Normele din 26 septembrie 2001

Articolul 1

În laboratoarele sanitare veterinare sunt afluite probe cu conținut necunoscut și/sau de la animale și colectivități de animale bolnave, produse de origine animala și alte produse și materii cu conținut toxic, patogen sau radioactiv care pot constitui un potențial risc atât pentru personalul de la recepție-distribuire, cat și pentru cel care vine în contact direct cu acestea.

În aceasta situație laboratoarele sanitare veterinare trebuie să fie organizate corespunzător și să aibă o dotare care să permită eliminarea riscurilor atât pentru personalul propriu, cat și pentru locuitorii și teritoriul din raza lor de activitate. De asemenea, trebuie avut în vedere ca medicilor veterinari de stat și personalului împuternicit sa recolteze probe să le fie puse la dispoziție ambalaje pentru fiecare tip de probe, care să asigure condiții de protecție a mediului.

Pentru a răspunde acestor cerințe prezenta norma sanitară veterinara reglementează condițiile privind recoltarea, condiționarea, ambalarea și transportul probelor către laboratoarele sanitare veterinare, dotarea secțiilor și laboratoarelor, instruirea și protecția personalului, precum și gestionarea deșeurilor toxice de risc rezultate din activitatea proprie.

Articolul 2

În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înțelege prin:

1. biocenoza = comunitate biotica: plante și animale;

2. biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice și terestre, precum și dintre complexurile ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii și între ecosisteme;

3. biotop = habitat: mediul de viața al unei biocenoze;

4. colectare - strângerea, sortarea și/sau regruparea, depozitarea temporară a deșeurilor în vederea transportului;

5. contaminanti - poluanti constituiți din agenții etiologici ai unor îmbolnăviri de natura virala, bacteriana, parazitara, substanțe toxice sau radioactive;

6. criterii sanitare - acele limite sanogene care se stabilesc pe baza relatiei doza-efect în urma verificării în practica;

7. deseu - orice substanța sau orice obiect, al cărui deținător îl arunca sau are intenția ori obligația sa îl arunce;

8. deșeuri periculoase - deșeuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele asemenea, care, introduse ori menținute în mediu, pot dăuna acestuia, animalelor sau omului;

9. deșeuri menajere - deșeuri provenite din activități casnice sau asimilate cu acestea și care pot fi preluate cu sistemele de precolectare curente din localități;

10. deșeuri urbane comunale - deșeuri de orice natura și de orice proveniență, respectiv deșeuri menajere, deșeuri asimilate deșeurilor menajere, comerciale, de birou și altele, care se produc și se gestionează în cadrul unei localități;

11. deșeuri industriale - deșeuri rezultate din activitățile cu specific industrial, inclusiv cele provenite de la procurarea energiei și de la prospectarea și exploatarea resurselor minerale ale solului și subsolului;

12. deșeuri agricole - deșeuri provenite din cultura plantelor agricole, creșterea și ingrasarea animalelor, din pomicultura, viticultura, horticultura etc., legate de activitățile desfășurate în agricultura;

13. deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale compartimentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii și productivitatii biologice a ecosistemelor naturale și atropizate, afectarea echilibrului ecologic și a calității vieții, cauzate în principal de poluarea apei, atmosferei și solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitara, precum și prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;

14. depozitarea temporară a deșeurilor - operațiunea de depunere a deșeurilor într-un loc special amenajat pentru protecția sănătății umane și a mediului înconjurător, pentru o perioadă limitată;

15. depozitarea finala a deșeurilor - depunerea organizată a deșeurilor într-un loc special amenajat pentru protecția sănătății umane și a mediului înconjurător, care nu este urmată de o operațiune asupra acestora;

16. dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesităților prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a se dezvolta corespunzător;

17. deținător - producătorul de deșeuri sau persoana fizica autorizata sa desfășoare activități independente ori persoana juridică care are în posesie deșeuri;

18. ecosistem - complex dinamic de comunități de plante, animale și microorganisme și mediul lor lipsit de viața, care interactioneaza într-o unitate funcțională;

19. eliminarea deșeurilor - tratarea, recuperarea, reciclarea, evacuarea, injectarea în subsol și depozitarea deșeurilor;

