Legea nr. 389/1943
privind extinderea legislației civile și comerciale în România de peste Carpați
prezumat în vigoare republicat
"ANTONESCU MAREȘAL AL ROMÂNIEI ȘI CONDUCĂTORUL STATULUI"
Asupra
raportului d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Justiției Nr. 82.550 din 1943 ,
În baza dispozițiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie și Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940,
Am decretat și decretam:
Capitolul 1 Dispozițiuni generale
Articolul 1
Legislația civilă și comercială a Vechiului Regat se extinde în teritoriile de peste Carpați, precum urmează:
1. Codul civil din 4 Decemvrie 1864;
2. Legea pentru judecătoriile de ocoale din 30 Octomvrie 1907;
3. Codul de procedură civilă din 14 Martie 1900;
4. Codul comercial din 10 Mai 1887;
5. Legea asupra drepturilor proprietarilor rezultând din contractele de închiriere și arendare, din 30 Martie 1903;
6. Legea asupra marcilor de fabrica și de comerț din 15 Aprilie 1879;
7. Legea asupra brevetelor de inventiuni din 13 Ianuarie 1906, cu modificările lor ulterioare, precum și toate legile civile, comerciale și de procedura, de orice natura, cum și regulamentele lor, în vigoare la data punerii în aplicare a acestei legi.
Articolul 2
Trimiterile făcute de legile și regulamentele ce au intervenit după Unire, - 1 Decemvrie 1918, - la legile locale ce se abroga, se socotesc făcute la legile și regulamentele extinse, corespunzătoare. Trimiterile făcute de legile și regulamentele ce au intervenit după Unire, la legile din Vechiul Regat neextinse în tot cuprinsul tarii, se socotesc făcute la legile și regulamentele locale corespunzătoare rămase în vigoare.
Trimiterile făcute de legile și regulamentele locale rămase în vigoare, la legi și regulamente locale ce se abroga, se socotesc făcute la dispozițiunile corespunzătoare din legislația extinsă prin prezenta lege.
Capitolul 2 Dispozițiuni din legile locale menținute în vigoare
Articolul 3
Pînă la revizuirea codurilor române se mențin următoarele dispozițiuni din dreptul local:
1. Dispozițiunile Legii XX din 1877 și VI din 1885, pentru regularea afacerilor de tutele și curatela, cu modificările lor ulterioare, precum și acele dispozițiuni din alte legi în imediata și necesară legătură cu acestea;
2. Dispozițiunile privitoare la dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor;
3. Legile, regulamentele sau ordonanțele privind cărțile funciare, precum și dispozițiunile din legi, regulamente sau ordonanțe privind cărțile funciare centrale, pentru cai ferate și canaluri;
4. Dispozițiunile Legii XXXV din 1874 și VII din 1886, privitoare la notarii publici, cu modificărilor lor ulterioare;
5. Art. 50-89 inclusiv și art. 98-106 inclusiv din procedura de moștenire.
Articolul 4
Constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare se fac prin înscriere în cartea funciară. Rămîn exceptate cazurile prevăzute de legea locală în care drepturile reale se dobîndesc fără înscriere în cartea funciară; titularul nu va putea dispune însă de ele decât după ce s'a făcut înscrierea. Convențiunile și actele unilaterale referitoare la constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare, vor fi valabile numai dacă sînt făcute prin act scris, iar în cazurile prevăzute de lege, în forma autentică. Ori de câte ori legile stinse prevăd înscrierea sau transcrierea în registrul de inscriptiuni sau transcripțiuni, a actelor privitoare la drepturi reale imobiliare sau la anumite drepturi, personale, ori a măsurilor de asigurare asupra imobilelor, se va face înscrierea corespunzătoare în cartea funciară, potrivit regulelor ce o carmuesc și cu efectele acolo prevăzute.
Se vor nota în cartea funciară, cu efectele prevăzute legile ce o carmuesc, drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice, susceptibile de înscriere, potrivit legilor locale menținute în vigoare.
