Legea nr. 358/1944

Articolul 2

Tribunalele sînt competente să autentifice înscrisuri, oricare ar fi natura și valoarea actelor juridice ce constată, între orice persoane și indiferent de domiciliul sau reședința acestora.

Articolul 3

Judecătoriile de pace, cu sediul în afară de comuna de reședință a tribunalului, sînt competente să autentifice:

a) Înscrisuri referitoare la drepturi reale imobiliare, dacă imobilul este situat în circumscripția lor, indiferent de natura și valoarea actelor juridice ce constată sau de domiciliul ori reședința părților;

b) Înscrisuri constatând donațiuni și contracte matrimoniale necuprinse în alineatul precedent, precum și orice fel de acte juridice cu caracter patrimonial, de orice valoare ar fi, în care cel puțin una din părți are domiciliul sau reședința în circumscripția judecătoriei respective.

Domiciliul sau reședința părților în circumscripția judecătoriei se va constata prin cunoștința personală a magistratului, prin acte de identitate ale părților, prin certificate eliberate în acest scop de autoritățile publice sau prin atestarea avocatului care a redactat actul;

c) Înscrisuri constatând testamente și declarațiuni referitoare la testamente, procuri, declarațiuni și înscrisuri de orice fel cu caracter nepatrimonial, indiferent de domiciliul sau reședința părților;

d) Înscrisuri constatând contracte de orice valoare, încheiate în târguri sau bâlciuri ce se țin în circumscripția lor, indiferent de domiciliul sau reședința părților;

e) Înscrisuri a căror autentificare este dată prin legi speciale judecătoriilor de pace.

Articolul 4

Competența de autentificare a judecătoriilor de pace care au sediul în orașul de reședință a tribunalului se limitează numai la înscrisurile arătate în art. 3, lit. c, d și e.

Judecătorii dela judecătoriile rurale și mixte vor putea autentifica, la primăriile comunelor rurale situate la o distanță mai mare de 15 km de comuna de reședință a judecătoriei, toate înscrisurile prevăzute de art. 3.

Articolul 5

Formalitățile de autentificare se îndeplinesc de un singur magistrat, care va fi asistat de grefier sau de locțiitorul acestuia.

La judecătoriile de pace și la tribunalele nedivizate autentificarea se poate face de oricare dintre magistrații acestor instanțe; la tribunalele divizate în mai multe secții, autentificarea se va face de magistrații secțiunii I-a, iar la tribunalele cu secție specială de notariat, de magistrații acestei secțiuni.

Articolul 6

Înscrisurile a căror autentificare se cere și anexele lor de orice fel se vor întocmi cel puțin în două exemplare identice.

Cînd se vor întocmi mai mult de două exemplare, se va face mențiune la sfîrșitul înscrisului de numărul exemplarelor originale și de numele părților cărora li se eliberează.

Înscrisurile vor putea fi scrise de mână, cu mașina sau imprimate în orice mod în total sau numai în parte și completate cu mâna sau cu mașina.

În toate cazurile, înscrisurile vor trebui redactate în limba română și cu caractere latine, citeț, curat și fără prescurtări.

Înscrisurile destinate a fi traduse într'o limbă străină se vor putea redacta fie pe două coloane, cuprinzînd în prima coloană textul în limba română, iar în cea de a doua textul tradus în limba străină, fie în mod succesiv, scriindu-se mai întâiu în întregime textul în limba română și continuându-se dedesubt cu textul tradus în limba străină.

Înscrisurile destinate a fi traduse în două sau mai multe limbi străine se var redacta după normele arătate mai sus, fie pe coloane paralele, câte vor fi necesare, fie în mod succesiv, scriindu-se deasupra textul în limba română, iar textele în limba străină unele sub altele.

Mențiunile în cifre se vor preciza și în litere.

Locurile goale se vor completa prin tragere de linii.

Ștersăturile, adăugirile și rectificările se vor certifica de părți în josul înscrisului.

Articolul 7

Înscrisurile se vor redacta de un avocat.

Licențiații și doctorii în drept vor putea redacta înscrisurile lor, ale soțului, ascendenților sau descendenților lor.

La judecătoriile rurale, unde nu profesează vreun avocat, înscrisurile se vor redacta fără plată de unul dintre grefierii sau impiegații judecătoriei, după dictarea magistratului, sau de notarii comunali care sînt licențiați în drept.

Articolul 8

Părțile vor putea să-și redacteze singure:

Orice fel de înscrisuri cu băncile populare sau cu societățile cooperative și federale; înscrisurile făcute de sindicatele profesionale în limitele legilor lor organice; contractele și cesiunile contractelor de închiriere, subînchiriere, arendare și subarendare; înscrisurile constatând locațiuni de servicii; contractele de asigurarea recoltelor; înscrisurile de gaj intervenite între săteni și casele de împrumut pe gaj; chitanțele descărcătoare; procurile judiciare și cele de administrație; actele de notorietate și declarațiunile fără caracter patrimonial.

Articolul 9

Părțile vor cere prin petiție scrisă, după ce au plătit taxele de timbru și impozitul proporțional prevăzut de legile în vigoare, autentificarea înscrisului și se vor prezenta în persoană înaintea magistratului, în pretoriul instanței competente, pentru a exprima și oral voința lor de a se autentifica acel înscris.

Ele vor putea fi reprezentate printr'un mandatar cu procura autentică.

Mandatarul se va prezenta în persoană în numele părții pe care o reprezintă și va depune originalul mandatului sau copie legalizată de pe mandat.