20. eliminarea finala a deșeurilor - activitatea de eliminare a deșeurilor care nu mai este urmată de nici o operațiune asupra acestora;

21. factorii ecologici sau condițiile de viața - factori abiotici - fizici și chimici, factori biotici - interrelațiile vietuitoarelor și ale activităților umane;

22. factori artificiali de mediu - microclimat - condiții de adăpostire și de îngrijire, tehnologii de exploatare, factori fizici, chimici și biologici;

23. gestionare - colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare după închiderea lor;

24. gospodărirea/managementul/gestionarea deșeurilor - producerea, colectarea, transportul, prelucrarea, neutralizarea, reciclarea, comercializarea, depozitarea, incinerarea deșeurilor și alte activități care au ca obiect deșeurile;

25. limita maxima admisă - LMA - de concentrație - CMA - concentrația maxima de poluant care nu induce influente negative semnificative asupra unuia sau mai multor factori de mediu;

26. managementul ecologic al deșeurilor - totalitatea lucrărilor, măsurilor și activităților de gospodărire a deșeurilor, destinate să asigure protecția sănătății umane și a mediului înconjurător;

27. mediu de viața - ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interactiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale;

28. monitorizarea deșeurilor - supravegherea și evidenta activităților legate de deșeuri;

29. monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare și intervenție, care are în vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoașterii stării de calitate și a semnificatiei ecologice a acestora, a evoluției și implicatiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.

30. neutralizarea deșeurilor - operațiuni aplicate deșeurilor în scopul reducerii sau eliminării potențialului lor periculos;

31. poluant - orice substanța solida, lichidă, sub forma gazoasa ori de vapori sau sub forma de energie - radiație electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii -, care, introdusă în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale; sau

32. poluant - orice material ori substanța introdusă artificial în biosfera sau care exista în condiții naturale și provoacă modificări negative ale calității mediului;

33. poluare - introducerea directa sau indirecta, ca rezultat al activității umane, de substanțe, vibratii, încălzire sau zgomot în aer, apa sau sol, care pot fi periculoase pentru sănătatea omului, calitatea mediului ori care creează pierderi materiale;

34. poluarea aerului - atmosfera se considera poluata atunci când o mărime care, adăugată sau scăzută din constituentii normali ai atmosferei, poate determina alterarea proprietăților sale fizice sau chimice în mod sesizabil de organisme;

35. poluarea apei - orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei peste o limita admisibilă stabilită, inclusiv depășirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activități umane, care o fac improprie pentru o folosire normală, în scopurile în care aceasta folosire era posibila înainte de a interveni alterarea;

36. prejudiciu - efect cuantificabil în costul daunelor asupra sănătății oamenilor și animalelor, bunurilor sau mediului, provocate de poluanti, activități dăunătoare sau dezastre;

37. producător - orice persoană fizica sau juridică a carei activitate produce deșeuri - producător inițial și/sau care a efectuat operațiuni de pretratare, de amestecare sau alte operațiuni care generează schimbarea naturii ori compozitia acestor deșeuri;

38. reziduuri solide - resturile care rezultă din activitatea din laborator, care nu sunt solvite în apa și nu sunt purtate de apa;

39. risc ecologic potențial - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;

40. substanțe periculoase - orice substanța sau produs care, folosit în cantități, concentratii sau condiții aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ pentru om și animale, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;

41. substanța poluanta - orice substanța sau forma de energie care, ajunsă în mediu într-o anumită concentrație, modifica caracteristicile naturale ale factorilor de mediu în asa măsura încât inrautateste calitatea acestora și îi face improprii utilizării;

42. supravegherea condițiilor de mediu - colectarea, analiza, sinteza, monitorizarea și valorificarea datelor privind condițiile de mediu în care trăiesc animalele;

43. titularul proiectului sau al activității - persoana fizica sau juridică care propune, deține și/sau gospodareste o activitate economică ori socială.

Articolul 3

1. Laboratoarele sanitare veterinare sunt obligate sa gestioneze propriile deșeuri toxice și de risc. Limitele emisiilor poluante gazoase și lichide, precum și deșeurile toxice și de risc sunt redate în anexa nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara.

