobilelor urbane, afară numai dacă prin lege specială s'ar stabili anumite cartiere sau perimetre destinate exclusiv populatiunii evreesti și numai în condițiunile acelei legi.

Articolul 20

Notarii publici vor refuza sa întocmească acte, iar instanțele judecătorești și cele de carte funciară vor respinge cererile de autentificare și înscrierea privitoare la constituirea sau strămutarea drepturilor oprite evreilor prin art. 19.

Articolul 21

La cererea Ministerului Public sau a oricărei persoane interesate, tribunalul în circumscriptiunea căruia este situat imobilul urban deținut fără titlu sau în temeiul unuia din drepturile prevăzute de art. 19, de un evreu, va dispune îndepărtarea acestuia din stăpânirea acelui imobil și numirea Centrului Național de Romanizare, în calitate de sechestru, pentru a-l administra, toate acestea fără prejudiciul drepturilor recunoscute prin decretul-lege de fața celor interesați și Ministerului Public. Dispozițiunile prezentului articol nu se vor aplica imobilelor urbane deținute de evrei la data publicării decret-lege. Toate acțiunile reale sau personale puse sub sechestru, se vor prescrie prin trecerea unui termen de 5 ani dela data numirii sechestrului, iar imobilul va trece în patrimoniul Statului.

Articolul 22

Actele juridice între vii încheiate cu violarea dispozițiunilor art. 19 sînt nule. Nulitatea va putea fi invocată și radierea va putea fi cerută de orice parte interesată și de Ministerul Public. Sub rezerva dispozițiunilor privitoare la cartea funciară, nulitatea actului de dobîndire își va produce efectele și față de subdobanditor, chiar dacă acesta nu este evreu.

Articolul 23

În comunele în care sînt cărți funciare dacă se constata în cursul procedurii de moștenire, ca ar urma să se înscrie în folosul unui evreu drepturi ce-i sînt oprite, instanța de carte funciară va înscrie în cazul proprietății sau superficiei numai drepturi de valoare. Dacă evreul nu înstrăinează dreptul dobîndit, într'un termen de trei luni, socotit dela data cînd încheierea prin care s'a dispus înscrierea dreptului la valoare a rămas desavarsita, instanța de carte funciară va scoate din oficiu în vânzare, prin licitație publică, dreptul înscris. În comunele în care nu sînt cărți funciare, la cererea Ministerului Public sau a oricărei persoane interesate, tribunalul în circumscriptiunea căruia este situat imobilul urban va dispune scoaterea în vânzare, prin licitație publică, a proprietății sau a dreptului de superficie, dacă aceste drepturi se cuvin prin moștenire sau legat unui evreu și acesta nu le-a înstrăinat în termen de trei luni dela data cînd a acceptat moștenirea sau legatul. Dacă evreul a mostenit un drept de uzufruct, uz sau habitatiune, Ministerul Public sau orice persoană interesată va putea cere tribunalului, în circumscriptiunea căruia este situat imobilul, să constate nevalabilitatea sau stingerea acestor drepturi.