După ce actul sau mandatul de reprezentare a persoanelor juridice a fost publicat în Monitorul Oficial, se va prezenta acel Monitor Oficial, despre care se va lua numai notă în minuta de autentificare.

Redactorul înscrisului, de va fi, se va prezenta în persoană odată cu părțile și va declara dacă înscrisul a fost redactat de el.

Articolul 10

Cererea de autentificare, exemplarele înscrisului și anexele se vor semna de părți sau reprezentanții lor, de redactorul înscrisului și de avocatul care atestă identitatea, cu mențiunea citeață a numelui și domiciliului lor.

Redactorul înscrisului și avocatul care atestă identitatea vor arăta și calitatea în care semnează înscrisul.

Unul din exemplarele înscrisului și anexelor se va prezenta nesemnat.

Articolul 11

Părțile sau reprezentanții lor, care sînt neștiutori de carte sau în imposibilitate de a semna, vor imprima, în prezența magistratului, pe toate exemplarele înscrisului, în dreptul mențiunii despre numele și domiciliul lor, degetul arătător dela mâna stângă.

În acest scop, se va îmbiba cu tuș ultima falangă a degetului, care se va răsuci pe înscris dela stânga spre dreapta, pentru a se imprima cât mai bine toată suprafața inferioară a acestei falange.

În caz de imposibilitate a imprimării degetului arătător dela mâna stângă, se va aplica în același mod impresiunea oricărui alt deget dela mâna stângă sau dreaptă, care se va identifica prin mențiune specială.

Articolul 12

Magistratul va constata identitatea părților, procuratorilor și a martorilor, fie prin cunoștința sa personală, fie prin atestarea unui avocat sau prin acte de identitate eliberate de o autoritate publică competentă, fie prin declarația a doi martori cunoscuți magistratului.

Apoi va dispune a se da citire înscrisului în auzul părților, pe care le va întreba dacă cele cuprinse în înscris exprimă voința lor, dacă toate exemplarele înscrisului și anexele sînt identice, controlând el însuși această identitate, precum și dacă sînt semnate propriu de ele.

În cele din urmă, exemplarul înscrisului și anexele prezentate nesemnate se vor semna în fața magistratului atît de părți cât și de toți aceia a căror semnătură este cerută prin art. 10.

Articolul 13

Cînd magistratul apreciază că s'ar putea ivi discuțiuni cu privire la identitatea uneia sau a tuturor părților ce figurează în înscris va putea dispune ca, pe lîngă semnătură, partea, sau părțile să aplice degetul arătător dela mâna stângă, conform art. 11.

Articolul 14

Dacă părțile sau unele din ele nu cunosc limba română, formalitățile prevăzute de art. 12, alin. 2, se vor îndeplini prin interpret.

Articolul 15

Declarațiunea de voință a surdului, mutului sau surdo-mutului știutori de carte se va da în scris în fața magistratului, osebit de înscrisul întocmit cum s'a arătat mai sus. Surdul, care știe carte, va mai fi obligat să citească înscrisul înaintea magistratului și să declare verbal că consimte la încheierea lui.

Dacă surdul, mutul sau surdo-mutul sînt neștiutori de carte sau se găsesc în imposibilitate de a scrie, declarațiunea lor de voință se va lua prin interpret.

Pentru a lua consimțămîntul unui orb, magistratul va citi personal și în întregime înscrisul în auzul părților și va întreba pe orb dacă a auzit bine și dacă cele auzite reprezintă voința sa.

Articolul 16

În cazurile în care declarațiunea de voință se ia prin interpret, numirea acestuia se va face de magistratul instrumentator.

Mai înainte de îndeplinirea oficiului său, interpretul va presta următorul jurământ: "Jur în numele lui Dumnezeu că voiu traduce fidel și exact tot ce mi se va cere a traduce".

Despre luarea jurămîntului interpretului se va încheia osebit proces-verbal.

Interpretul va semna exemplarele înscrisului cu mențiunea calității sale.

Articolul 17

Magistratul va putea cere sau da lămuriri speciale asupra clauzelor complicate pentru a se convinge, dacă părțile au înțeles sensul lor și au voit efectele legale sau convenționale ale acestor clauze.

Magistratul este obligat a cere sau a da asemenea lămuriri dacă părțile sau unele din ele sînt neștiutoare de carte sau nu cunosc limba română.

Articolul 18

Magistratul va putea cere modificarea înscrisurilor care conțin clauze vădit contrarii ordinei publice sau bunelor moravuri, ori dispozițiuni care sînt vădit sancționate cu nulitatea absolută.

Articolul 19

Dacă părțile stăruesc în cererea de autentificare și nu consimt la modificarea înscrisului sau dacă o asemenea modificare nu este posibilă magistratul va da o încheiere de respingerea autentificării, restituind înscrisul sau înaintându-l parchetului competent, cînd este cazul a se deschide acțiune penală pentru faptele constatate prin acel înscris.

Articolul 20

Dacă pentru validitatea actului juridic constatat prin înscris, legea prevede îndeplinirea umor anumite condițiuni de împuternicire, de abilitare, autorizare sau formalități prealabile de orice fel, magistratul va constata îndeplinirea acestor condițiuni sau formalități pe baza certificatelor eliberate de autoritățile competente și care se vor depune odată cu cererea de autentificare.

În lipsa acestor dovezi, dacă părțile stăruesc în cererea de autentificare, magistratul va da încheiere de respingerea autentificării și va restitui înscrisul.

Articolul 21

În toate cazurile de respingere a cererii de autentificare, încheierea va constata împrejurările arătate la art. 27, lit. a-n și va fi motivată.

