Decizia nr. 283/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
- Legea nr. 64/1995 22 iunie 1995 (prevederi anume) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 108 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu și Mircea Ghita în Dosarul nr. 4.161/COM/2000 al Tribunalului Constanta - Secția comercială, având ca obiect acțiunea intentată de aceștia, în baza
art. 107 din Legea nr. 64/1995 , republicată, împotriva debitorului C.N.M. "Navrom" - S.A. și a lichidatorului Societatea Comercială "Pricewaterhouse Coopers Management Consultants" - S.R.L.
La apelul nominal Dumitru Velichi și Amet Izmet sunt prezenți personal; C.N.M. "Navrom" - S.A., prin lichidatorul sau, Societatea Comercială "Pricewaterhouse Coopers Management Consultants" - S.R.L., este reprezentată de consilierul juridic Virgil Nita; lipsesc celelalte părți, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu și Mircea Ghita, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Dumitru Velichi solicita admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată, deoarece acestea contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, în sensul că instituie o discriminare între salariații cărora li se datorează salarii pe o perioadă de cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii falimentului și salariații cărora li se datorează salarii pe o perioadă mai mare.
Amet Izmet solicita admiterea excepției de neconstituționalitate a
art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată, pentru aceleași considerente. Reprezentantul lichidatorului, consilierul juridic Virgil Nita, lasă la aprecierea Curții Constituționale soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât limitarea în timp a calității de creanta privilegiată a salariului nu contravine prevederilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 13 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.161/COM/2000, Tribunalul Constanta Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 108 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, ridicată de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu (care s-au referit numai la pct. 3 al art. 108) și de Mircea Ghita (care s-a referit la art. 108 în întregul său).
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile legale menționate sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21, 38, ale art. 11 alin. (1) și ale art. 20 alin. (1) din Constituția României, precum și ale art. 6 pct. 1 și ale art. 7 alin. 1 lit. a) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin
Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, art. 1 pct. 2 din Carta europeană revizuită, adoptată la Strasburg la 3 mai 1996 și ratificată prin
Legea nr. 74 din 3 mai 1999 , art. 2 pct. 2 din Convenția internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile și ipotecile maritime, adoptată la Bruxelles la 10 aprilie 1926 și ratificată prin
Legea nr. 43/1937 , și art. 11 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului, ratificată prin
Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973.
Potrivit celor susținute de autorii excepției,
art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, contravine dispozițiilor citate ale Constituției României și ale actelor normative internaționale citate, deoarece, pe de o parte, nu recunoaște salariului caracterul de creanta privilegiată și îi plaseaza pe salariați printre creditorii chirografari (art. 108 pct. 9 din lege), iar pe de altă parte, stabilind, la pct. 3, o poziție privilegiată, în ordinea de preferinta, numai pentru creanțele izvorâte din contractele de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, instituie o discriminare inadmisibila între titularii creanțelor din această categorie și salariații cărora li se datorează salariul pe o perioadă mai mare.
Tribunalul Constanta - Secția comercială, exprimandu-și opinia, arata ca excepția de neconstituționalitate este nefondata pentru următoarele considerente:
Dispozițiile
art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată, asigura protecție, cu prioritate, numai salariaților ale căror creanțe s-au născut într-o perioadă de cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii prevăzute de lege, deoarece creanțele mai vechi puteau fi realizate de titularii acestora prin urmărire silită, în condițiile procedurii de drept civil, într-o perioadă în care debitorul încă era capabil să își plătească datoriile la scadenta. Neexistand, asadar, identitate între situația salariaților cărora li se datorează salarii pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii falimentului și cea a salariaților cu creanțe mai vechi, nu se poate retine ca ordinea de preferinta stabilită prin art. 108 pct. 3 din lege, în favoarea celor dintâi, încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție.
