Decizia nr. 333/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "R.P. Marco San Prodexim" - S.R.L. din Resita, județul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 1.619/2001 al Judecătoriei Resita.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 7 alin. 1 și 2 ca neîntemeiată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. 3 al pct. 7 al aceluiași articol se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispozițiile legale criticate fac referire la

Legea nr. 76/1992 , care a fost abrogată expres potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 10/1997

cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.619/2001, Judecătoria Resita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "R.P. Marco San Prodexim" - S.R.L. din Resita, județul Caraș-Severin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1), (2), (7) și (8), art. 134 alin. (2) lit. a) și b), precum și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, deoarece "creează posibilitatea statului de a interveni, fără drept, în raporturi juridice în care nu este parte, care nu au fost perfectate în interesul sau, nici în contra acestor interese, nici cu permisiunea sau garanția sa".

Judecătoria Resita, exprimandu-și opinia, ca urmare a intervenției Curții Constituționale, apreciază ca textele criticate, "instituind în plus o răspundere contravențională pentru faptele săvârșite fără culpa", contravin prevederilor constituționale invocate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece "obligația de repatriere a valutei, precum și sancțiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acestei obligații, au fost instituite în scopul asigurării unui interes de ordine publică, care își găsește justificarea în stadiul actual de dezvoltare a economiei românești".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995).

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt următoarele: art. 1 alin. (3) relativ la statul de drept, art. 41 alin. (1), (2), (7) și (8) privind protecția proprietății private, art. 134 alin. (2) lit. a) și b) referitor la economia de piața, precum și art. 135 alin. (1) și (6) privind proprietatea.

I. Cu privire la constituționalitatea pct. 7 alin. 1 și 2 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

(care prevede sancțiunile în cazul nerespectării termenelor de repatriere a valutei rezultate din actele de comerț) Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziții legale sunt constituționale, în esenta, pentru următoarele motive:

- dispozițiile

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995

și modificată prin

Legea nr. 105/1997 , nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie "o confiscare mascată", astfel cum se susține de autorul excepției, ci se prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenților economici care desfășoară activități de import-export, prevăzându-se obligația acestora de repatriere a valutei, precum și sancțiuni pentru nerespectarea acestei obligații, nerespectare care constituie contravenție;

- conform alin. (1) al art. 41 din Constituție "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constituție "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii";

- se constată că aceste prevederi constituționale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege ( Legea nr. 12/1995

prin care a fost aprobată cu modificări

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenționale prevăzute de pct. 7 al art. IV al ordonanței criticate sunt, de asemenea, prevăzute în condițiile legii;

- se considera ca protecția proprietății private și, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru încălcarea unui interes național, asa cum este cel al asigurării disponibilităților valutare necesare asigurării obligațiilor externe de plată ale economiei (în același sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998);

- dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece, tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b), "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară". Aceasta obligație fundamentală a fost respectata de Guvern și Parlament, ordonanța criticata având ca scop însăși protejarea intereselor naționale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilităților valutare necesare îndeplinirii obligațiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăși funcționarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.

În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, și Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenței Curții, soluția și motivarea din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

II. În legătură cu dispozițiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanța supusă controlului de constituționalitate, Curtea constata ca acesta face referire la

Legea nr. 76/1992 , lege abrogată expres prin

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997

cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobată și modificată prin

Legea nr. 151/1997

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Ca urmare, în cazul depășirii termenului prevăzut de alineatul final al pct. 7 din

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 , nu se vor mai putea aplica sancțiunile reglementate prin

Legea nr. 76/1992 , la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care, între timp, a ieșit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecința, prevederile alineatului final al pct. 7 din

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

nu pot constitui obiectul controlului de neconstituționalitate, având în vedere ca, potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională are competența de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate a alineatului final al pct. 7 din

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile

art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "R.P. Marco San Prodexim" - S.R.L. din Resita, județul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 1.619/2001 al Judecătoriei Resita.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2001.