Cînd legile ce se extind prevăd afișarea unei acțiuni sau extrasului ei, dând efect retroactiv hotărîrii ce se va pronunța asupra bunurilor imobiliare a uneia din părți, cum este cazul art. 285 din Codul civil și art. 630 procedura civilă, acțiunea va fi notată în cartea funciară în care este înscris bunul asupra căruia hotărîrea urmează a avea efect.
Articolul 5
Dacă vreo clădire face obiectul proprietății pe etaje sau pe apartamente, se va deschide o carte funciară colectivă pentru întreaga clădire și câte o carte funciară individuală pentru fiecare etaj sau apartament. Imobilul în întregul său, va fi indicat în cartea funciară colectivă cu un număr nefractionat, iar în cărțile funciare individuale, fiecare etaj sau apartament va fi indicat cu un număr de parcela fractionat, al cărui numarator va fi numărul arătat în cartea funciară colectivă, iar numitorul va fi indicele etajului sau apartamentului.
În cartea funciară colectivă se vor înscrie toți proprietarii etajelor ori apartamentelor. Aceasta carte va arata: în titlu, clădirea care face obiectul proprietății individuale pe etaje ori apartamente, împreună cu numărul ei de parcela, iar pe foaia A, numărul de parcela al fiecărui etaj ori apartament, cu arătarea cărții funciare în care se găsește înscris, precum și părțile indivize comune clădirii.
În cartea funciară individuală se va înscrie proprietarul etajului sau apartamentului, se va arata dreptul de coproprietate asupra părților comune indivize și se va face trimitere la numărul cărții funciare a întregii clădiri.
Înscrierile privitoare la întreaga clădire se vor face atît în cartea funciară colectivă, cat și în cele individuale.
Articolul 6
Copărtașul va putea cere, în temeiul înscrisului original de imparteala și a copiei legalizate a chemării în garanție, înscrierea unui privilegiu, asupra imobilelor ce ceilalți copartasi au dobîndit prin efectul împărțelii, pentru garantarea creanței rezultând din evicțiune. Înscrierea se va face pînă la concurenta sumei pentru care a fost chemat în garanție.
Articolul 7
În cazul prevăzut de art. 1737, pct. 4, privilegiul se va înscrie în temeiul primului proces-verbal, pentru suma arătată în contract, iar dacă valoarea lucrărilor nu rezultă din contract, privilegiul se va înscrie pînă la suma maxima arătată în cerere; cel împotriva căruia s'a făcut înscrierea va putea însă, în apel, sa ceara în acest din urmă caz reducerea sumei înscrise. Cel de al doilea proces-verbal se va nota în cartea funciară, cu referire la prima înscriere săvîrșită.
Instanța va incuviinta radierea privilegiului, la cererea oricărui interesat, după ascultarea părților, dacă nu s'a cerut notarea celui de al doilea proces-verbal, în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 1737, pct. 4, iar cel împotriva căruia s'a făcut înscrierea, a înstrăinat imobilul sau a fost declarat în stare de faliment, ori a încetat din vieata și succesiunea a fost acceptată sub beneficiul de inventar.
Articolul 8
Cesionarul va putea cere înscrierea ipotecii în favoarea sa, pe baza înscrisului de cesiune a creanței. Cînd se cedează o creanta garantată înscrisă în cartea funciară, comunicarea încheierii de înscriere, facuta debitorului de către instanța de carte funciară tine locul notificării prevăzute de art. 1393 Cod civil.
Debitorul cedat va putea cere, în termen de o luna dela comunicarea încheierii prin care s'a ordonat înscrierea strămutării ipotecii, notarea excepțiunilor pe care le-ar fi putut opune cedentului pentru cauze anterioare comunicării încheierii și pe care înțelege să le opună cesionarului.
Instanța de carte funciară va incuviinta în întregime sau în parte radierea dreptului de ipoteca sau notarea prevăzută în alineatul precedent, în temeiul hotărîrii judecătorești rămasă definitivă (sau irevocabilă), prin care s'a pronunțat asupra temeiniciei excepțiunilor invocate de debitorul cedat.