Articolul 22

Oricare dintre părți va putea declara apel în contra încheierii de respingerea autentificării, în termen de 5 zile dela data încheierii, la instanța care a respins autentificarea.

La cererea de apel se vor alătura toate exemplarele înscrisului și anexele, dacă acestea n'au fost reținute la dosar.

Apelul se va judeca cu citarea părților, în camera de consiliu, de tribunalul din care face parte magistratul instrumentator sau în circumscripția căruia se găsește judecătoria de pace unde s'a respins autentificarea.

În contra încheierii de respingerea apelului, părțile vor putea declara recurs în termen de 5 zile dela pronunțare.

Recursul se va declara la instanța care a judecat apelul și se va rezolva, cu citarea părților, de Curtea de Apel respectivă, care în caz de casare va evoca fondul.

Articolul 23

În caz de admitere a apelului sau recursului, învestirea înscrisului cu formă autentică se va face de instanța respectivă prin transcrierea în josul exemplarelor înscrisului a dispozitivului hotărîrii, care va cuprinde constatările consemnate în încheierea de respingere conform art. 21, precum și încuviințarea autentificării.

Această transcriere va fi semnată de magistrații care au dat hotărîrea, va fi contrasemnată de grefier și va fi învestită cu sigiliul instanței.

Unul din exemplarele înscrisului care a fost autentificat în aceste condițiuni se va reține și înainta instanței sesizată cu cererea de autentificare, pentru a se înregistra și forma dosarul actului autentic.

Articolul 24

Învestirea cu forma autentică în condițiunile arătate la articolul precedent va avea efect din momentul luării consimțămîntului părților, chiar dacă între timp una din părți ar reveni asupra consimțămîntului dat sau dacă ar interveni o cauză de imposibilitate a exprimării voinței sale.

Articolul 25

Dacă respingerea autentificării a rămas definitivă, constatările magistratului consemnate în încheierea dată conform art. 21 nu vor avea niciun efect cu privire la consimțămîntul părților și data certă a înscrisului.

Articolul 26

Dacă înscrisul întrunește condițiunile pentru a fi învestit cu forma autentică, magistratul va viza toate exemplarele înscrisului, precum și chitanțele, planurile, fotografiile sau orice alte documente anexe și va încuviința autentificarea printr'o minută redactată pe cererea de autentificare, semnată de el și contrasemnată de grefier.

Dacă înscrisul cuprinde mai multe coale, viza se va face pe fiecare din ele.

Dacă textul înscrisului a fost întocmit și într'o limbă străină în condițiunile arătate la art. 6, viza de autentificare se va face numai pe textul în limba română, făcându-se mențiune în minută că numai textul în limba română are puterea unui înscris autentic.

Articolul 27

Autentificarea va fi constatată printr'un proces-verbal care se va trece pe fiecare din exemplarele înscrisului, după semnăturile părților și care va arăta:

a) Data și locul de instrumentare;

b) Numele magistratului și al grefierului;

c) Numele părților și faptul prezentării lor în persoană sau prin mandatar;

d) Data și numărul procurei și autoritatea care a autentificat-o sau mențiunea Monitorului Oficial în care a fost publicată, dacă partea s'a prezentat prin mandatar;

e) Modul de constatare a identității părților;

f) Citirea înscrisului în prezența părților și declarația acestora că înscrisul a fost făcut cu consimțămîntul lor și este subscris de ele;

g) Modul în care s'a luat consimțămîntul părților care nu cunosc limba română;

h) Modul în care infirmii și-au exprimat voința lor;

i) Semnarea de către părți, în fața magistratului, a înscrisului original, făcută pentru dosar;

j) Declarația părții dacă nu știe sau nu poate semna înscrisul;

k) Faptul că neștiutorilor de carte sau celor în imposibilitate de a semna li s'a luat impresiunea digitală, în condițiunile arătate la art. 11;

l) Faptul că, după dispoziția magistratului, părțile sau unele din ele, osebit de semnătură, au aplicat și degetul, în condițiunile arătate la art. 11;

m) Subscrierea exemplarelor înscrisului, în aceleași condițiuni, de către redactorul lui și de avocatul care a atestat identitatea părților, precum și declarația orală a acestora în ce privește redactarea înscrisului și identitatea părților;

n) Arătarea numerică a anexelor;

o) Dispozitivul de învestire cu forma autentică care se exprimă prin cuvintele "Se declară autentic prezentul înscris", sau prin alte expresiuni echivalente.

Se va mai face mențiune și despre eventualele declarațiuni făcute de părți, precum și despre faptul că banii au fost numărați înaintea magistratului.

Dacă înscrisul cuprinde și traducerea într'una sau mai multe limbi străine, se va face mențiune că numai textul în limba română are puterea unui înscris autentic.

Articolul 28

Procesul-verbal de autentificare va fi semnat de magistrat și contrasemnat de grefier, va purta un număr de ordine și va fi învestit cu sigiliul instanței.

Articolul 29

În josul anexelor se va face mențiune că ele fac parte integrantă din înscrisul autentic, care va fi identificat prin numărul și data procesului-verbal de autentificare și arătarea instanței dela care emană.

Această mențiune va fi semnată de magistrat și contrasemnată de grefier și va fi învestită cu sigiliul instanței.

