Decizia nr. 340/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) și alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) și (6) și ale

art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki în Dosarul nr. 2.384/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 296C/2001, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) și (2), art. 18-20 și ale art. 22 din aceeași ordonanța, excepție ridicată de Hashem Hamza Ali în Dosarul nr. 2.385/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ. La apelul nominal în Dosarul nr. 296C/2001 se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, întrucât între acestea exista o strânsă legătură. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 296C/2001 la Dosarul nr. 295C/2001, deoarece cauzele au ca obiect neconstituționalitatea unor dispoziții din aceeași ordonanța a Guvernului. Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 128C/2001 la Dosarul nr. 127C/2001.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepțiilor de neconstituționalitate. În acest sens se invoca jurisprudenta Curții Constituționale, prin care aceasta s-a mai pronunțat în legătură cu constituționalitatea textelor de lege criticate și prin excepțiile de fața. În consecința, se apreciază ca în aceste dosare excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) și (6) și ale

art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

urmează să fie respinse ca inadmisibile, iar excepțiile referitoare la celelalte dispoziții din lege urmează să fie respinse ca neintemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierile din 8 și 29 mai 2001, pronunțate în dosarele nr. 2.385/2001 și 2.384/2001, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) și alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) și (6) și ale

art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepții ridicate de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki și Hashem Hamza Ali.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11, 16, 18, 20, 21, 23, 24, 25, 49 și 123 din Constituție, precum și ale art. 3, 5, 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, în Dosarul nr. 295C/2001 se invoca și încălcarea prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 4 și ale art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar în Dosarul nr. 296C/2000 se considera ca sunt incidente și dispozițiile art. 33 al Convenției din 1951 privind statutul refugiatilor.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă, exprimandu-și opinia în dosarele nr. 2.384/2001 și nr. 2.385/2001, apreciază ca textele vizate de excepțiile de neconstituționalitate sunt conforme cu prevederile constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciază ca "excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17-22, în raport cu art. 23, 25 și 49 din Constituție, este neîntemeiată", iar "în ceea ce privește raportarea art. 20 alin. (5) la dispozițiile constituționale, excepția este lipsită de obiect". Se considera ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) din ordonanța criticata, care permite restrangerea dreptului la libera circulație în cazul străinilor solicitanți ai statutului de refugiat este neîntemeiată în raport cu art. 25 și 49 din Constituție, în schimb "în raport cu art. 20 alin. (1) din Constituție prin încălcarea art. 5 CEDO și art. 2 din Protocolul nr. 4 CEDO este intemeiata". Se apreciază, de asemenea, ca art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanța criticata este constituțional "în raport cu dispozițiile art. 16, art. 18, art. 24, art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție". Se mai arata ca dispozițiile

art. 20 alin. (5) în redactarea criticata au fost abrogate prin Legea nr. 323/2001 , iar prevederile art. 21 alin. (6) din ordonanța au fost modificate prin aceeași lege, astfel încât excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la aceste dispoziții este lipsită de obiect. În ceea ce privește incidența dispozițiilor CEDO se arata ca "dreptul de a obține statutul de refugiat nu este un drept garantat de CEDO și nici nu este un drept civil în sensul articolului 6 din CEDO". Se apreciază însă ca "o problemă serioasă rămâne articolul 22 din ordonanța, conform căruia solicitantul rămâne în zona de tranzit sau poate fi cazat în centre speciale de primire și cazare" și, în consecința, se arata ca "reglementarea nu este suficient de previzibila și nu este de natura a inlatura arbitrariul deoarece, în practica regimul în care se afla solicitanții este asemănător stării de detenție, aspect de natura a ridica probleme din punctul de vedere al art. 5 alineat 1 din Convenție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții din

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România:

- Art. 9 alin. (5) și art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) și alin. (2), privind procedura ordinară de acordare a statutului de refugiat;

- Art. 17-20, referitoare la procedura accelerata de acordare a statutului de refugiat;

- Art. 21 și 22, privind procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin ca textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții constituționale: art. 11 - tratatele ratificate de Parlament; art. 16 alin. (1) - egalitatea cetățenilor; art. 18 - cetățenii străini și apatrizii; art. 20 - tratatele internaționale privind drepturile omului; art. 21 - accesul liber la justiție; art. 23 - libertatea individuală; art. 24 - dreptul la apărare; art. 25 - libera circulație; art. 49 - restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 123 - înfăptuirea justiției.

În susținerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca și încălcarea dispozițiilor art. 3, 5, 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții care privesc interzicerea torturii, dreptul la libertate și la siguranța, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și interzicerea discriminarii. De asemenea, se invoca încălcarea "art. 2 din Protocolul nr. 4 și art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului", precum și art. 33 al Convenției din 1951 privind statutul refugiatilor, fără însă să se indice în mod concret în ce anume constau aceste încălcări.

Analizând excepțiile de neconstituționalitate ridicate, Curtea Constituțională constata ca textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din documentele internaționale invocate și în aceste dosare.

I. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) și ale art. 21 alin. (6) (referitoare la caracterul definitiv și executoriu de drept al hotărârii pronunțate în prima instanța) din

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , statuand, în esenta, ca aceste prevederi încalcă dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituție, întrucât "hotărârea primei instanțe este definitivă și executorie, aceasta hotărâre urmează a fi pusă în aplicare imediat. Drept urmare, în exercitarea caii de atac a recursului (care nu este suspensiv de executare), solicitantul, nemulțumit de soluția de respingere a cererii sale de către prima instanța, nu va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se apara în fața instanței de recurs".

Ulterior pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 176 din 29 mai 2001

a fost adoptată

Legea nr. 323 din 27 iunie 2001

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, lege prin care a fost abrogat art. 20 alin. (6) din ordonanța, iar art. 20 alin. (5) și art. 21 alin. (6) au fost modificate. Ca urmare, prin Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001, Curtea Constituțională a constatat ca dispozițiile

art. 20 alin. (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

nu mai pot constitui obiect al controlului de constituționalitate, iar excepțiile de neconstituționalitate referitoare la acestea au devenit inadmisibile, în temeiul prevederilor

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. În temeiul acelorași dispoziții legale, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001, nepublicata, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibila, și excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 .

II. Referitor la excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17-20 și ale

art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , dispoziții de lege criticate, de asemenea, ca fiind neconstituționale, Curtea constata ca și acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, excepțiile au fost respinse ca fiind neintemeiate. Tot ca neîntemeiată a fost respinsă prin Decizia Curții Constituționale nr. 238 din 5 iulie 2001 și excepția de neconstituționalitate a art. 13 alin. (1) lit. b) din ordonanța criticata, decizie prin care s-a reținut ca "acest text de lege garantează dreptul la apărare și dreptul la interpret, fiind în concordanta cu prevederile constituționale ale art. 24 și art. 127".

III. În ceea ce privește susținerea referitoare la contrarietatea dintre prevederile

art. 9 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

și dispozițiile art. 49 din Constituție, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001 Curtea Constituțională a statuat ca "textul criticat permite restrangerea dreptului de libera circulație în cazul străinilor solicitanți ai statutului de refugiat, restrangere care este conformă cu dispozițiile constituționale, deoarece ea are loc numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevăzute în art. 49 din Constituție".

IV. În legătură cu invocarea încălcării unor dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001 Curtea a reținut ca textele de lege criticate "nu opresc, în realitate, părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi aparate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționeaza, într-o societate democratica, procesul echitabil".

De asemenea, cu referire la susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 33 al Convenției din 1951 privind statutul refugiatilor, prin Decizia Curții Constituționale nr. 209 din 28 iunie 2001 s-a constatat ca acestea nu sunt incidente în cauza, întrucât "art. 33 al Convenției din 1951 stabilește cazurile în care un refugiat nu poate fi expulzat sau returnat de către un stat contractant".

În plus, în acest dosar se invoca și încălcarea "art. 2 din Protocolul nr. 4 și art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului". Analizând conținutul acestor prevederi se constată că ele sunt în sensul dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Constituție, astfel încât, pentru argumentele expuse cu prilejul inlaturarii susținerilor de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , critica nu poate fi reținută.

Curtea Constituțională constata ca argumentele care au fundamentat deciziile citate anterior își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței sale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește art. 22 alin. (1),

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenite inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) și (6) și ale

art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 323/2001 , excepții ridicate de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki și Hashem Hamza Ali în dosarele nr. 2.384/2001 și nr. 2.385/2001 ale Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

2. Respinge excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala și lit. b), art. 17-art. 20 alin. (1)-(4), art. 21 alin. (5) și ale

art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 323/2001 , excepții ridicate de aceiași autori în aceleași dosare.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2001.