Dispozițiunile acestui articol se vor aplica prin asemănare și în cazul gajului constituit asupra unei creanțe ipotecare.
Articolul 9
Dacă ipoteca creanței novate a fost rezervată nouei creanțe, aceasta se va înscrie cu rangul vechei ipoteci, în temeiul înscrisului dovedind novatiunea.
Articolul 10
Cel subrogat în drepturile creditorului ipotecar va putea cere înscrierea strămutării dreptului de ipoteca în temeiul înscrisurilor ce dovedesc subrogatiunea.
Articolul 11
Revocarea donațiunilor pentru survenire de copil și raportul în natura a bunurilor imobiliare ce fac parte din o succesiune, nu aduc atingere sarcinilor și instrainarilor constituite de către proprietarul tabular. Revocarea donatiunii pentru neîndeplinirea condițiunilor nu aduce atingere instrainarilor sau sarcinilor consimțite de același proprietar, afară numai dacă condițiunile au fost notate în cartea funciară.
Imparteala nu va fi supusă dispozițiunilor art. 786 din Codul civil, în ce privește imobilele situate în tinuturile unde legislația se întinde prin prezenta lege; ea va avea în acest caz caracterul unui act constitutiv de drepturi.
Articolul 12
Ordonanța prin care se dispune facerea popririi asupra unei creanțe ipotecare se va comunică din oficiu instanței de carte funciară, care, după notare o va comunică terțului poprit. Suma poprită se va distribui între creditorii ce au urmărit, potrivit prevederilor art. 464 din Codul de procedură civilă.
Articolul 13
Executarea silită asupra bunurilor imobile sau uzufructului imobilelor, cum și măsurile de asigurare asupra acestora se va face potrivit art. 132, 135-213, 220 și 221 din Legea Nr. LX din 1881, cu modificările aduse prin Legea LIV din 1912. Căile de atac, împotriva încheierilor și termenelor în care se pot exercita sînt cele prevăzute în aceste legi. Apelul se va judeca de tribunal.
Executarea imobiliară se va ordonă de instanța care a judecat în prima instanța. Ordonarea executării imobiliare în temeiul unui act notarial, a unei hotărîri data în materie penală sau a hotărîrii unei autorități administrative este de competența judecătoriei domiciliului celui urmărit; în cazul mai multor debitori urmăriți creditorul are alegerea judecătoriei.
Cererea de executare va cuprinde datele prevăzute de art. 135 din legea executionala locală. Ea se va face în numărul de exemplare necesar pentru a se comunică fiecărui debitor urmărit și fiecăreia din instanțele de carte funciară ce urmează a proceda la executare, plus un exemplar pentru instanța sesizată cu cererea. La cedere se va alătură hotărîrea investită cu formula executorie.
Cererea de ordonarea executării se va rezolva în camera de consiliu, fără citarea părților. Dacă cererea este admisibilă, instanța va da ordonanța de execuție și va urma potrivit art. 136 din legea executionala locală.
Articolul 14
Instanța de recurs în materie de carte funciară este Curtea de Casație.
Articolul 15
În procesele care au de obiect valorificarea dreptului de proprietate imobiliară și a altor drepturi reale ori sarcini reale, sau eliberarea imobilului de sub acestea, în procesele de imparteala, de hotar și de posesiune, referitoare la imobile și procesele de carte funciară pentru radiere, componenta instanțelor judecătorești pe teritoriul căreia este situat imobilul, este o competența exclusiva.
Dacă imobilul este situat pe teritoriul mai multor instanțe, procesul se poate intenta înaintea oricăreia din ele.
Articolul 16
Notarul public în afară de cazul prevăzut de art. 108, alin. prim, din legea notarială (locală), nu va putea audia martori și primi în depozit bani și efecte publice de credit. Instanța competența să investească cu formula executorie un act notarial ca fiind judecătoria în circumscriptiunea căreia notarul public își are sediul.