Articolul 30

Exemplarul înscrisului și anexele semnate în fața magistratului, conform art. 12, alin. 3, precum și certificatele sau documentele depuse cu cererea de autentificare, se vor reține la instanța de autentificare pentru dosarul actului autentic, iar cel de al doilea exemplar sau celelalte exemplare și anexe se vor elibera părților arătate în cererea de autentificare sau în favoarea cărora s'a întocmit înscrisul.

Articolul 31

Șeful instanței sau locțiitorul său va putea delega prin simplă rezoluție un magistrat care, asistat de grefier, să instrumenteze în altă parte decât în pretoriul instanței, în următoarele cazuri:

a) În caz de boală constatată sau vârstă înaintată, care, ar împiedica pe vreo parte să se prezinte înaintea instanței de autentificare, magistratul delegat va instrumenta la locul unde se află acea persoană.

Imposibilitatea prezentării în pretoriul instanței de autentificare se va stabili prin certificat medical sau în orice alt mod;

b) Dacă mai mulți locuitori sătenii voiesc a cumpăra, vinde, schimba, comassa, ipoteca sau lua ori da în arendă un imobil rural, sau dacă voesc a da procuri în vreunul din aceste scopuri, magistratul delegat va putea instrumenta la primăria unde se află domiciliul sau reședința tuturor părților;

c) Atunci cînd motive de ordine publică împiedică prezentarea părților în pretoriul instanței de autentificare sau cînd părțile sînt în imposibilitate de a părăsi serviciul sau misiunea lor, în timpul orelor de lucru ale instanței, magistratul delegat va putea instrumenta la locul unde se află acele părți.

Articolul 32

Dacă instanța de autentificare este tribunalul, iar locul de instrumentare, nu se află în localitatea de reședință a instanței, se va putea delega unul dintre magistrații judecătoriei în circumscripția căreia urmează a se face autentificarea.

Articolul 33

În cazurile prevăzute de art. 31, procesul-verbal de autentificare încheiat de magistratul delegat va mai arăta delegația de instrumentare în afară de pretoriul instanței, precum și locul unde magistratul s'a transportat.

Articolul 34

Magistratul va putea lua în mod separat, dar în aceiași zi, după aprecierea sa, consimțămîntul părților care figurează în înscris, încheind osebite minute, care se vor menționa în procesul-verbal de autentificare.

Articolul 35

Cei care nu pot sau nu știu să scrie și să citească, pot încheia acte juridice numai în formă autentică dacă valoarea actului depășește 25.000 lei.

În aceleași cazuri, dacă valoarea actului juridic nu depășește 25.000 lei, înscrisul sub semnătură privată care-l constată va fi valabil numai dacă a fost subscris de scriitorul lui și dacă arată într'însul numele, profesia și domiciliul a doi martori știutori de carte, care au fost de față la încheierea actului și întocmirea înscrisului.

Articolul 36

Viciile, omisiunile sau erorile din procesul-verbal de autentificare referitoare la înfățișarea părților în persoană sau prin reprezentare înaintea magistratului, la luarea consimțămîntului și stabilirea identității părților, mandatarilor și martorilor, constituesc cauză de nulitate absolută a formei autentice.

Același efect îl produc orice omisiuni sau erori în ce privește constatarea că înscrisul s'a citit în prezența părților și este semnat de el și în ce privește menționarea numelui magistratului și al grefierului.

Orice alte vicii, omisiuni sau erori, precum și acelea arătate în alineatele precedente, care pot fi reconstituite și acoperite prin conținutul minutei, redactată conform art. 26, nu vor atrage nulitatea înscrisului și nici valoarea sa ca act autentic, chiar atunci cînd forma autentică constitue o solemnitate legală a actului, prevăzută sub sancțiunea nulității.

Viciile, omisiunile sau erorile strecurate în cuprinsul minutei vor fi rectificate de către judecătorul care a încheiat-o, după constatările sale, încheindu-se despre aceasta proces-verbal pe însăși cererea de autentificare, contrasemnat de grefier.

Articolul 37

Procesele-verbale de autentificare care conțin erori sau omisiuni materiale vor putea fi rectificate sau refăcute în întregime prin ordonanță prezidențială, din oficiu, sau la cererea părților interesate, pe baza declarațiunii de voință luată de magistratul instrumentator.

Articolul 38

Incompetența magistratului nu poate constitui o cauză de nulitate a autentificării dacă el a instrumentat în pretoriul instanței competente sau dacă a instrumentat în altă parte în virtutea unei delegațiuni viciate date în temeiul art. 31, sau în cazul prevăzut de art. 4, al. 2 și dacă părțile n'au fost de rea credință.

Articolul 39

Autentificarea făcută de judecătorul de pace peste competența sa prevăzută de art. 3 din prezenta lege atrage nulitatea formei autentice.

Această nulitate nu va putea fi invocată de partea sau părțile care prin fraudă au făcut posibilă depășirea competenței materiale de autentificare.

Articolul 40

Părțile și terții vor putea obține copii legalizate de pe orice act autentic.

Șeful instanței va putea interzice, în mod excepțional, a se elibera copii legalizate de pe anume înscrisuri altora decât părților, reprezentanților și succesorilor acestora, dacă solicitanții nu justifică un interes legitim.

Această interdicțiune nu va putea fi revocată decât de șeful instanței superioare în grad.

Articolul 41

Legalizarea copiilor se va face de unul dintre grefierii instanței care a autentificat înscrisul.

În cazul cînd copia actului este destinată reconstituirii originalului pierdut, sustras sau distrus, legalizarea se va face de unul dintre magistrații instanței unde s'a înregistrat înscrisul.