Textul de lege criticat nu contravine nici celorlalte prevederi din Constituție și din tratatele internaționale invocate de autorii excepției, deoarece, prin dispozițiile pe care le conține, nu încalcă dreptul la munca al salariatului, iar în ceea ce privește caracterul salariului de creanta privilegiată, actele normative internaționale invocate recunosc dreptul statelor semnatare de a stabili, prin legislația proprie, ordinea de prioritate a creanței constituite din salariu, precum și nivelul salariului sau perioada anterioară falimentului, pentru care aceasta creanta poate fi considerată privilegiată.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și comunică punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit considerentelor avute în vedere de Guvern,
art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, instituie o procedură specială - concursuala -, punând pe toți creditorii unui comerciant care nu și-a plătit datoriile într-o situație egala, procedura ce se încadrează astfel în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. La formularea pct. 3 al art. 108 din lege s-a ținut seama de cuprinsul art. 11 din Convenția internationala privind protecția salariului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 108 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, dispoziții care au următorul cuprins: "Creanțele vor fi plătite, atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cat și în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata retributiilor persoanelor angajate în condițiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21 și ale art. 22, sub rezerva celor prevăzute la art. 69 alin. (3);
2. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de bănci în perioada de reorganizare, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului, în condițiile art. 74;
3. creanțele izvorâte din contracte de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
4. creanțele statului provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit
privind finanțele publice;
5. în condițiile art. 106 alin. (3), creanțele garantate cu garanții reale asupra bunurilor;
6. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta;
7. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoana fizica;
8. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;
9. alte creanțe chirografare."
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca aceste dispoziții legale contravin următoarelor prevederi din Constituția României:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.";
- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte."
În motivarea excepției sunt invocate, de asemenea, următoarele reglementări cuprinse în tratate și pacte internaționale:
- Art. 6 pct. 1 și art. 7 lit. a) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin
Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, cu următorul cuprins:
Articolul 6
pct. 1: "Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată și vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept.";
Articolul 7
lit. a): "Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi:
a) remunerația [...];";
- Art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin
Legea nr. 74/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, cu următorul cuprins: "În vederea exercitării efective a dreptului la munca, părțile se angajează: [...];
2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucrătorului de a-și câștiga existenta printr-o munca liber întreprinsă;";
- Art. 2 pct. 2 din Convenția internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile și ipotecile maritime, adoptată la Bruxelles la 10 aprilie 1926, cu următorul cuprins: "Vor fi privilegiate asupra vasului, asupra navlului pentru voiajul în cursul căruia creanta privilegiată a luat naștere: [...];
2. Creanțele rezultând din contractul de angajare a căpitanului, echipajului și a celorlalte persoane angajate la bord.";
- Art. 11 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului, ratificată prin
Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973, cu următorul cuprins:
"1. În caz de faliment sau lichidare judiciară a unei întreprinderi lucrătorii folosiți în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiați, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidării și care va fi prevăzută de către legislația naționala.
2. Salariul constituind o creanta privilegiată va fi plătit integral mai înainte ca creditorii ordinari să poată revendica cota-parte ce li se cuvine.
3. Ordinea de prioritate a creanței privilegiate constituită de salariu, față de celelalte creanțe privilegiate, trebuie să fie determinata de către legislația naționala."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.
Potrivit art. 1722 din Codul civil, privilegiul este un drept conferit unui creditor de calitatea creanței sale de a fi preferat celorlalți creditori, fie chiar ipotecari. De regula, creditorii privilegiați sunt plătiți înaintea celorlalți creditori, în ordinea calității privilegiului lor, determinat prin lege.
Legislația românească, civilă și comercială, recunoaște salariului calitatea de creanta privilegiată, cu toate efectele ce decurg din aceasta în procedurile de executare silită. Astfel, în ordinea de preferinta stabilită prin art. 783 din Codul comercial român, este definit ca o creanta privilegiată "salariul datorat lucrătorilor intrebuintati direct de către falit, în timpul lunii ce a precedat declarația falimentului". Tot astfel, în ordinea de preferinta stabilită prin art. 563 din Codul de procedură civilă, creanțele reprezentând salarii sunt așezate pe locul al doilea, imediat după creanțele reprezentând cheltuielile de judecată și cele ocazionate de procedura de executare silită.
Consecvent conceptiei privind calitatea salariului de creanta privilegiată, legiuitorul a randuit salariul pe un loc privilegiat în ordinea de preferinta stabilită prin
art. 108 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, și anume la pct. 3 din textul de lege amintit, după taxele și celelalte cheltuieli ocazionate de procedura falimentului și după creanțele născute în perioada de reorganizare.
Ca și în reglementarea prevăzută de Codul comercial, în
art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată, se recunoaște caracterul de creanta privilegiată numai drepturilor salariale pe o perioadă limitată, și anume pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii.
Aceasta reglementare nu contravine nici unuia dintre textele Constituției invocate de autorii excepției de neconstituționalitate.