Articolul 17
Procedura de moștenire se va deschide din oficiu, cînd în succesiune se găsesc bunuri imobile, sau dacă între moștenitori sînt minori ori persoane puse sub curatela în temeiul art. 28 din legea tutelara locală, dacă în termen de 3 luni dela moarte, cei interesați nu au cerut deschiderea și nici nu au cerut în același timp eliberarea certificatului de moștenitor sau de legatar. Cererile de liberarea certificatului de moștenitor sau legatar retrase sau respinse prin hotărîri rămase definitive se socotesc neintroduse.
În termen de 15 zile dela data decesului, delegatul primăriei în comunele urbane, iar în comunele rurale notarul, va întocmi un act cuprinzînd data deschiderii succesiunii, inventarul imobilelor și valoarea lor aproximativă, etatea și domiciliul moștenitorilor cu arătarea dacă vreunul din ei este minor sau cu sub curatela și a celor mai apropiate rude și îl va trimite judecătoriei competente sa procedeze la deschiderea succesiunii. Judecătoria dacă sînt îndeplinite cerințele alin. prim, din oficiu va delega un notar public pentru desbaterea succesiunii.
Articolul 18
Dreptul de priveghere și acțiunea disciplinară se va exercita față de notarii publici potrivit
art. 7, alin. 10 și 13 inclusiv din Decretul-lege Nr. 478 din 1 Octomvrie 1938 .
Articolul 19
Dispozițiunile din legile locale, menținute în vigoare se aplică persoanelor avînd domiciliul real pe teritoriul de aplicare a acestor legi, precum și bunurilor aflate pe acel teritoriu. Succesiunile vor fi carmuite de legea ultimului domiciliu al defunctului, ori unde ar fi situate bunurile care le compun. Imparteala imobilelor aflate pe teritoriul unde procedura de moștenire locală este menținută, se va face potrivit dispozițiunilor art. 10. Forma actelor este carmuita de legea locului unde se întocmesc.
Capitolul 3 Dispozițiuni transitorii
Secțiunea I Dispozițiuni de drept civil
Articolul 20
Validitatea căsătoriei va fi guvernata de legile în vigoare la data celebrarii. Totuși, căsătoria care, potrivit legilor anterioare, este nulă sau anulabila, nu va putea fi desfiintata după intrarea în vigoare a nouii legi, decât dacă desființarea ei ar putea fi pronunțată și potrivit dispozițiunilor extinse.
Articolul 21
Desfacerea căsătoriei pentru fapte intamplate înainte de punerea în aplicare a acestei legi, se va putea face numai dacă acele fapte pot da loc la desfacerea căsătoriei și după Codul civil. Cererile pentru transformarea separațiunii de pat și masa în despărțenie, se vor putea face în termen de 6 luni socotite dela punerea în aplicare a acestei legi, dacă dela rămânerea definitivă a hotărîrii de separatiune a trecut mai mult de 2 ani, iar în caz contrar dela împlinirea celor doi ani.
Articolul 22
Tăgăduirea paternității copilului născut înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, se va face, potrivit legilor anterioare.
Articolul 23
Succesiunile deschise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, sînt carmuite de legile în vigoare la data deschiderii lor.
Articolul 24
Acceptarea sau renunțarea la o succesiune deschisă înainte de punerea în aplicare a acestei legi, cînd moștenitorul nu și-a exercitat încă dreptul de opțiune, se va face în forma prevăzută de legea extinsă.
Termenul pentru facerea inventarului, prevăzut art. 706 c. civ., va începe a curge dela punerea în aplicare a acestei legi, afară dacă nu este modificat prin dispozițiuni din legi speciale.
Articolul 25
Convențiunile sau dispozițiunile testamentare, privitoare la indiviziune, anterioare punerii în aplicare a acestei legi, vor continua să-și producă efectele. Cu toate acestea, fiecare indivizar va putea cere ieșirea din indiviziune după trecerea a 5 ani dela intrarea în vigoare a acestei legi, afară numai dacă termenul stabilit prin contract sau testament expira mai înainte.