Articolul 42

Cînd originalul unui înscris autentic a fost pierdut, sustras sau distrus, reconstituirea acestuia se va face, la cererea părții interesate, de instanța unde s'a autentificat înscrisul.

Cererea se va judeca după procedura și cu căile de atac prevăzute de art. 104 pr. civ.; dacă părțile nu sînt de acord, cererea se va judeca potrivit procedurii contencioase prevăzută de dreptul comun.

În ambele cazuri se vor cita părțile care figurează în înscris sau succesorii lor.

Instanța va putea ordona reconstituirea de îndată a înscrisului sau va putea dispune ca procedura de reconstituire să nu se continue decât după 30 zile dela data publicării în extras a cererii de reconstituire în ziarul ce se va desemna de instanță sau în Monitorul Oficial. În acest interval, părțile și terții vor putea face întâmpinări, care se vor judeca odată cu cererea de reconstituire.

Terții care au făcut întâmpinări nu vor fi citați. Ei se vor putea prezenta și pune concluzii în instanță pînă în momentul închiderii desbaterilor.

Articolul 43

Prin hotărîrea de reconstituire se va dispune emiterea unui duplicat al înscrisului autentic, care va ține loc de original al înscrisului pierdut, sustras sau distrus și va produce aceleași efecte ca și actul reconstituit.

Acest duplicat va purta mențiune specială despre hotărîrea de reconstituire și scopul pentru care a fost emis și va fi semnat de magistrații care au semnat hotărîrea de reconstituire.

Articolul 44

Cînd părțile care figurează într'un înscris autentic sau succesorii lor vor declara de comun acord că voiesc a se emite unul sau mai multe duplicate de pe înscris, instanța la care s'a autentificat actul va dispune de îndată constituirea și emiterea acestor duplicate.

De asemenea, cînd originalul unui înscris autentic este destinat a servi de probă mai multor persoane, oricare dintre părțile interesate va putea cere un duplicat al înscrisului, care se va constitui și emite de îndată de instanța la care s'a autentificat înscrisul.

Dacă prin cereri depuse la dosarul actului autentic, vreuna din părțile care figurează în înscris sau succesorii lor au făcut opuneri la emiterea de duplicate de pe acel înscris, constituirea și emiterea duplicatelor se va face în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților, după procedura și cu căile de atac prevăzute de dreptul comun.

Duplicatele se vor constitui în forma arătată la art. 43, alineatul 2.

Articolul 45

Actele autentice sînt executorii din momentul exigibilității obligațiunilor constatate prin înscris.

Condițiunile de fond pentru învestirea au formulă executorie sînt acelea prevăzute de codul civil și de codul de procedură civilă privitoare la exigibilitatea obligațiunilor constatate prin înscris.

Articolul 46

Învestirea actelor autentice cu formulă executorie se va face de instanța judecătorească unde au fost autentificate sau înregistrate, conform art. 23, alin. ultim.

Articolul 47

Învestirea cu formulă executorie se va încuviința la cererea persoanei în folosul căreia s'a stipulat obligațiunea.

În cererea de învestire se va învedera exigibilitatea actului, precum și calitatea, dreptul și interesul deținătorului înscrisului de a cere învestirea.

Articolul 48

Instanța va examina cererea în camera de consiliu, fără citarea părților.

Încheierea va fi motivată și este executorie.

Această încheiere este supusă căilor de atac arătate la art. 104 din procedura civilă.

Articolul 49

Cererile de anularea încheierii de învestire cu formula executorie se vor putea face numai pe calea contestațiunii la executare.

Articolul 50

Dacă exigibilitatea actului urmează a se deduce din împrejurări care necesită verificări de fapt, instanța competentă va hotărî asupra cererii, cu citarea părților, de urgență, în camera de consiliu, după procedura și cu căile de atac prevăzute de dreptul comun.

Articolul 51

Formula executorie se aplică pe originalul titlului cînd acesta se află în posesiunea părții; în celelalte cazuri, pe un duplicat emis, conform art. 43 sau 44.

Cuprinsul ei este cel arătat la art. 135 proc. civ.

Actul învestit cu formula executorie va fi trecut într'un registru special al titlurilor executorii și va purta numărul de înregistrare.

Articolul 52

Formula executorie se va încuviința o singură dată pe același titlu.

Articolul 53

Titlul executoriu se va elibera părții care a cerut învestirea sau persoanei arătată de ea în cererea de învestire.

Grefierul va menționa numele persoanei căreia i s'a eliberat titlul învestit cu formulă executorie, atît pe acest titlu, cât și pe originalul reținut la dosarul actului autentic.

Cu încuviințarea instanței și dacă se justifică un interes legitim, se vor putea elibera părții interesate unul sau mai multe duplicate ale titlului executoriu, făcându-se mențiune pe ele despre caracterul de duplicat și de scopul pentru care s'au emis.

În cazul cînd titlul executoriu a fost pierdut, sustras sau distrus și dacă partea nu posedă un duplicat, ea va putea obține reconstituirea lui prin cerere adresată instanței dela care emană sprijinită pe toate dovezile de care dispune reclamantul.

Instanța va dispune să se extragă din registrele sale toate datele necesare titlului ce se reconstitue. Copiile legalizate de pe titlul dispărut aflate în posesiunea părților, a unui terțiu sau oricărei autorități, pot servi la reconstituire; depunerea lor va fi ordonată de președintele instanței, sub sancțiune de daune cominatorii în caz de refuz.

Hotărîrea de reconstituire ce se va da va ține locul titlului original pînă la găsirea lui.

