Convenția din 23 iunie 1980

Articolul 1

1. Cetățenii fiecărei părți contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.

2. Cetățenii fiecărei părți contractante au dreptul să se adreseze liber instanțelor judecătorești, organelor procuraturii și altor instituții (denumite în continuare instituții judiciare) ale celeilalte părți contractante competente să soluționeze cauzele civile, familiale și penale și să se prezinte în fața acestora, să facă reclamații și sa formuleze cereri, în aceleași condiții ca și cetățenii acestei părți contractante.

3. Dispozițiile prezentei convenții se aplică atît persoanelor fizice, cît și persoanelor juridice înființate conform legilor părții contractante pe al carei teritoriu își au sediul.

Articolul 2

Cetățenii fiecărei părți contractante care se adresează instanțelor judecătorești ale celeilalte părți contractante în calitate de reclamanți sau intervenienți, dacă au domiciliul, reședința sau sediul pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, nu pot fi obligați să depună nici cauțiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul, reședința ori sediul pe teritoriul părții contractante căreia îi aparține instanța solicitată.

Articolul 3

Pentru îndeplinirea prevederilor prezentei convenții și în măsura în care aceasta nu prevede altfel, instituțiile judiciare ale celor părți contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiție.

Articolul 4

1. Cererile pentru acordarea asistenței juridice, precum și actele anexate la acestea, se trimit în limba părții solicitante și sînt însoțite de traduceri. Cererile trebuie să fie semnate și sa poarte ștampila oficială.

2. Certificarea traducerii se face de către un traducător autorizat de autoritatea de la care emana actul sau de către misiunea diplomatică sau de oficiul consular al uneia dintre părțile contractante.

Articolul 5

Actele întocmite sau certificate pe teritoriul unei părți contractante de către un organ de stat al acesteia sau de către o persoană autorizata în acest scop, în limitele competentei lor în forma stabilită de lege și prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo alta certificare. De asemenea, sînt valabile semnăturile legalizate în conformitate cu legile legile contractante pe teritoriul căreia se întocmește documentul.

Articolul 6

Ministerele de justiție și procuraturile generale ale părților contractante își comunică reciproc, la cerere, informații cu privire la dispozițiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil, familial și penal și a dreptului procesual penal și civil.

Articolul 7

1. Cetățenii unei părți contractante beneficiază în fața instituțiilor judiciare ale celeilalte părți contractante de asistența judiciară gratuita, de scutiri și reduceri de taxe în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia.

2. Înlesnirile prevăzute la pct. 1 din prezentul articol, acordate unei părți într-o acțiune intentată la o instituție judiciară a uneia dintre părțile contractante, se extind și la îndeplinirea comisiilor rogatorii și la inminarea de acte în aceeași cauza, efectuate pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 8

1. Adeverinta cu privire la situația materială, necesară pentru obținerea înlesnirilor prevăzute la art. 7, va fi eliberata de autoritatea competentă a părții contractante pe teritoriul căreia își are domiciliul sau reședința persoana care a făcut cererea.

2. Dacă petiționarul are domiciliul sau reședința pe teritoriul unui al treilea stat, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al părții contractante al carei cetățean este petiționarul, competente la locul unde acesta își are domiciliul sau reședința.

Articolul 9

Instituția judiciară căreia i s-a adresat cererea pentru acordarea asistenței judiciare gratuite și a înlesnirilor prevăzute la art. 7 hotărăște în conformitate cu legea statului sau, putind cere, la nevoie, date suplimentare.

Articolul 10

1. Dacă un cetățean al unei părți contractante, avînd domiciliul sau reședința pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, vrea sa beneficieze în fața unei instituții judiciare a celeilalte părți contractante de înlesnirile prevăzute la art. 7, el poate face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la instituția judiciară competența de la domiciliul sau reședința sa, potrivit legii statului acesteia.