Articolul 26
În succesiunile ce se vor deschide după punerea în aplicare a acestei legi, desmostenirile făcute în temeiul legilor locale anterioare vor rămîne fără efect.
Articolul 27
Actele juridice, între vii și pentru caz de moarte, anterioare intrării în vigoare a acestei legi, rămîn supuse, în ce privește validitatea, efectele și mijloacele de probațiune, legilor care le carmuiau la data cînd au luat naștere. Efectele acestor acte ce se vor produce după intrarea în vigoare a acestei legi, vor fi însă supuse dispozițiunilor de ordine publică din legile extinse. Dovada anterioritatii actului juridic se va face prin mijloacele de dovada admise de legile sub imperiul cărora actul a fost făcut sau încheiat.
Articolul 28
Pactele succesorale și testamentale comune făcute în temeiul legilor locale, își vor produce efectul și în succesiunile ce se vor deschide posterior intrării în vigoare a acestei legi. Ele vor putea fi revocate sau anulate potrivit dispozițiunilor legii în vigoare înainte de această dată.
Articolul 29
Faptele producătoare de prejudicii, anterioare intrării în vigoare a acestei legi, își vor produce efectele prevăzute în legile sub care s'au săvârșit.
Articolul 30
Pentru căsătoriile încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, raporturile patrimoniale dintre soți, rămîn carmuite în lipsa de convențiuni, de regimul legal sub care căsătoria s'a încheiat; însă regimul matrimonial nu va mai putea fi schimbat în timpul căsătoriei și nici dota nu va putea fi sporită.
Articolul 31
Prescripțiunile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sînt carmuite în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început. Cînd legea noua prevede un termen mai scurt decât acel din legea veche, se va aplica termenul mai scurt, dacă socotit din ziua punerii în aplicare a legii noi, termenul se împlinește mai înaintea termenului prevăzut de legea veche. Cazurile de suspendare și întreruperea prescripției sînt acele prevăzute de legea noua. Dispozițiunile art. 1909 din Codul civil nu vor fi aplicabile posesiunilor începute înainte de intrarea în vigoare a legii prezente.
Secțiunea II Dispozițiuni de drept comercial
Articolul 32
Obligațiunile privitoare la ținerea registrelor comerciale, stabilite prin Codul comercial român, intră în vigoare la 1 Ianuarie 1944. Pînă la această dată registrele comerciale ținute în conformitate cu dispozițiunile din legile anterioare, produc aceleași efecte ca și registrele din Codul comercial extins.
Articolul 33
Statutele societăților pe acțiuni vor trebui să fie puse de acord cu legile extinse, pînă la 1 Ianuarie 1945, indeplinindu-se formalitățile din art. 92 și 96 din Codul de comerț.
Articolul 34
Răspunderea membrilor societății în nume colectiv în operațiunile încheiate de societate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, va fi aceea prevăzută de legea locală.
Articolul 35
Procurile comerciale, date și înscrise în registrul comerțului înainte de punerea în aplicare a acestei legi, păstrează efectele prevăzute de legile anterioare, în privinta puterilor acordate procuratorului pînă la expirarea sau încetarea lor.
Articolul 36
Falimentele declarate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, vor fi carmuite de legile în fiinta la data cînd au fost declarate. Concordatele post-falimentare cerute după punerea în aplicare a acestei legi, vor fi carmuite de Codul comercial.
Secțiunea III Dispozițiuni procedurale
Articolul 37
Acțiunile și cererile introduse pînă la punerea în apelare a acestei legi, vor fi judecate potrivit legilor în vigoare la data cererii și de către instanța competența, potrivit legii sub care a fost introdusă. Convențiunile de propagarea competentei instanțelor de judecată, valabile potrivit dreptului local și anterioare acestei legi, își vor produce efectele și în urma punerii în aplicare a acestei legi.
Articolul 38
Hotărîrile pronunțate înaintea intrării în vigoare a acestei legi, rămîn supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost pronunțate.