Cererea de mai sus se va judeca de urgență, în camera de consiliu, după procedura și cu căile de atac prevăzute de art. 42, alin. 2 din prezenta lege și cu distincțiunile acolo stabilite, citându-se totdeauna părțile interesate.

Articolul 54

Pentru executarea înscrisurilor învestite cu formula executorie și a titlurilor executorii în general, cererea se va îndrepta direct la instanța competentă, după distincțiunile următoare:

a) Executarea mobiliară și a obligațiunilor de a face sau a nu face se va îndeplini de judecătoria de pace sau de tribunalul în circumscripția cărora își are domiciliul sau reședința debitorul sau unde s'a ales de părți domiciliul pentru executare, după valoarea arătată în titlul executoriu.

Predarea silită mobiliară se va putea face și de instanța competentă, după valoare, în circumscripția căreia se găsește bunul;

b) Executarea și predarea silită imobiliară se va face de tribunalul în circumscripția căreia se află imobilul sau de tribunalul ales de părți.

În părțile, unde, conform

art. 13 din legea Nr. 389 din 22 Iunie 1943

pentru extinderea legislației civile și comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpați, executarea imobiliară se face potrivit legii LX din 1881, cu modificările aduse prin legea LIV din 1912, instanța competentă pentru ordonarea executării în baza unui act autentic sau a unei hotărîri dată de o instanță de pe un teritoriu unde legile menționate mai sus nu sînt aplicabile, este judecătoria de pace pe lîngă care se află instanța de carte funduară la care este înscris imobilul.

Ordonarea executării imobiliare în baza unei hotărîri definitive dată în procese pornite la o instanță judecătorească unde sînt aplicabile legile locale mai sus arătate, se va face de instanța care a judecat în prim grad.

Procedura de executare imobiliară este aceea a locului situațiunii imobilului, indiferent de instanța dela care emană titlul executoriu.

Articolul 55

Între mai multe instanțe competente, creditoru are alegerea.

Dacă imobilul urmărit este situat în circumscripția a două sau mai multe tribunale din Vechiul Regat, executarea se va putea cere la tribunalul în circumscripția căruia este sediul exploatării.

Dacă imobilul urmărit este situat în circumscripția a două sau mai multe instanțe, unele din Vechiul Regat și altele de peste Carpați, executarea se va cere separat la fiecare din aceste instanțe pentru porțiunea din imobil situat în circumscripția tribunalului sau judecătoriei respective.

Articolul 56

Cererea de ordonarea executării se va încuviința fără citarea părților, prin simplă ordonanță, care va fi supusă apelului în condițiunile art. 104 din procedura civilă.

Articolul 57

Instanța competentă, potrivit art. 53, pentru ordonarea executării, va putea încuviința măsuri de asigurare, cu procedura prevăzută la articolul precedent.

Articolul 58

Tribunalele și judecătoriile de pace sînt competente să legalizeze semnătura de pe orice înscris pentru care legea nu cere forma autentică.

Legalizarea înscrisurilor se va face de un singur magistrat asistat de grefier, după distincțiunile arătate la art. 5.

Competența de a legaliza o au și judecătorii dela judecătoriile rurale și mixte cînd se deplasează în comunele rurale din circumscripția lor, situate la o distanță mai mare de 15 km de reședință, pentru a exercita atribuțiunile lor la primăriile respective.

Articolul 59

Comisarii de poliție în comunele urbane și notarii în comunele rurale sînt competenți să legalizeze semnăturile persoanelor care au domiciliul sau reședința în circumscripția lor, numai în ce privește următoarele înscrisuri:

a) Procuri de orice fel pentru reprezentare în justiție sau pentru acte de administrație, dacă după natura actului sau a reprezentării legea nu prevede forma autentică;

b) Procuri pentru a primi pensii sau lefuri și chitanțe de orice natură;

c) Conturi și facturi pentru furnituri de orice fel și valoare;

d) Certificate medicale și în general orice înscrisuri cu caracter nepatrimonial.

Articolul 60

Instanțele judecătorești și autoritățile arătate la art. 58 și 59 se vor mărgini numai la constatarea autenticității subscrierii.

Semnăturile prin punerea de deget sau ștampile ale neștiutorilor de carte sau ale celor ce nu pot serie, ori ale orbilor, nu pot fi legalizate.

Articolul 61

Pentru legalizarea subscrierii partea se va prezenta personal înaintea instanței sau autorității competente cu o cerere scrisă însoțită de cel puțin două exemplare ale înscrisului întocmite în condițiunile arătate la art. 6.

Unul din exemplare se va prezenta nesemnat.

Articolul 62

Magistratul sau funcționarul competent, după ce va constata identitatea părții prin unul din modurile prevăzute la art. 12, va viza exemplarele înscrisului, va întreba partea dacă știe și poate scrie și să citească, dacă semnătura de pe înscris este a sa proprie și îi va cere să subscrie în fața sa exemplarul înscrisului nesemnat.

Articolul 63

Legalizarea va fi constatată printr'un proces-verbal care se va trece pe fiecare din exemplarele înscrisului.

Procesul-verbal va cuprinde:

a) Data;

b) Locul de instrumentare;

c) Numele și calitatea instrumentatorului;

d) Prezentarea părții în persoană, modul de stabilire a identității acesteia și starea înscrisului;

e) Declarațiunea părții că înscrisul este subscris de dânsa și că știe și poate să serie și să citească;

f) Subscrierea în fața instrumentatorului a exemplarului ce se va reține la dosar.

Procesul-verbal va fi semnat de magistrat și contrasemnat de grefier, dacă legalizarea se face la o instanță judecătorească, iar în celelalte cazuri numai de funcționarul care a legalizat actul.