De traducerea cererii, a adeverintei prevăzute la art. 8 și a eventualelor anexe trebuie să se îngrijească instituția judiciară căreia i s-a prezentat cererea de către petitionar.

2. Instituția judiciară care, potrivit pct. 1 al prezentului articol, a primit cererea o va trimite, împreună cu adeverinta prevăzută la art. 8 și eventualele anexe, instituției judiciare competente a celeilalte părți contractante.

Articolul 11

1. Instituțiile judiciare ale părților contractante efectuează transmiteri de acte și de comisii rogatorii în materia dreptului civil, familial și penal, prin intermediul ministerelor de justiție, dacă prin prezenta convenție nu se dispune altfel.

2. Dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol nu exclud posibilitatea ca părțile contractante sa inmineze direct, prin intermediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, toate actele judiciare sau extrajudiciare destinate propriilor lor cetățeni, dacă aceștia accepta primirea.

Articolul 12

Cererea de asistența juridică trebuie să cuprindă:

a) obiectul cererii;

b) numele și prenumele părților, calitatea, ocupația, domiciliul sau reședința lor, iar la persoanele juridice, denumirea și sediul lor;

c) numele, prenumele și adresa reprezentanților părților, dacă este cazul;

d) datele necesare pentru îndeplinirea cererii. În cazul inminarilor de acte se va indica îndeosebi adresa destinatarului, iar în cazul comisiilor rogatorii referitoare la administrarea unei probe, împrejurările în legătură cu care trebuie să se realizeze aceasta și, eventual, întrebările care trebuie să fie puse persoanelor ce urmează a fi audiate;

e) în materie penală, calificarea faptei comise.

Articolul 13

Instituția judiciară solicitată inmineaza destinatarului actele primite în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în statul sau, dacă aceste acte au fost redactate în limba sa, ori sînt însoțite de o traducere certificată. În caz contrar, instituția judiciară solicitată inmineaza destinatarului actele, dacă acesta accepta primirea lor.

Articolul 14

1. Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată ori sa i se inmineze un act nu este indicată precis sau nu este exactă, instituția judiciară solicitată va incerca, în măsura posibilităților sale, sa afle adresa exactă a acesteia.

2. Dacă instituția judiciară solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, o va transmite, din oficiu, instituției competente și va informa despre aceasta instituția judiciară solicitanta.

Articolul 15

Pentru confirmarea inminarii actelor, instituția judiciară solicitată va întocmi o dovadă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în statul sau.

În aceasta dovada se vor indica întotdeauna data și locul inminarii, precum și identitatea persoanei căreia i-au fost inminate actele.

Articolul 16

1. Instituția judiciară căreia i-a fost adresată o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind aceleași mijloace legate ca și la efectuarea de comisii rogatorii cerute de către instituțiile statului sau.

2. La cererea instituției judiciare solicitante, instituția judiciară solicitată va incunostinta, în timp oportun, instituția judiciară solicitanta sau părțile despre locul și data la care urmează să fie efectuată comisia rogatorie.

Articolul 17

În cazul în care cererea de asistența juridică nu a putut fi satisfacuta, se restituie actele, comunicindu-se motivele pentru care ea nu a fost îndeplinită sau a fost refuzată.

Articolul 18

1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între părțile contractante, cu excepția celor pentru remunerarea experților și a celor necesare pentru efectuarea expertizelor.

2. Cuantumul și natura cheltuielilor făcute vor fi comunicate instituției solicitante.

Articolul 19

Asistența juridică poate fi refuzată dacă partea contractantă solicitată considera ca, prin satisfacerea cererii, s-ar putea aduce atingere principiilor fundamentale ale legislației sale, suveranității, securității sau ordinii publice.

Articolul 20

Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citației în fața instituției judiciare a celeilalte părți contractante nu poate, oricare ar fi cetățenia sa, să fie urmărit, arestat sau obligat să execute o pedeapsă penală, pe teritoriul acesteia, pentru infracțiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat, pentru o alta infracțiune săvîrșită înainte de plecarea sa de pe teritoriul părții solicitate, sau pentru depozitia facuta în acel proces.