2. Gestionarea deșeurilor toxice și de risc se face printr-un sistem special de colectare, stocare, transport, neutralizare și eliminare a acestora, precum și printr-un sistem de control adecvat.

Pentru gestionarea deșeurilor toxice și de risc laboratoarele sanitare veterinare trebuie să aibă un minim de amenajări, dotări și materiale.

3. Laboratorul sanitar veterinar are spațiul împărțit în doua zone:

a) zona exterioară, unde se afla conducerea, administrația, biobaza etc.;

b) zona interioară, unde își desfășoară personalul secțiilor și laboratoarelor care prelucreaza probele.

4. La limita dinspre exterior a zonei menționate la lit. b) trebuie să existe:

● o singura usa activa de intrare pentru angajați, care să conducă în prima încăpere a filtrului sanitar veterinar sau într-un hol de comunicare cu aceasta;

● un filtru sanitar veterinar funcțional, conform anexei nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

● un spațiu pentru primirea/redistribuirea probelor și pentru necropsii, conform anexei nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara.

5. Zona interioară a laboratorului sanitar veterinar are spațiile de lucru împărțite în două categorii:

a) curate;

b) contaminate.

Delimitarea între cele două categorii de zone se poate face prin pereți din zidărie faiantata, lemn pregătit pentru a fi ușor lavabil, glasvand etans sau hote cu presiune negativa.

Prima camera a filtrului, camera de primire a probelor și de necropsii, precum și spațiile menționate la pct. 7, 8 și 9 sunt considerate a fi contaminate, urmând regimul acestui tip de spațiu.

6. Spațiul pentru primirea/redistribuirea probelor și pentru necropsii trebuie să aibă: compartiment de transbordare a probelor din exterior în interior, un compartiment pentru necropsii, dotări pentru conservarea și/sau redistribuirea probelor.

Probele se introduc în zona interioară a laboratorului sanitar veterinar numai prin transbordare.

În spațiul pentru primirea/redistribuirea probelor și pentru necropsii probele sunt fie conservate și/sau pregătite pentru prelucrare, fie redistribuite la secții.

Distribuirea probelor către secții, precum și între secții și laboratoare se face numai în pungi sterile vidate, cutii sterile etanse sau în saci sterili etansi prin legare specială sau prin sudare termica. Coletele vor fi introduse direct în spațiile contaminate, acesta fiind singurul loc unde probele trebuie să fie scoase din ambalajul de transport intern.

7. Camera de sterilizare și neutralizare trebuie să aibă o dotare specifică.

Resturile solide și lichide după sterilizare, decontaminare și/sau neutralizare sunt dirijate spre platforma de stocare temporară.

Ambalajele refolosibile sterilizate, echipamentul de protecție, containerele și carucioarele curatate și decontaminate sunt redirijate în circuit.

8. Încăperile cu animale în biotest trebuie să fie plasate în imediata apropiere a spațiului pentru primirea/redistribuirea probelor și necropsii și dotate cu tot ce este necesar.

Furajele pentru încăperile cu animale în biotest se introduc prin transbordare prin spațiul pentru primirea/redistribuirea probelor și pentru necropsii, în ambalaj steril.

Resturile lichide și solide se scot din încăperile cu animale în biotest ca din oricare spațiu contaminat.

9. Spațiul contaminat din fiecare secție și laborator trebuie să aibă o dotare minima care să asigure conservarea și prelucrarea probelor, citirea testelor, colectarea în siguranța a resturilor lichide și solide, protecția specială a personalului care are acces, sterilizarea sau neutralizarea unor deșeuri, curatarea și decontaminarea suprafețelor și condiționarea aerului.

Intrarea în spațiul contaminat a persoanelor desemnate se face numai pentru prelucrarea probelor sau pentru acțiuni în legătură cu aceasta și imediat după intrare aceste persoane își completează echipamentul de protecție obișnuit cu cel special, adecvat lucrărilor ce urmează să fie executate.

Rezultatul testelor, notat pe fise, trebuie să poată fi citit din spațiul curat; în acest scop fișele sunt așezate într-un loc vizibil din spațiul curat și nu sunt scoase din spațiul contaminat. Spațiul contaminat se curata și se decontamineaza imediat după folosire și la sfârșitul zilei de lucru.