El va cuprinde și mențiunea că partea a fost întrebată dacă știe și poate să scrie și să citească, precum și răspunsul ei.

Procesul-verbal va fi învestit cu sigiliul autorității.

Articolul 64

Exemplarul semnat în fața magistratului sau a funcționarului instrumentator, se va păstra la dosar, iar celălalt exemplar va fi eliberat părții, care va semna de primire pe cererea de legalizare.

Articolul 65

Autoritățile care au instrumentat pot elibera, la cererea părților interesate, copii de pe înscrisul a cărui subscriere a fost legalizată.

Articolul 66

Specimenele de semnătură se vor putea legaliza, după normele procedurale arătate mai sus, făcându-se mențiune specială, în procesul-verbal de legalizare.

Articolul 67

Nu se vor legaliza (semnăturile de pe înscrisurile care constată un fapt juridic pentru care nu s'au plătit taxele de timbru și impozitul proporțional.

Articolul 68

De asemenea nu se vor legaliza semnăturile de pe înscrisurile al căror conținut este vădit contrariu ordinei publice și bunelor moravuri.

Articolul 69

Încheierea de respingere a legalizării înscrisurilor sub semnătură privată este supusă căilor de atac arătate la

art. 68 al legii Nr. 394 din 23 Iunie 1943 , pentru accelerarea judecăților în materie civilă și comercială.

Articolul 81

În afară de instanțele judecătorești, arătate la art. 2-4, acolo unde funcționează notarii publici, aceștia sînt de asemenea competenți să autentifice înscrisuri de orice natură și valoare, între orice persoane și indiferent de domiciliul sau reședința acestora, să legalizeze înscrisuri sub semnătură privată și să dea dată certă unor asemenea înscrisuri, precum și să legalizeze copii de pe înscrisuri și extrase din registre comerciale sau private, ce li se vor prezenta în acest scop în biroul lor.

Articolul 82

Sînt aplicabile, prin asemănare, și notarilor publici, dispozițiunile art. 6-15, 17, 23-30, 34-38, 60-68, 71-77, 79 și 80 din legea de față.

Articolul 83

Notarul public va instrumenta în biroul dela sediul său legal.

El va putea instrumenta și la domiciliul părților în cazurile arătate la art. 31, făcînd mențiune în procesul-verbal de autentificare despre motivul și dovada care au legitimat luarea consimțămîntului la domiciliul părților.

Articolul 84

Notarul public va putea redacta personal înscrisuri ce întocmește în formă autentică, acestea putând fi scrise cu mâna sau cu mașina. În acest caz, înscrisul va cuprinde mențiunile prevăzute de art. 27, cu excepția celei prevăzute la lit. o. Înscrisul va fi semnat de notar, de martori sau de cel de al doilea notar public, precum și de părți. El va purta un număr de ordine și va învestit cu sigiliul notarului.

Înscrisurile redactate de avocați sau, în cazurile arătate la art. 7, alin. 2 și art. 8, de către părți se vor autentifica de notarul public în redacțiunea prezentată.

Articolul 85

Pentru autentificarea testamentelor, notarul public va instrumenta în prezența a doi martori majori și capabili, bucurându-se de o bună reputație atestată de notarul public pe a sa răspundere.

Nu pot fi martori persoane care sînt rude pînă în gradul al IV-lea inclusiv cu testatorul, beneficiarii testamentului sau cu notarul public, ori care sînt în serviciul acestora.

Prezența martorilor nu este necesară dacă notarul public va fi asistat de un al doilea notar public.

Oficiul martorilor este gratuit. Ei vor putea pretinde o despăgubire pentru cheltuielile de deplasare, care - în caz de neînțelegere - se va fixa de judecătorul de pace prin ordonanță prezidențială, dată conform

art. 67 al legii Nr. 394 din 23 Iunie 1943 , pentru accelerarea judecăților în materie civilă și comercială.

Articolul 86

Notarul public, care are autorizație de traducător, va putea lua, fară interpret, consimțămîntul părților care nu cunosc limba română și care își exprimă voința lor într'una din limbile prevăzută în autorizațiunea sa.

Dacă notarul public nu are autorizație de traducător, consimțămîntul părților care nu cunosc limba română, se va lua prin interpret.

În aceste cazuri, precum și în acele prevăzute de art. 15, alin. 2, cînd declarațiunea de voință se ia prin interpret, numirea acestuia se va face de judecătoria de pace, înaintea cărei interpretul va presta jurământul prescris de art. 16. alin. 2. al legii de față, mai înainte de îndeplinirea oficiului său.

Despre aceasta se va face mențiune în procesul-verbal de autentificare.

Articolul 87

În cazurile prevăzute de art. 18, 19 și 20, notarul public va respinge autentificarea prin proces-verbal motivat, care va conține și constatarea împrejurărilor arătate la art. 27.

Pentru încuviințarea autentificării în aceste cazuri, oricare dintre părți, care figurează în înscris, se va putea adresa tribunalului în circumscripția căruia își are sediul notarul public.

Tribunalul va judeca, cu citarea părților, după procedura și cu căile de atac arătate la art. 104 proc. civilă.

Dacă cererea se va găsi întemeiată, autentificarea se va încuviința după normele arătate la art. 23.

Articolul 88

Notarul public va forma dosare de înscrisurile autentificate în biroul său, pe care le va conserva în ordine timp de 30 ani, după care le va preda la Arhivele Statului.