Articolul 21

Dispozițiile art. 20 din prezenta convenție nu sînt aplicabile dacă martorul sau expertul nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de 15 zile de la data la cale instituția judiciară care l-a citat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară. În acest termen nu se include perioada în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părți contractante din motive independente de voința sa.

Articolul 22

1. Fiecare parte contractantă va recunoaște și va incuviinta să se execute pe teritoriul sau următoarele hotărîri judecătorești pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante:

a) hotărîrile definitive și executorii date de instanțele judiciare în cauzele civile și comerciale;

b) hotărîrile definitive și executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor și restituirea lucrurilor;

c) tranzacțiile încheiate în fața instanțelor judiciare în cauzele civile și comerciale.

2. Sînt considerate hotărîri judecătorești, în sensul pct. 1 din prezentul articol, și hotărîrile date în materie succesorală de către organele unei părți contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale.

Articolul 23

Hotărîrile judecătorești la care se referă articolul precedent vor fi recunoscute și se va incuviinta executarea lor în următoarele condiții:

a) dacă instanța judiciară a părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărîrea este competența potrivit legislației părții contractante pe teritoriul căreia se cere recunoașterea sau executarea hotărîrii;

b) dacă hotărîrea judecătorească este definitivă și executorie potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată;

c) dacă recunoașterea sau executarea hotărîrii judecătorești nu aduce atingere principiilor fundamentale ale legislației sau ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau executată hotărîrea;

d) dacă în aceeași cauza nu s-a dat anterior o hotărîre definitivă între aceleași părți, avînd același obiect și pentru același temei, de către o instanța competența a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea;

e) dacă persoana care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea sau reprezentantul sau a primit la timp citația sau copia de pe acțiune și actele anexate, în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea. Aceasta dispoziție nu se aplică dacă citarea a fost facuta prin afișare.

Articolul 24

1. Cererea de încuviințare a executării poate fi depusa de partea interesată direct la instanța competența a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată executarea sau la organul judecătoresc care s-a pronunțat în prima instanța în cauza respectiva.

2. La cererea de încuviințare a executării se va anexa:

a) copia certificată a hotărîrii judecătorești sau a tranzacției judiciare, precum și o adeverinta care să ateste ca hotărîrea este definitivă și executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;

b) o adeverinta care să ateste ca partea care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea a fost citata la timp și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărîrea;

c) traducerea certificată a actelor indicate la lit. a) și b) ale prezentului paragraf, precum și traducerea cererii, dacă nu a fost întocmită în limba părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască sau să se execute hotărîrea.

3. Odată cu cererea de recunoaștere și încuviințare a executării poate fi cerută și executarea hotărîrii.

Articolul 25

1. Instanțele părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se execute hotărîrea vor decide, în conformitate cu legile lor, cu privire la încuviințarea executării, la obiecțiile prezentate și la executarea hotărîrii, dacă prin prezenta convenție nu se prevede altfel.

2. Instanța chemată să se pronunțe cu privire la cererea de recunoaștere și încuviințare a executării se va limita sa stabilească existenta condițiilor prevăzute la art. 23 și, dacă aceste condiții exista, va incuviinta executarea.

Articolul 26

Hotărîrile judecătorești definitive ale unei părți contractante referitoare la statutul personal al propriilor săi cetățeni produc efecte pe teritoriul celeilalte părți contractante fără nici o procedură de recunoaștere.

Articolul 27

1. Dacă una dintre părțile în proces, scutită de garanție procesuala, este obligată printr-o hotărîre judecătorească definitivă sa plătească celeilalte părți cheltuieli de judecată, hotărîrea se va executa gratuit, la cererea acesteia, pe teritoriul celeilalte părți contractante.