Articolul 39
Perimarea acțiunilor, opozițiilor, contestațiilor, apelurilor, recursurilor sau cererilor de revizuire care se găsesc în lucrare sau suspendate la intrarea în vigoare a acestei legi, va avea loc în termen de 3 ani, socotit dela data cînd procesul a fost lăsat în nelucrare, respectiv dela cel din urma act de procedura.
Articolul 40
Cînd nu se poate determina instanța competența a judeca o cerere sau cînd din cauza unei imposibilitati de fapt, această instanță nu poate fi sesizată, Înaltă Curte de Casație va putea indica, la cererea oricărei din părți, instanța competența.
Dispozițiuni finale
Articolul 41
Prezentul decret-lege se pune în aplicare pe data de 15 Septemvrie 1943.
Pe aceeași dată se abroga toate legile, regulamentele și dispozițiile contrare legilor și regulamentelor extinse sau acestei legi.
Dat în București la 21 Iunie 1943.
ANTONESCU
Mareșal al României și
Conducătorul Statului
Ministrul justiției,
Ion C. Marinescu
Raportul
d-lui ministru al justiției către d-l Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul Statului
Domnule Mareșal,
Alături de reforma justiției ați înscris în programul Domniei Voastre pentru conducerea tarii: desăvârșirea unificării legislative pe tot cuprinsul României, cu adanca credința ca unitatea politica a neamului se reazima și pe unificarea vieții noastre juridice. Aceasta desăvârșire a constituit de multă vreme o problemă pe care numai dorința de a i se da soluția cea mai buna și momentul cel mai potrivit au amânat-o pînă acum.
În Basarabia s'a extins legiuirea Vechiului Regat în anul 1928, în Bucovina în 1938, iar dreptul public s'a unificat pe întregul teritoriu al tarii, punându-se în anul 1937 în aplicare peste tot textele noilor coduri: penal și de procedura penală. Singura partea de peste Carpați, a rămas supusă normelor de drept privat asa cum s'au găsit în aplicare la data unirii, de aceea astăzi cînd tot neamul românesc vibreaza de atîta vieata naționala și de un insufletit ideal național, nu se mai putea lasă nici acolo teritorii întregi românești, supuse legislatiilor străine.
Generatiile de juriști, crescute 25 de ani în știința dreptului românesc la facultăți române, nu cunosc și nici nu au invatat acest drept și-ar fi lipsit de sens și de posibilitate de urmare ca sa impunem continuu acestei lumi juridice noi ca să aplice de pe scaunul judecații sau la bara avocaților dreptul străin în locul dreptului românesc, pe care l'au invatat. Din punct de vedere juridic desăvârșirea unificării asigura în sfîrșit deplina unitate de jurisprudenta în Stat și face ca sa dispara situația nepermisă în care ceea ce constituia un drept pentru un locuitor dintr'o parte a tarii, sa nu constitue drept pentru cel din altă parte iar justiția însăși să fie framantata de o serie de conflicte de drept interprovincial, consecința fireasca a menținerii legislației ei străine.
În fața acestor situații, întârzierea desavarsirii unificării legislative nu mai putea aștepta. Pentru realizarea ei va propunem extinderea legislației civile și comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpați. Acest sistem legislativ, elaborat în spațiul latin, se aplică de aproape opt decenii în țara la noi, se găsește astăzi în vigoare pe restul, adică pe cea mai mare parte a tarii și s'a dovedit propriu conceptiilor poporului român. Modificările ulterioare ale codurilor le-a adaptat nevoilor evidentiate de experienta, iar jurisprudenta a lămurit normele de drept pozitiv și le-a acomodat succesiv diferitelor situații. O veche dorința a unei părți din lumea noastră juridică era ca unificarea să se facă prin punerea în aplicare a codurilor noi.
