Decizia nr. 284/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 140/1999 23 septembrie 1999 (prevederi anume) cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepție ridicată de Daniel Viloiu în Dosarul nr. 6.798/2001 al Judecătoriei Craiova.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Drepturile bănești ale autorului excepției au devenit efective începând cu 1 decembrie 1999, data prevăzută de
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 6.798/2001, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepție ridicată de Daniel Viloiu într-un dosar având ca obiect judecarea cererii acestuia referitoare la plata drepturilor salariale și a ajutorului de 21 de solde lunare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât unele cadre militare primesc ajutoarele bănești prevăzute de
Legea nr. 138/1999 , iar altele nu, diferentierea făcându-se în raport cu data trecerii în rezerva și a pensionării. Datorită dispozițiilor legale criticate, prevederile
nu se aplică de la data intrării în vigoare a acesteia, în mod nelegal fiind amânată aplicarea lor până la data de 1 decembrie 1999. Totodată se arata ca mențiunea, în art. 8 alin. (3) din lege, a aplicării dispozițiilor
Hotărârii Guvernului nr. 0282/1993
"este ilegala și neconstitutionala, deoarece aceste dispoziții au fost abrogate anterior, prin intrarea în vigoare a
Judecătoria Craiova, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, întrucât dispozițiile
art. 8 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
nu creează o situație de inegalitate în fața legii, în sensul art. 16 alin. (1) din Constituție.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată. Dispozițiile
art. 8 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, având în vedere ca în perioada 1 august - 1 decembrie 1999 nici o categorie de militari nu a beneficiat de drepturile bănești majorate potrivit reglementărilor
Legii nr. 138/1999 . Se mai arata ca amânarea punerii în aplicare a
constituie o problemă de legalitate, iar nu una de constituționalitate, dispunerea unei asemenea amânări fiind "un atribut exclusiv al legiuitorului".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 8 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 și 465 bis din 24 septembrie 1999, aprobată prin Legea nr. 44/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000. Aceste dispoziții legale au următoarea redactare:
"(2) Prevederile
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publică și siguranța naționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999.
(3) Până la data de 1 decembrie 1999 se aplică în continuare prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 0282/1993
cu privire la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Paza și Serviciul de Telecomunicații Speciale, cu modificările și completările ulterioare."
1. În susținerea excepției autorul acesteia arata ca prin aplicarea dispozițiilor
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
"se creează o vădită inechitate" între cadrele militare pensionate în perioada 1 august 1999 - 1 decembrie 1999, la care fac referire prevederile legale criticate, și cei pensionați în baza dispozițiilor
art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publică și siguranța naționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, potrivit cărora:
"(1) La trecerea în rezerva sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusa, în funcție de vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil în cadrul ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute la art. 1, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară bruta avută în luna schimbării poziției de activitate [...] (3-20 de solde în funcție de vechime).
(2) Cadrele militare în activitate trecute în rezerva, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază, pentru fiecare an rămas până la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde brute neimpozabile."
Potrivit dispozițiilor
art. 72 din Legea nr. 138/1999 , "Prezenta lege intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României".
În felul acesta, potrivit opiniei autorului excepției, se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Analizând excepția de neconstituționalitate sub acest aspect, Curtea constata că nu este intemeiata.
Dispozițiile
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cuprind o norma cu caracter aplicativ prin care se stabilește data de la care personalul militar și civil din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publică și siguranța naționala va beneficia de prevederile
Legii nr. 138/1999 . Aceasta reglementare este necesară în condițiile în care legiuitorul a prevăzut, la
art. 69 din Legea nr. 138/1999 , ca "Acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute la art. 1", respectiv pentru anul 1999, în limita fondurilor aprobate prin
Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 și 97 bis din 8 martie 1999, cu rectificările ulterioare, inclusiv prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 . În aceste condiții prevederile legale criticate nu fac vreo discriminare între cadrele militare sau civile la care fac referire dispozițiile
Legii nr. 138/1999 , ele aplicându-se deopotrivă tuturor acestor categorii de angajați. Asadar, textul de lege criticat nu vizează crearea unor situații juridice privilegiate pentru o anume categorie de salariați, ci urmărește reglementarea valorificării, în condiții egale, a unor drepturi cuvenite acestora.
Aplicarea într-o anumită perioada a dispozițiilor
sau ale
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
constituie o problemă legată de acțiunea în timp a normelor juridice, problema a carei rezolvare intră în competența instanțelor judecătorești, ținând seama și de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". Astfel fiind, aceasta nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate, întrucât, conform dispozițiilor
art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "[...] Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".
2. Autorul excepției de neconstituționalitate, fără a indica un anume text constituțional care ar fi fost încălcat, considera ca invocarea aplicării prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 0282/1993
în
art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
este neconstitutionala, deoarece aceasta hotărâre a Guvernului a fost abrogată implicit prin intrarea în vigoare a
Curtea constata ca este neîntemeiată și aceasta sustinere. Examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins incalcate. Problema aplicabilitatii dispozițiilor
art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 , prin care s-a reglementat modalitatea de salarizare a personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Paza și Serviciul de Telecomunicații Speciale, vizează, de asemenea, reguli privind interpretarea și aplicarea normelor juridice care nu aparțin competentei Curții Constituționale.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepție ridicată de Daniel Viloiu în Dosarul nr. 6.798/2001 al Judecătoriei Craiova.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.