2. În ce privește urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat și a taxelor de care a fost scutită partea, instanța părții contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligația de plată va cere instanței competente a celeilalte părți contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli. Suma încasată se va pune la dispoziția misiunii diplomatice sau oficiului consular al celeilalte părți contractante.

3. La cererile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol vor trebui anexate o copie certificată a acelei părți din hotărîre care se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinta care să ateste ca hotărîrea este definitivă și o traducere certificată a acestor acte.

4. Instanța care încuviințează executarea hotărîrilor prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol va verifica numai dacă hotărîrea este definitivă și executorie.

Articolul 28

Fiecare parte contractantă va recunoaște și va incuviinta să se execute pe teritoriul sau hotărîrile arbitrale în materie comercială, pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante, potrivit Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958.

Hotărîrile arbitrale în materie civilă pronunțate pe teritoriul uneia dintre părțile contractante vor fi recunoscute și vor putea fi executate pe teritoriul celeilalte părți contractante în condițiile art. 23 și 24 ale prezentei convenții, în măsura în care aceste condiții sînt aplicabile hotărîrilor arbitrale.

Articolul 29

Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotărîrilor judecătorești și arbitrale, precum și a tranzacțiilor judiciare, nu se poate aduce atingere dispozițiilor legale ale părților contractante privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obținute prin executare.

Articolul 30

Părțile contractante se angajează să-și predea reciproc, potrivit regulilor și condițiilor prevăzute în prezentul capitol, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei, persoanele care se găsesc pe teritoriul uneia dintre cele doua părți contractante.

Extrădarea se admite numai dacă fapta pentru care este invinuita sau pentru care a fost condamnata persoana a carei extrădare se cere este prevăzută ca infracțiune de legea ambelor părți contractante.

Extrădarea în vederea urmăririi sau judecării se admite numai dacă, potrivit legii ambelor părți contractante, fapta atrage o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani sau alta mai grea, iar dacă extrădarea este cerută în vederea executării pedepsei, numai dacă pedeapsa aplicată este mai mare de un an sau o pedeapsă mai grava.

Articolul 31

Nu pot fi extrădate:

a) persoanele care, la data primirii cererii de extrădare, sînt cetățeni ai părții contractante solicitate;

b) persoanele fără cetățenie domiciliate pe teritoriul părții solicitate;

c) persoanele a căror extrădare nu este admisă de legea părții solicitate.

Articolul 32

Extrădarea nu se admite:

a) dacă fapta a fost săvîrșită pe teritoriul părții solicitate;

b) dacă infracțiunea pentru care se cere extrădarea a fost comisă în afară teritoriului părții solicitante și legile părții solicitate nu prevăd urmărirea în cazul în care infracțiunea care se imputa a fost comisă în afară teritoriului sau, ori nu admite extrădarea pentru infracțiunile care fac obiectul cererii;

c) dacă, în conformitate cu legile ambelor părți contractante, acțiunea penală se poate pune în mișcare numai prin plîngerea sau denunțul prealabil al persoanelor autorizate de lege;

d) dacă, potrivit legii uneia dintre părțile contractante, acțiunea penală privind fapta pentru care se cere extrădarea este prescrisă sau fapta a fost amnistiată, ori dacă exista o alta cauza legală care împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau executarea pedepsei;

e) dacă, față de persoana și fapta pentru care se cere extrădarea, organele judiciare ale părții solicitate au pronunțat o hotărîre definitivă sau au pus capăt procesului penal.

Articolul 33

Extrădarea poate fi amînată dacă persoana a carei extrădare se cere este invinuita sau inculpata într-un proces penal, ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate pronunțată de o instanța a părții solicitate.

În caz de amînare, extrădarea se poate face numai după ce procesul penal a luat sfîrșit, iar cînd s-a pronunțat o hotărîre de condamnare, numai după ce pedeapsa a fost executată.