În afară de avantajele arătate mai sus, care impun fără rezerva situația extinderii legislației actuale, trebuie adăugat ca, în vremurile de azi, unificarea, prin extindere este mai ușoară, față de unificarea prin noui, neexperimentate. Jurisprudenta desvoltata în aplicarea actualelor coduri ce se extind și doctrina ce avem, asigura o aplicare normală a lor pe teritoriul asupra căruia se extind. În vremurile de pace, mai prielnice, care vor urma, se va face desigur revizuirea și definitivarea codurilor noui, potrivit ideilor timpului și va veni, fără indoiala, vremea învățării, a pregătirii și a acestor coduri noui. Pînă atunci, de acord cu aproape unanimitatea lumii juridice, ramanem la soluția propusă.
Pentru a nu face totuși tranzitia anevoioasa între vechea și noua situație juridică, am socotit sa pastram o mica parte din instituțiile dreptului local. Se păstrează astfel instituția cărții funciare și actuala situație în materie de tutela și curatela, întru cat o parte din populație fiind plecata dela casele lor, constituirea consiliilor de familie ar fi greu de realizat. În fine, s'a păstrat dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor.
Păstrând aceste instituții, dintre care unele sînt pe cale de a fi organizate pe întreg teritoriul Statului, cum e cartea funciară, trecerea dela legislația locală la acea extinsă, va fi mai usurata.
Proiectul de decret-lege, pe care am onoarea a vi-l prezenta, cuprinde trei capitole: dispozițiuni generale, dispozițiuni cu privire la legile locale ce rămîn în vigoare și dispozițiuni transitorii. În primul capitol am arata legile Vechiului Regat, care se vor aplica, de aici înainte, pe tot cuprinsul Tarii. Odată cu legile, am extins și regulamentele lor, care formează un singur corp cu ele. În acest capitol am reglementat în mod special trimiterile ce se fac dela o lege sau dispozițiuni, la alte, pentru cazul cînd legea la care se face trimiterea se abroga. În al doilea capitol, am reglementat dispozițiunile din legile locale, menținute în vigoare pînă la revizuirea codurilor. Am menținut special dispozițiunile privitoare la cartea funciară, la structura și modul sau de funcționare, pînă la punerea în aplicare a Legii de unificare din 27 Aprilie 1938.
Spre a concilia dispozițiunile din codurile extinse, cu normele din cartea funciară, am prevăzut ca, numai prin înscriere în cartea funciară se pot constitui, transmite, modifica sau stinge drepturile reale; dispozițiunile din codurile extinse, derogatorii acestei preciziuni, care prevăd constituirea de drepturi reale numai prin consimțământ, urmând să fie modificate în sensul că aceste drepturi nu iau naștere decât prin înscrierea în cartea funciară.
Tot asa, ori de câte ori legile extinse prevăd obligațiunea înscrierii sau transcrierii drepturilor și sarcinilor reale sau a măsurilor de asigurare, sau executare asupra imobilelor, acestea se vor face numai în cartea funciară. Tot aici se vor înscrie acțiunile a căror afișare este prevăzută în legile extinse, cînd se referă la bunuri imobile, precum sînt arătate enunciativ dispozițiunile din art. 285 c. civ. și art. 630 pr. civ. Convențiunile care se referă la imobile, prin înscrierea în cartea funciară vor dobândi o siguranța deplina în raport cu terții.
Readucerea sau dobândirea unor bunuri imobile anume prevăzute se va face cu respectarea sarcinilor și instrainarilor înscrise de proprietarul tabular. Am păstrat sistemul legilor locale cu privire la introducerea din oficiu a procedurii succesorale, spre a se putea tine la curent cartea funciară cu situația reală a bunurilor.
Executarea silită asupra imobilelor și căile de atac în materie executionala, fiind în strânsă legătură cu regimul cărților funciare, vor continua să fie guvernate de normele prevăzute în legea execuției silite. Spre a inlatura controversele am prevăzut dispozițiunile legiuirilor locale menținute în vigoare, se aplică persoanelor care au domiciliul real pe teritoriul de aplicare al acestei legi, precum și bunurile aflate pe acel teritoriu. Cu acest sistem se inlatura situațiunea dăunătoare de a vedea în cuprinsul aceleiași provincii, persoane de același neam, carmuite de legi personale deosebite, după locul lor de origine. În sfîrșit, am menținut dispozițiile legii privitoare la tutela și curatela. În al treilea capitol am prevăzut dispozițiuni transitorii de natura a face trecerea între noul și vechiul sistem legislativ și adaptarea situației judiciare existente la noile principii de drept.