Înainte de ieșirea din acest spațiu personalul dezbraca echipamentul de protecție specială, pe care îl introduce într-un sac sau recipient steril, pe care în final îl etanseaza și îl dirijeaza către camera de sterilizare și neutralizare.

În spațiul contaminat nu se introduc plante, animale - în afară probelor clinice -, bibelouri, tablouri, material iconografic etc. Se iau măsuri de protecție împotriva pasarilor, rozatoarelor, insectelor și altor vectori: caini, pisici, broaste etc. Se admit exponatele și iconografia strict necesare, cu condiția ca materialul din care acestea sunt confectionate sa reziste acțiunilor obligatorii de spalare și decontaminare.

Materialele care ies din acest spațiu trebuie să fie închise în ambalaj steril și etans, suportand la locul de destinație operațiunile de incinerare, decontaminare și/sau neutralizare, după caz.

10. Spațiul curat se curata, se decontamineaza și se dezinsectizeaza săptămânal și ori de câte ori este nevoie.

11. Resturile solide și lichide rezultate în urma prelucrării probelor sunt sterilizate, neutralizate sau numai colectate, sunt ambalate în recipiente sterile și etanse și dirijate în una dintre următoarele direcții:

a) camera de sterilizare și neutralizare;

b) platforma de stocare temporară a deșeurilor;

c) camera de primire a resturilor pentru incinerare, din crematoriu.

Resturile solide și lichide rămase după prelucrarea probelor vor trebui manipulate, colectate și stocate ținându-se seama de regulile cuprinse în prezenta norma sanitară veterinara.

12. Crematoriul trebuie să aibă capacitatea adecvată volumului de resturi care trebuie incinerate.

În crematoriu se incinereaza numai resturile care ard, celelalte se sterilizeaza, se decontamineaza și/sau se neutralizeaza în camera de sterilizare și neutralizare. Crematoriul trebuie să fie astfel construit încât camera de primire a deșeurilor toxice și de risc să poată primi resturi atât din zona contaminata, cat și din zona curata prin care se trece cu carucioarele cu resturi preambalate.

Crematoriul trebuie să aibă cel puțin 3 încăperi - una de conservare a resturilor, alta de primire, sortare, readucere la temperatura camerei și cea de a treia unde se afla cuptorul, focarul și sistemul de încărcare a sarjei care trebuie incinerata.

Cenusarul trebuie să fie cu doua deschideri, una înspre camera de acces la focar și alta - etansa - înspre exterior, prin care se evacueaza și se insacuieste cenusa.

13. Controlul gestionării deșeurilor toxice și de risc revine laboratorului de igiena și protecția mediului din cadrul secției de protecția animalelor. În acest scop laboratorul va fi dotat, instruit și protejat în mod special.

Controlul se referă la colectarea, stocarea, transportul, neutralizarea și eliminarea deșeurilor toxice și de risc pe fluxul tehnologic al secțiilor și laboratoarelor. Acesta se realizează prin inspecție, teste rapide sau teste complexe de laborator, raportări periodice ale sefilor de secție privind unele evenimente nedorite.

14. Testarea gestionării deșeurilor toxice și de risc se face atât la suprafețele din obiectivele interioare, cat și la probele recoltate de la efluentul de ape uzate ale laboratorului sanitar veterinar, probele de aer, sol și din cenusa rezultată de la crematoriu.

15. În spațiul curat sunt birourile personalului, biblioteca, sala de lectura, sala pentru servit cafea și gustari, miniclub, culoare de legătură etc. Resturile lichide din aceasta zona sunt dirijate în sistemul de canalizare al laboratorului sanitar veterinar, iar resturile solide sunt dirijate la platforma de stocare temporară sau la crematoriu, după caz.