Astfel, pct. 3 al textului de lege amintit se aplică, fără deosebire, tuturor creditorilor ale căror creanțe constau în drepturi salariale pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii de faliment, în deplin acord cu principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Drepturile salariale mai vechi de 6 luni sunt cuprinse, de asemenea, fără deosebire, în categoria creanțelor chirografare care, potrivit art. 108 pct. 9 din lege, sunt satisfacute după creanțele privilegiate și celelalte creanțe prevăzute la pct. 1-8 din textul menționat.
Deosebirea de tratament juridic dintre creanțele constând în salarii datorate de debitor pe o perioadă de până la 6 luni anterioare deschiderii procedurii de faliment și creanțele constând în salarii datorate pe o perioadă mai mare nu poate fi calificată ca o încălcare a principiului consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece situațiile nu sunt nici identice și nici similare.
În cazul salariilor la care se referă art. 108 pct. 3 din lege este vorba despre creanțe născute într-o perioadă în care debitorul se afla deja în incapacitate de plată, creditorii salariați neavând în aceasta situație nici o alta posibilitate de satisfacere a creanțelor lor decât participarea lor la distribuirea sumelor realizate în urma lichidării.
Spre deosebire de titularii acestei categorii de creanțe, creditorii ale căror creanțe constau în salarii datorate pe perioade mai indelungate aveau posibilitatea sa acționeze împotriva debitorului încă solvabil și să își realizeze creanțele prin mijloacele prevăzute de lege, înainte ca acesta să între în incapacitate de plată.
Or, asa cum s-a statuat constant în jurisprudenta Curții Constituționale - de exemplu, prin Decizia nr. 70/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307/1993; Decizia nr. 6/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23/1996; Decizia nr. 136/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557/1999 -, principiul egalității cetățenilor în fața legii presupune identitate de soluții, pentru situații identice ori similare, și soluții diferite, pentru situații diferite.
Textul de lege care face obiectul excepției de neconstituționalitate nu este în contradictie cu art. 38 din Constituție privind munca și protecția socială a muncii, invocat de autorii excepției, dat fiind ca, prin excluderea creanțelor constând în salarii datorate pe o perioadă mai mare de 6 luni de la deschiderea procedurii falimentului, nu se ingradeste dreptul la munca al salariaților, ci se limitează, într-un mod rațional, privilegiul acordat creanțelor salariale, pentru a se da posibilitatea satisfacerii cu prioritate a acelor creanțe constând în salarii născute într-o perioadă în care debitorul se afla în incapacitate de plată.
Dispozițiile legale criticate nu contravin nici art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, deoarece nu conțin nici o ingradire a acestui drept.
În sfârșit, textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile Constituției cuprinse în art. 11 alin. (1) privind obligația statului român de a îndeplini obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte și în art. 20 alin. (1) privind tratatele internaționale având ca obiect drepturile omului, dat fiind ca, asa cum se va arata în continuare, nu exista neconcordante între
art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, și actele normative internaționale la care se referă Legea fundamentală.
Reglementările internaționale invocate de autorii excepției de neconstituționalitate nu exclud posibilitatea limitării caracterului salariului de creanta privilegiată, în cazul falimentului datornicului.
Dimpotriva, conform art. 11 pct. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului, au calitatea de creanțe privilegiate numai salariile datorate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidării și care va fi prevăzută în legislația naționala.
Limitarea în timp a calității de creanta privilegiată a salariului nu contravine nici Convenției internaționale din 10 aprilie 1926 și nici art. 6 pct. 1 și art. 7 lit. a) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale sau art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană revizuită, citate de autorii excepției de neconstituționalitate.
Articolul 2
pct. 2 din Convenția internationala din 10 aprilie 1926 se referă la obiectul privilegiului - vasul, navlul pentru voiajul în care a luat naștere și asupra accesoriilor vasului și a navlului - și nu la dimensiunile creanței privilegiate și la condițiile în care i se recunoaște acest caracter.
Textele citate din celelalte doua documente internaționale privesc protecția dreptului la munca. Or, prin conținutul sau,
art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, nu ingradeste în vreun fel dreptul la munca, ci, dimpotriva, asa cum s-a arătat mai sus, îl garantează prin caracterizarea salariului ca o creanta privilegiată. Limitarea în timp a privilegiului nu reprezintă o încălcare a dreptului la munca al persoanei, ci o determinare fireasca a condițiilor în care acest privilegiu poate fi exercitat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 108 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu și Mircea Ghita în Dosarul nr. 4.161/COM/2000 al Tribunalului Constanta - Secția comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Doina Suliman ──────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.