Decizia nr. 247/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "IAIFO" - S.A. din Zalau în Dosarul nr. 3.282/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca principiul egalității reglementat de Constituție privește pe cetățeni, nefiind aplicabil persoanelor juridice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2001 pronunțată în Dosarul nr. 3.282/1999, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "IAIFO" - S.A. din Zalau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale invocate sunt contrare prevederilor art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece "prevederea din art. 71 alin. (2) referitor la dobânda Băncii Naționale a României nu se aplică tuturor cetățenilor, ci numai celor chemați să fie judecati de instanțele Curții de Conturi". De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate aduce în motivarea acesteia și critici de natura economică.

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază excepția ca fiind neîntemeiată pe considerentul ca ambele texte constituționale invocate au în vedere persoane fizice, iar nu persoane juridice.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca autoarea excepției nu motiveaza în ce consta neconstituționalitatea prevederilor legale criticate, apreciind însă ca dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu contravin prevederilor art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 71 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, dispoziții ce au următoarea redactare:

- Art. 71 alin: "(2) Judecand cauza, colegiul jurisdicțional se pronunța cu privire la actul de sesizare cu care a fost investit conform art. 31 alin. (2) sau art. 37 alin. (1), dispunând, după caz: admiterea acestuia și obligarea persoanei sau persoanelor răspunzătoare la plata despăgubirilor civile și a dobânzii practicate de Banca Naționala a României la data pronunțării hotărârii, obligarea acestora la plata amenzii pentru abateri cu caracter financiar reținute în sarcina lor ori respingerea actului de sesizare.

(3) În cazul în care abaterea cu caracter financiar consta în neîndeplinirea de către o persoană juridică din cele prevăzute la art. 18 și 19 a obligațiilor financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale sau instituțiile publice, colegiul jurisdicțional dispune și virarea sumelor datorate de aceasta, inclusiv a dobânzilor și majorărilor de întârziere datorate."

Textele constituționale, invocate de autorul excepției ca fiind incalcate, sunt cele ale art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, texte ce au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială."

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând excepția ridicată, Curtea constata, pe de o parte, ca autorul excepției de neconstituționalitate aduce în motivare critici de natura economică care însă exced competentei Curții Constituționale, deoarece potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept ........."

Asadar, sub acest aspect excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pe de altă parte, examinând critica dispozițiilor

art. 71 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, în raport cu dispozițiile constituționale invocate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudenta sa (ca de exemplu: Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995) ca art. 16 alin. (1) din Constituție consacra egalitatea în drepturi a cetățenilor, nu egalitatea în drepturi a persoanelor juridice. De aceea textul constituțional nu este aplicabil persoanelor juridice față de care s-a promovat un tratament diferențiat, numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetățenilor, implicând inegalitatea lor în fața legii și a autorităților publice.

Curtea observa, de asemenea, ca pentru aceleași considerente dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituție.

Rezultă asadar ca și sub acest aspect excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "IAIFO" - S.A. din Zalau în Dosarul nr. 3.282/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2001.