Articolul 4

Laboratoarele sanitare veterinare trebuie să dispună în mod obligatoriu de următoarele:

1. recipiente etanse de 15 l capacitate, confectionate din metal inoxidabil sau din material plastic termorezistent până la 150°C, prevăzute cu capace etanse sau cu sistem de etansare;

2. recipiente de 15 l capacitate, confectionate din material inoxidabil, cu pereți perforati și cu maner;

3. pungi care se etanseaza prin vidare, aparat pentru vidat pungile cu probe și aparate pentru sudare termica a pungilor și sacilor;

4. hote absorbante pentru vapori și gaze toxice, prevăzute cu filtre neutralizante;

5. cutii din plastic sau de unica folosință cu capace etansabile;

6. saci din plastic, rezistenti la rupere, cu capacitate de 15 l;

7. carucioare cu pereți laterali care să circumscrie un spațiu etans pentru transportul deșeurilor solide și lichide, ambalate;

8. echipament de protecție simpla: halat, costum de protecție și echipament de protecție specială: boneta, sort, ochelari, manusi, masca buco-nazala, cizme, sosete din material plastic pentru acoperit pantofii, masca de gaze, combinezon etc., folosit în spațiul contaminat;

9. decontaminanti puternici: Aldekol DES 03, Atlan'tol 914, Virbaccid, Virkon S etc.;

10. neutralizanti: tiosulfat de sodiu, acid acetic, tween 80, amoniac etc.

11. detergenti, apa, aspiratoare, bureti atasati la teuri din lemn etc., pentru curatarea mecanică;

12. decontaminator rutier;

13. agregat sau pompa pentru curatare și decontaminare;

14. să aibă și sa producă apa calda sau vapori pentru tratarea recipientelor cu care sunt vehiculate infectele;

15. crematoriu cu posibilitatea de a atinge temperatura de cel puțin 400°C și un aparat de înregistrare a acestei temperaturi pe perioada de funcționare - termograf;

Un sistem de securitate adecvat pentru situația în care nu poate fi atinsa aceasta temperatura. Depozit pentru cenusa rezultată până când aceasta se dirijeaza la platforma de gunoi a orașului după controlul deșeurilor toxice și de risc. Sistem de insacuire.

Din fiecare sarja de cenusa se ia un esantion în pungi etanse, rezistente la rupere. O dată pe săptămâna mostrele sunt controlate în ceea ce privește conținutul toxic și de risc;

16. filtru sanitar veterinar funcțional;

17. un bazin de stocare, de capacitate adecvată, reprezentând echivalentul volumului apelor reziduale din laboratorul sanitar veterinar pe cel puțin 15 zile. Pentru situațiile accidentale va exista și un al doilea bazin de stocare cu o capacitate de 50% din a celui principal. Evacuarea apelor uzate se face împreună în sistemul de retenție temporară a apelor reziduale. Controlul deșeurilor toxice și de risc în apele reziduale retentionate se face săptămânal sau ori de câte ori este nevoie;

18. aparate de sterilizat.

Articolul 5

Laboratoarele sanitare veterinare au obligația să aplice și să respecte regulile de manipulare a deșeurilor toxice și de risc și să asigure toate măsurile necesare pentru prevenirea contaminarii în timpul desfășurării activității acestora, astfel:

1. probele primite trebuie prelucrate și apoi distruse cu maximum de operativitate, nedepășindu-se 48 de ore, exceptând situațiile în care tehnicile de laborator nu reclama un timp mai îndelungat sau în care se impune păstrarea lor pentru alte investigații și/sau contraprobe;

2. recipientele și mesele de lucru vor fi curatate, spalate și decontaminate după fiecare utilizare;

3. ambalajele cu care au venit probele, resturile lichide și solide rezultate în zona contaminata vor fi puse în recipiente etanse și trimise la camera de sterilizare și neutralizare, platforma intermediara de stocare sau la crematoriu cu aceeași promptitudine și grija ca și probele infectate;

4. persoanele care intră în spațiul contaminat nu pot accede în spațiul curat decât după dezbracarea echipamentului de protecție specială și după spalarea și igienizarea mainilor;

5. apele reziduale din laboratoarele sanitare veterinare se vor colecta într-un bazin de stocare și, atunci când se recomanda prin BA, se vor decontamina sau se vor neutraliza înainte de a se deversa în sistemul de canalizare al localității. În situațiile accidentale, când în bazinul mare se face tratamentul contra deșeurilor toxice și de risc, apele reziduale vor fi dirijate în al doilea bazin de stocare;

6. recipientele și carucioarele de transport se păstrează curate și decontaminate;

7. controlul circulației materialelor infectate se face de către fiecare șef de secție, notandu-se într-un registru special măsurile care se iau în caz de abateri;

