Decizia nr. 231/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , și ale

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative, excepție ridicată de Fundația Editura Revista "România Mare" și de Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 5.656/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind nefondata, arătând ca în jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 și nici celor ale art. 54 din Constituție. Se mai susține ca scutirea de taxa judiciară de timbru, instituită prin dispozițiile legale atacate, nu poate determina exercitarea drepturilor procesuale prin abuz de drept, pe lângă alte motive și pentru acela ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53 din anul 2000

a fost instituită plata unei cauțiuni care trebuie să fie plătită de cel care introduce acțiune pentru acordarea de despăgubiri pentru daune morale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.656/1999, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , precum și a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative, excepție ridicată de Fundația Editura Revista "România Mare" și de Corneliu Vadim Tudor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , precum și ale

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , introduse prin aceleași acte normative, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) și art. 54 din Constituție, deoarece "se creează o categorie de persoane privilegiate care pot sa introducă acțiuni fără satisfacerea taxei de timbru precum și o alta categorie care este supusă cu usurinta abuzurilor procesuale ale reclamanților". Se mai susține ca dispozițiile criticate impun condiții de exercitare a drepturilor procesuale care reprezintă un mijloc artificial prin care se acordă înlesniri "pentru introducerea unor acțiuni de o anumită categorie".

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile criticate sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), precum și ale art. 54 din Constituție.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca dispozițiile

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 54 din Constituție, întrucât scutirea în discuție "decurge din însăși natura nepatrimonială a valorilor ocrotite: onoarea și demnitatea", iar instituirea unei taxe proporționale cu valoarea despăgubirilor ar face ineficiente dispozițiile constituționale care ocrotesc demnitatea și onoarea, precum și datorită faptului ca legiuitorul poate reglementa excepții de la obligația generală de plată a taxelor judiciare de timbru. În plus, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

s-a instituit obligația reclamantului de a depune o cauțiune, stabilită la o cota de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate, "care poate să funcționeze ca o contrapondere a tendintei reclamantului de a solicita sume exorbitante pentru acest tip de daune". Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , se apreciază ca aceasta a fost ridicată în mod greșit, întrucât autorii excepției au avut în vedere, și de această dată, dispozițiile art. 15 lit. f^1), iar nu pe cele ale

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost modificată.

Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale

art. 2, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Prin Încheierea din 14 septembrie 2000 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , precum și ale

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, introduse prin aceste acte normative.

Curtea, analizând cererea privind excepția de neconstituționalitate, retine ca aceasta a fost ridicată numai cu privire la dispozițiile

art. 15 lit. f^1), introduse în Legea nr. 146/1997

prin

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 112/1998 . Se observa însă ca art. 15 lit. f^1) a fost introdus, în realitate, prin dispozițiile cuprinse în

art. I pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , astfel cum a fost aprobat prin

Legea nr. 112/1998 , iar nu prin dispozițiile cuprinse la art. I pct. 5. Prin urmare, Curtea constata ca excepția, asa cum a fost ridicată de autori, vizează numai dispozițiile

art. I pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998), astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 112/1998

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998), prin care în

art. 15 din Legea nr. 146/1997

a fost introdusă dispoziția prevăzută la lit. f^1). Aceste dispoziții se referă la "stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice;".

Curtea mai constata însă ca și aceste dispoziții au fost, la rândul lor, modificate anterior ridicării excepției de neconstituționalitate, și anume prin

art. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000), dispoziții care au următorul cuprins: "Litera f^1) a articolului 15 din

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru se modifica și va avea următorul cuprins:

<<f^1) stabilirea și acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;>>"

În consecința, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestui text legal în vigoare atât la data ridicării excepției, cat și la data soluționării acesteia.

Autorii excepției susțin ca aceste dispoziții legale, care formează obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel determinat, sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , conservate prin actele normative modificatoare, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate ca fiind neintemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 173 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Curtea a reținut ca "instituirea unor excepții (scutiri de plată taxei) de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, <<Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege>>. Stabilirea unor excepții de la plata taxelor de timbru trebuie corelata cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia <<Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice>>". De asemenea, prin Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, Curtea Constituțională a statuat ca rămâne "la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală". În concluzie, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost incalcate prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Referitor la susținerile autorilor excepției, potrivit cărora dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 54 din Constituție, prin aceea ca ele creează o categorie de persoane "care este supusă cu usurinta abuzurilor procesuale ale reclamanților", Curtea constata ca legiuitorul a instituit prin alte norme juridice o garanție procesuala a exercitării drepturilor fundamentale cu buna-credința. Astfel, potrivit prevederilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , "Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnității sau reputației sale, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanța civilă referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale trebuie să depună o cauțiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate".

Instituirea acestei garanții legale are menirea sa salvgardeze ordinea de drept prin descurajarea abuzului de drept.

De altfel, cauțiunea se restituie de îndată reclamantului, după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a admis acțiunea pentru acordarea despăgubirilor pentru daune morale, ori aceasta, dimpotriva, se eliberează pârâtului integral, în cazul în care cererea reclamantului a fost respinsă tot printr-o hotărâre irevocabilă, însă numai cu condiția ca pârâtul sa fi solicitat despăgubiri pentru daunele pricinuite de proces și, după caz, cheltuieli de judecată; mai mult decât atât, în acest din urmă caz se restituie reclamantului suma ce rezultă din diferența dintre valoarea despăgubirilor acordate pârâtului și valoarea cauțiunii.

Având în vedere toate aceste considerente, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă ca nefondata.

Fața de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin

art. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , excepție ridicată de Fundația Editura Revista "România Mare" și de Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 5.656/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2001.