În cazul în care amînarea extrădării ar putea atrage împlinirea termenului de prescripție a acțiunii sau ar putea crea mari greutăți pentru stabilirea faptelor, partea solicitată poate admite extrădarea temporară sub condiția expresă ca persoana a carei extrădare se cere va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale ale cauzei pentru care s-a admis extrădarea.

Articolul 34

Persoana extrădată nu poate fi urmărită sau judecata pentru alta infracțiune decît aceea care a condus la obținerea extrădării, nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decît aceea care a determinat extrădarea și nici nu poate fi extrădată unui stat terț, decît în cazurile următoare:

a) dacă exista acordul prealabil al părții solicitate;

b) dacă, avînd posibilitatea, nu a părăsit teritoriul părții solicitante în termen de o luna de la sfîrșitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, dacă părăsind acest teritoriu, a revenit ulterior.

Articolul 35

În problemele extrădării, cele doua părți contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor afacerilor externe.

Articolul 36

1. La cererea de extrădare care se adresează părții solicitate vor fi anexate:

a) copia certificată a mandatului de arestare, iar cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificată a hotărîrii rămase definitivă. În cazul în care în mandatul de arestare nu este menționată fapta cu indicarea locului și timpului în care a fost comisă și nici calificarea ei juridică, aceste date vor trebui certificate într-o anexa;

b) copia dispozițiilor legale aplicabile în cauza respectiva;

c) datele privind durata părții neexecutate din pedeapsa aplicată, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa;

d) orice date care ar putea servi pentru identificarea persoanei a carei extrădare se cere.

2. Partea solicitată poate cere date suplimentare, dacă indicațiile date potrivit paragrafului 1 al prezentului articol sînt incomplete. Cealaltă parte trebuie să dea curs acestei cereri în cel mult 2 luni. Aceasta durata poate fi prelungită cu încă 15 zile, de către părțile contractante, pentru motive temeinice.

Dacă partea solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare, partea solicitată poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate.

Articolul 37

Dacă cererea de extrădare îndeplinește condițiile de forma prevăzute de prezenta convenție, partea solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepția cazurilor în care extrădarea nu ar putea fi acceptată.

Articolul 38

Arestarea unei persoane poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă partea contractantă solicitanta cere aceasta. În acest caz, se va menționa mandatul de arestare sau hotărîrea definitivă data împotriva acelei persoane, specificîndu-se ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare, înainte de primirea cererii de extrădare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio.

Cealaltă parte contractantă va fi instiintata imediat despre arestarea facuta în conformitate cu prevederile acestui articol.

Arestarea preventivă facuta în conformitate cu prevederile acestui articol nu poate depăși o luna, dar poate fi prelungită cu încă 15 zile, la cererea justificată a părții solicitante.

Articolul 39

Partea solicitată va face cunoscut părții solicitante hotărîrea sa asupra extrădării.

În cazul în care cererea de extrădare este admisă, partea solicitată este obligată sa comunice părții solicitante locul și data predării persoanei.

Dacă reprezentantul părții solicitante nu se prezintă la data și locul indicat pentru a prelua persoana a carei extrădare a fost admisă și nici nu s-a solicitat o amînare, persoana arestata va fi pusă în libertate. În acest caz, dacă se repeta cererea de extrădare, ea poate fi refuzată. Amînarea prevăzută în prezentul articol nu poate depăși 15 zile.

Articolul 40

Dacă extrădarea aceleiași persoane este cerută de mai multe state, partea solicitată va hotărî cărui stat i se va face extrădarea.

Articolul 41

Persoana extrădată care se sustrage de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei ori nu se prezintă la judecata și se întoarce pe teritoriul părții solicitate poate fi extrădată din nou. În acest caz nu mai este necesar ca la cerere să se anexeze actele prevăzute la art. 36 al prezentei convenții.