8. la camera de sterilizare și neutralizare se noteaza într-un registru cantitatea de infecte sterilizata sau neutralizata, procedeul, temperatura sau felul și cantitatea de neutralizant utilizat;

9. la crematoriu se completează în caietul de ecarisare toate rubricile;

10. se preleveaza esantioane și probe de aer, de resturi lichide și solide pentru controlul periodic al poluarii;

11. se stabilesc puncte fixe de prelevare a probelor pentru controlul poluarii;

12. probele pentru controlul poluarii sunt recoltate de persoane nominalizate și instruite, cu sarcina expresă în fișa postului;

13. probele vor fi prelucrate în secția de protecția animalelor de către specialiști instruiti, atestați și protejati.

Articolul 6

Toate reziduurile solide din zona exterioară a laboratoarelor sanitare veterinare, din spațiile curate și cele care nu conțin deșeuri toxice sau de risc din zona interioară sunt depozitate temporar pe o platforma.

Platforma de depozitare temporară a reziduurilor solide trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. să fie plasata la cel puțin 10 m de clădire;

2. să aibă suprafața betonata, scurgere la canalizarea pentru apele laboratorului sanitar veterinar, închisă cu sifon cu garda metalică;

3. să aibă capacitate de stocare suficienta, considerându-se volumul de reziduuri solide de 10 l/persoana/zi;

4. reziduurile solide nepericuloase se colectează în pubele sau containere care sunt evacuate zilnic sau la cel mult 3 zile vara și 5 zile iarna.

Colectarea reziduurilor începe chiar de la locul de producere.

Se pot utiliza saci din hârtie sau din material plastic, care se indeparteaza cu totul. Se vor alege cu atenție ambalajele, întrucât sacii nu rezista întotdeauna la umiditate sau la unele substanțe caustice.

Articolul 7

Alt sistem de colectare este introducerea reziduurilor în pubele confectionate din tabla sau din material plastic, acoperite cu un capac cat mai etans posibil.

De la nivelul locului de producere reziduurile se evacueaza periodic și se depozitează selectiv în pubele de capacitate mare - de 100 l -, amplasate în locuri special amenajate, eventual în încăperi care trebuie să fie prevăzute cu facilități de întreținere igienica.

Articolul 8

Acolo unde exista posibilități, reziduurile pot fi afluite prin conducte speciale din material rezistent la acizi și baze, ușor lavabile.

Articolul 9

În cazul reziduurilor colectate ce nu prezintă pericol de contaminare, pubelele sau containerele sunt indepartate de serviciile de salubritate. Sunt recomandate pentru transportul acestor reziduuri vehiculele compactoare.

Articolul 10

Pentru a se preveni poluarea ce ar putea interveni în timpul transportării se indica metoda transportării pubelelor sau a containerelor pline și înlocuirea lor cu altele dezinfectate între timp.

Articolul 11

Personalul însărcinat cu îndepărtarea reziduurilor trebuie dotat cu echipament de protecție cat mai bine închis la extremitati, manusi de protecție, după caz, masti de tifon sau ochelari de protecție și trebuie să beneficieze de instalații de igiena personală - băi, dușuri - la intrarea și la ieșirea de la munca, să fie controlat periodic din punct de vedere medical prin examene clinice și de laborator și să fie vaccinat pentru diferite afecțiuni posibil de transmis prin reziduurile în cauza.

Articolul 12

Alta metoda de colectare și de îndepărtare concomitenta a reziduurilor solide este la rețeaua de canalizare. Mai întâi reziduurile sunt macinate la locul producerii lor, după care sunt antrenate prin intermediul unui jet de apa, pentru a fi transportate la o instalatie centrala unde continua procesul de macinare, decontaminate și apoi evacuate la canal.

Articolul 13

Evacuarea reziduurilor se mai poate realiza prin canale pneumatice. Conductele colectoare lasă sa cada reziduurile într-o palnie colectoare, de unde, prin curenți de aer sau prin vacuum parțial, reziduurile sunt conduse într-o încăpere în care se vor neutraliza în scopul inlaturarii nocivitatii pe care o prezintă.

Articolul 14

Incinerarea reziduurilor efectuată în condiții de maxima securitate este cea mai indicată.