În cadrul principiilor clasice, am socotit ca această lege nu poate avea efect retroactiv în ce privește condițiunile de validitate efectele și mijloacele de probațiune ale actelor juridice, care s'au încheiat, avându-se în vedere reglementarea altor legi; în aceeași situație vor fi și raporturile, patrimoniale dintre soți. De asemeni, faptele producătoare de prejudicii își vor produce efectele potrivit dispozițiunilor din legea sub care au fost săvîrșite. Prescripțiile rămîn carmuite în ce privește natura, durata și efectele lor, de legea sub care au început, cu excepția cazului cînd legea noua prevede un termen mai scurt. Cazurile de suspendare și întreruperea prescripțiunii sînt acele pe care le prevede legea extinsă. Secțiunea a doua cuprinde dispozițiuni de drept comercial. Am fixat data de 1 Ianuarie 1944 pînă la care comercianții trebuie să se pună la curent cu cerințele noului cod de comerț, în ceea ce privește ținerea registrelor comerciale.
Societățile pe acțiuni își vor pune statutele în concordanta cu legile extinse, pînă la data de 1 Ianuarie 1945, prelungire determinata de situația excepționala de azi. În ceea ce privește procurile comerciale, date și înscrise în registrul comerțului, mai înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, le-am păstrat efectele prevăzute în legile sub care au fost întocmite. Secțiunea a treia cuprinde câteva dispozițiuni procedurale.
Spre a inlatura eventualele incertitudini, acțiunile și orice fel de cereri introduse înaintea instanțelor judecătorești, pînă la punerea în aplicare a acestor legi, se vor judeca potrivit normelor în vigoare la data introducerii lor și de către instanța căreia se găsesc; căile de atac vor fi cele prevăzute de legea sub care au putut fi utilizate.
Perimarea acțiunilor și a căilor de atac, care se găsesc în nelucrare sau sînt suspendate, va continua să se facă din oficiu și în termenul prevăzut de legea locală. Am reglementat anumite situații care fac ca sa nu se poată determina deocamdată instanța competența a judeca o cerere. În acest caz, la cererea oricăreia din părți, Înaltă Curte de Casație va putea indica instanța competența. Printr'un articol cu dispozițiuni finale, sînt considerate ca abrogate orice dispozițiuni de drept pozitiv sau cutumiar, contrarii atît legilor și regulamentelor extinse, cat și prezentei legi. În fine, am prevăzut ca data de punere în aplicare a acestor legi ziua de 15 Septemvrie 1943, ziua începerii noului an judecătoresc.
Proiectul, asa cum se prezintă, a fost întocmit cu colaborarea reprezentanților magistraturii de aici și din Ardeal cu a reprezentanților barourilor de acolo, cu profesorii universitari dela Facultățile de drept din Sibiu-Cluj, cu reprezentanții Consiliului Legislativ și cu președintele Uniunii Notarilor Publici din România.
Punerea în aplicare, în anul cînd numaram un sfert de veac dela întregirea României în hotarele ei îndreptățite, a decretului pentru extinderea legislației civile și comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpați, reprezintă nu numai o împlinire de drept, dar și o manifestare istorica de voința și de unitate naționala. Dacă și Domnia Voastra impartasiti punctul nostru de vedere, în baza dispozițiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie și Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940, avem onoarea a va supune pentru aprobare și semnare alăturatul decret-lege pentru extinderea legislației civile și comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpați.
Primiți, va rog, Domnule Mareșal, asigurarea deosebitei mele consideratiuni.
Ministrul justiției, Ion C. Marinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.