Articolul 42

La cererea părții solicitante, partea solicitată va transmite:

a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit și în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morții, sustragerii sau din alte împrejurări;

b) obiectele care provin din infracțiune ori au servit la săvîrșirea acesteia.

Predarea obiectelor se face sub luare de dovada.

Dacă obiectele cerute sînt necesare părții solicitate într-o cauza penală, ele pot fi reținute provizoriu sau predate cu condiția de a fi înapoiate. Drepturile părții solicitate sau ale terților asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi vor fi restituite părții solicitate, cît mai curînd posibil.

Predarea sumelor de bani sau a altor bunuri se va face cu respectarea legilor părții solicitate.

Articolul 43

Cheltuielile de extrădare efectuate pînă în momentul predării persoanei extrădate se suporta de partea contractantă pe teritoriul căreia s-au efectuat.

Articolul 44

Fiecare parte contractantă autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte părți contractante de către un al treilea stat.

Cererea pentru autorizarea unui astfel de tranzit se înaintează și se rezolva în conformitate cu procedura privitoare la extrădare prevăzută de prezenta convenție.

Părțile contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a căror extrădare nu poate avea loc potrivit prezentei convenții.

Cheltuielile de tranzit se suporta de partea solicitanta.

Articolul 45

Părțile contractante își comunică reciproc informații cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate. Dacă împotriva acestor persoane a fost pronunțată o sentinta definitivă, se va transmite și copia sentinței.

Articolul 46

1. Fiecare parte contractantă se obliga ca, la cererea celeilalte părți contractante, sa pornească, în conformitate cu propria sa lege, acțiunea penală împotriva unui cetățean al său, atunci cînd exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte părți contractante o infracțiune care atrage după sine extrădarea.

2. La cerere se anexează o informare cuprinzînd datele referitoare la identitatea persoanei invinuite și la împrejurările, locul și timpul săvîrșirii infracțiunii, precum și un extras cu textele din legea penală aplicabilă infracțiunii.

Totodată, se vor anexa probele existente cu privire la săvîrșirea infracțiunii.

Actele prevăzute în alineatul precedent vor fi însoțite de traduceri certificate, în limba părții contractante solicitate.

3. În cazul în care conținutul actelor menționate la paragraful 2 nu da posibilitatea de a se stabili situația de fapt exactă și vinovăția persoanei invinuite, partea contractantă solicitată poate cere orice alte acte utile în acest scop.

4. Partea contractantă solicitată este obligată sa înștiințeze partea contractantă solicitanta despre rezultatul procesului penal.

5. În aplicarea prevederilor prezentului articol, părțile contractante comunică între ele prin intermediul procuraturilor generale.

Articolul 47

Fiecare parte contractantă va comunică celeilalte părți contractante date privind hotărîrile definitive pronunțate de instanțele unei părți contractante împotriva cetățenilor celeilalte părți contractante, transmițînd, totodată, amprentele digitale existente ale condamnaților.

Articolul 48

La cererea instanțelor judecătorești sau a organelor de urmărire penală ale celeilalte părți contractante, se vor transmite, gratuit, informații asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmărite sau supuse judecații pe teritoriul acelei părți contractante. Comunicarea se va face conform art. 3 al prezentei convenții.

Articolul 49

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Havana, cît mai curând posibil.

2. Convenția intră în vigoare în a saizecea zi după schimbul instrumentelor de ratificare.

3. Prezenta convenție se încheie pe o durată nelimitată.

Fiecare dintre cele doua părți contractante poate s-o denunțe printr-o notificare scrisă adresată celeilalte părți contractante, care va produce efecte după un an de la data primirii comunicării.

Încheiată la București la 23 iunie 1980, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba spaniola, ambele texte avînd aceeași valoare.

Drept care împuterniciții celor două părți contractante au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliile lor.

Pentru

Republica Socialistă România,

Ștefan Andrei

Pentru

Republica Cuba,

Isidoro Malmierca Peoli