Articolul 15

Toate reziduurile lichide din zona exterioară, din spațiile curate și din cele din care au fost eliminate deșeurile toxice și de risc din zona interioară sunt colectate, transportate, stocate temporar, testate și evacuate în rețeaua de canalizare a localității printr-o rețea de canalizare proprie a laboratorului sanitar veterinar.

Colectarea și transportul reziduurilor lichide se realizează printr-o rețea de canalizare unitară care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. evacuarea integrală a apelor reziduale;

2. timpul de evacuare cat mai scurt;

3. sa nu permită poluarea aerului, apei și a solului din incinta laboratorului sanitar veterinar;

4. să fie prevăzută cu guri de aerisire și cu sifon cu garda metalică;

5. să fie prevăzută cu doua bazine de retenție temporară, care să permită epurarea, neutralizarea sau decontaminarea, după caz, atunci când se impune prin buletin de analiza;

6. sa dirijeze apele pluviale direct la rețeaua de canalizare a orașului, ocolind bazinele de reținere temporară;

7. capacitatea bazinelor de reținere temporară trebuie să asigure: unul - stocarea tuturor reziduurilor lichide din laboratorul sanitar veterinar timp de cel puțin 15 zile, iar cel de-al doilea, cu capacitatea de 50% din primul, se calculează pentru reziduurile lichide: 50 l/persoana/zi.

Articolul 16

Reziduurile care conțin radionuclizi cu viața scurta și activitate redusă se păstrează în containere speciale, ecranate cu materiale impenetrabile. Reziduurile se indeparteaza în mediu după depășirea timpului de injumatatire.

Articolul 17

Reziduurile care conțin radionuclizi cu viața lungă și activitate intensa fie sunt tratate cu substanțe puternic oxidante, pentru a li se reduce volumul, fie sunt dirijate în containere speciale, pentru distrugere, către crematoriul cu circuit închis la care este arondat laboratorul sanitar veterinar, prevăzut schematic în anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara.

Articolul 18

Testarea gestionării deșeurilor toxice și de risc se executa după cum urmează:

1. Controlul săptămânal al cenusii:

a) Clostridium perfringens/g = 0

b) Salmonelles/25 g = 0

c) Enterobacteriacee/g = 0

d) NTG/g = (n = 5; c = 2; m = 10; M = 3 x 10^2), în care:

n - număr de unități care constituie esantionul;

m - valoarea NTG (sa nu fie mai mare ca M);

M - valoarea maxima admisă a NTG.

2. Controlul bilunar al apei din bazinul de retenție temporară:

a) indicatori fizici: temperatura, reziduul filtrat la 105°C;

b) indicatori chimici: pH, CBO, CCO - Mn, N-amoniacal, N-total, azotiti, azotati, sulfuri și H(2)S, fosfati, fosfor total, detergenti sintetici anionici activi, arsen, aluminiu, calciu, plumb, cadmiu, crom trivalent și hexavalent, fier total ionic, cupru, mercur, fluoruri, clor liber;

c) indicatori biologici: coliformi totali, coliformi fecali, streptococi fecali, salmonella.

3. Controlul săptămânal al probelor de aer:

a) pulberi;

b) carbon organic total;

c) oxizi de azot;

d) oxizi de sulf;

e) monoxid de carbon.

4. Controlul permanent al sterilizarii la autoclava:

a) verificarea presiunii la manometru;

b) verificarea lunară, în zile alese la întâmplare, prin substanțe solide care se lichefiaza la peste 101°C (acid oxalic), 110°C (benzonaftol), 120°C (floare de sulf), 132°C (uree).

5. Inspecții pe fluxul activității, verificarea și vizarea documentelor legate de deșeuri toxice și de risc, ținute pe secții și laboratoare

6. Controlul săptămânal al decontaminarii suprafețelor din spațiile contaminate:

a) testul Stafilococic

b) testul NTG

c) testul Acido alcoolo rezistentilor.

Articolul 19

Puncte fixe de colectare a probelor sunt:

1. cenusarul crematoriului;

2. cosul de fum al crematoriului;

3. bazinul de retenție temporară a apelor uzate;

4. autoclava;

5. suprafețe din spațiul contaminat, alese la întâmplare.