Decizia nr. 306/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Curierul Național" - S.A. în Dosarul nr. 7.099/2000 al Judecătoriei Targu Mures.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Sunt invocate soluțiile anterioare ale Curții, prin care s-au respins excepții de neconstituționalitate care vizau același text legal.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 7.099/2000, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Curierul Național" - S.A. în dosarul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca prin textul de lege criticat se dispune, în mod discriminatoriu, ca în cazul anumitor infracțiuni, între care și infracțiunea de calomnie săvârșită prin presa, punerea în mișcare a acțiunii penale să se facă numai la plângerea prealabilă a părții vătămate, adresată direct instanței de judecată, inlaturandu-se competența procurorului, recunoscută în toate celelalte cazuri, de a pune în mișcare acțiunea penală și de a dispune trimiterea în judecata a persoanei vinovate de comiterea unei infracțiuni, procedura prin care sunt incalcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Pe de o parte acest mod de investire a instanței penale contravine și dispozițiilor art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (8) din Constituție, întrucât se infrange prezumția de nevinovatie a persoanei împotriva căreia este îndreptată plângerea, aceasta urmând să fie soluționată de același judecător care a pus în mișcare acțiunea penală, iar pe de altă parte, este de natura sa îl expuna pe inculpat la consecințele acțiunii sicanatorii intentate de pretinsa persoana vătămată, fără ca împotriva lui sa existe indicii sau probe de vinovăție. De asemenea, investirea instanței penale în cazurile menționate, direct prin plângerea persoanei vătămate, contravine principiului legalității procesului penal și, prin aceasta, prevederilor art. 51 din Constituție, precum și principiului exercitării drepturilor cu buna-credința, consacrat prin art. 54 din Legea fundamentală.

Judecătoria Targu Mures, exprimandu-și opinia, apreciază ca textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție se arata ca autorul excepției da o interpretare eronată prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, deoarece distincțiile care se fac între calitatea părților "nu semnifica nici privilegii, nici discriminări". Textul de lege criticat nu contravine nici dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală, "întrucât nu conține dispoziții care să aducă atingere dreptului la viața, integritate fizica și psihică a persoanei", acesta nefiind decât o excepție legală de la principiul oficialitatii procedurii prin care se pune în mișcare acțiunea penală. În fine, se arata că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 23 alin. (8) și nici cele ale art. 24 din Constituție, primul referitor la prezumția de nevinovatie, iar al doilea privind dreptul la apărare, inculpatul având asigurate garanțiile legale pentru exercitarea dreptului la apărare și pentru administrarea probelor pe care le considera necesare în apărarea sa.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dreptul la integritate psihică, prevăzut la art. 22 alin. (1) din Constituție, "nu este încălcat atâta timp cat inculpatul beneficiază de toate garanțiile unui proces echitabil". Se mai arata ca prevederile art. 279 din Codul de procedură penală nu încalcă nici dispozițiile art. 23 alin. (8) din Constituție, deoarece inculpatul, "la fel ca și oricare parte din procesul penal, își poate exercita dreptul la apărare și poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susținerilor formulate în acuzare". Se considera ca excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care are următorul conținut:

- Art. 279 alin. 1: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

Textele din Constituția României, invocate în motivarea excepției, sunt următoarele:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 22 alin. (1): Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.";

- Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 51: Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca în jurisprudenta sa a respins mai multe excepții ce aveau ca obiect dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, pronunțând, între altele, Decizia nr. 195 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, și Decizia nr. 211 din 28 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 septembrie 2001. Considerentele formulate în acele decizii de respingere a excepției de neconstituționalitate, raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (8) din Constituție, rămân valabile și în cauza de fața, neexistand temeiuri să fie abandonate sau revizuite.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției ca prin instituirea procedurii punerii în mișcare a acțiunii penale de către instanța de judecată, la plângerea părții vătămate printr-o infracțiune de calomnie, se încalcă dispozițiile art. 51 din Constituție, Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu este intemeiata, deoarece și în acest caz procesul penal se desfășoară pe baza unor reguli stabilite prin lege, iar textul criticat a fost adoptat de legiuitor în virtutea abilitarii stabilite prin art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, în conformitate cu care "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Curtea constata, de asemenea, ca dispozițiile art. 54 din Constituție, invocate de autorul excepției, nu au incidența în cauza, deoarece aceste dispoziții nu privesc obligativitatea conformitatii legilor cu Legea fundamentală, ci obligația subiectelor de drept, persoane fizice, de a-și exercită drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința.

Faptul, relevat în motivarea excepției, ca exista posibilitatea ca persoana care se considera victima a infracțiunii de calomnie să își exercite drepturile procesuale cu reacredinta nu este de natura sa pună la indoiala constituționalitatea prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, căci, în virtutea chiar a art. 54 din Constituție, cetățenii și celelalte subiecte de drept au obligația să își exercite drepturile cu buna-credința, iar încălcarea acestei obligații atrage răspunderea juridică în formele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Curierul Național" - S.A. în Dosarul nr. 7.099/2000 al Judecătoriei Targu Mures.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2001.