În caz de desființarea biroului său, notarul public va preda judecătoriei de pace, în circumscripția căreia funcționează, toată arhiva actelor autentificate de el.

Articolul 89

Reconstituirea înscrisurilor întocmite în formă autentică sau autentificate de notarii publici, pierdute, sustrase sau distruse, este de competența tribunalului în circumscripția căruia își are sediul notarul public.

Cererea de reconstituire se va judeca conform art. 42 din prezenta lege.

Articolul 90

În cazurile prevăzute de art. 44. notarul public va putea emite duplicate de pe înscrisurile întocmite în forma autentică sau autentificate în biroul său, la cererea oricăreia dintre părțile interesate.

Dacă vreuna din părțile care figurează în înscris sau succesorii ei au făcut opuneri la emiterea de duplicate de pe acel înscris, notarul public nu va emite duplicatele cerute decât în baza unei ordonanțe prezidențiale date cu citarea părților, conform

art. 67 și 68 din legea Nr. 394 din 23 Iunie 1943 , pentru accelerarea judecăților în materie civilă și comercială.

Articolul 91

Notarii publici nu vor putea emite duplicate sau copii legalizate de pe înscrisurile întocmite în forma autentică sau autentificate în biroul lor decât după justificarea plății taxelor de timbru și a impozitului proporțional la actul autentic.

Articolul 92

Înscrisurile întocmite în formă autentică sau autentificate de notarii publici se vor putea învesti cu formula executorie de judecătoria de pace în circumscripția căreia notarul public își are sediul, dacă părțile nu au ales competența altei judecătorii.

Articolul 93

În străinătate, înscrisurile cetățenilor români se vor putea autentifica, legaliza sau învesti cu dată certă de către consulatele sau legațiunile române după competența determinată prin legile și regulamentele în vigoare și conform practicei internaționale sau principiilor generalmente admise, însă cu observarea normelor de procedură prevăzute de prezenta lege.

Articolul 94

Agenții consulari sau diplomatici competenți vor instrumenta la sediul consulatului sau legațiunii.

Articolul 95

Incompetența agenților consulari sau diplomatici constitue o cauză de nulitate a autentificării sau legalizării, după natura instrumentării, sub rezerva dispozițiunilor art. 38 și 39, alin. 2.

Articolul 96

Părțile vor putea să-și redacteze singure actele ce urmează a fi autentificate de consulatele sau legațiunile române din străinătate.

Articolul 97

Reconstituirea actelor autentificate de consulatele sau legațiunile române din străinătate se vor ordona de tribunalul în circumscripția căruia domiciliază sau are reședința debitorul, iar în cazul cînd debitorul nu are nici domiciliu nici reședința în țară, de tribunalul domiciliului sau reședinței creditorului sau de acela ales de părți.

Articolul 98

Emiterea de duplicate în cazurile prevăzute de art. 44, se va face de consulatul sau legațiunea care a autentificat actul, dacă nu s'au produs opuneri.

De asemenea emiterea de duplicate de pe actele autentificate de consulatele sau legațiunile române din străinătate se va putea face de orice tribunal din țară, dacă toate părțile care figurează în înscris sînt de acord.

În celelalte cazuri, emiterea duplicatelor se va ordona de tribunalul în circumscripția căruia domiciliază sau are reședința debitorul, iar în lipsă, de tribunalul domiciliului sau reședinței creditorului sau de acela ales de părți.

Articolul 99

Actele autentificate de autoritățile diplomatice și consulare române din străinătate se vor învesti cu formulă executorie de tribunalul în circumscripția căruia domiciliază sau are reședința, debitorul, iar în cazul cînd acesta nu are nici domiciliu nici reședință în țară, de Tribunalul Ilfov, secția de notariat, dacă părțile nu au ales competența altui tribunal.

Articolul 100

Primarii comunelor rurale, autoritățile publice și instituțiunile, cărora prin legi speciale li s'a dat competența de a autentifica anumite înscrisuri, păstrează această competență; ele se vor conforma, însă normelor de autentificare prevăzute de prezenta lege, dacă legea specială nu derogă dela ele.

Articolul 101

Autentificarea făcută de autoritățile publice și instituțiunile arătate la articolul precedent, peste competența acordată lor prin legile respective, constitue o cauză de nulitate absolută a formei autentice

Articolul 102

Părțile vor putea să-și redacteze singure înscrisurile ce se autentifică de autoritățile publice sau de instituțiunile competente, conform articolului 100.

Articolul 103

Cînd autentificarea se face de o autoritate publică, formalitățile de autentificare se vor îndeplini de șeful autorității sau de funcționarul arătat prin legea specială, iar cînd autentificarea se face de instituțiuni învestite cu această competență prin legi speciale, formalitățile de autentificare se vor îndeplini de directorul instituțiunii cu drept la semnătură.

Funcționarul competent va instrumenta la sediul autorității sau instituțiunii și va fi asistat de un secretar.

Articolul 104

Procesul-verbal de autentificare va cuprinde următoarele mențiuni:

a) Data și locul de instrumentare;

b) Numele și calitatea agentului instrumentator și ale secretarului;

c) Constatarea identității părților;

d) Declarațiunea de voință a părților sau de adeziune la contractul cu instituția respectivă;

e) Dispozitivul de autentificare.

În cazul neștiutorilor de carte sau al infirmilor, se va mai face mențiune despre citirea din cuvânt în cuvânt a înscrisului și despre voința lor de a consimți la act, arătându-se modul în care infirmul și-a manifestat voința, în sensul art. 15 din prezenta lege.

Articolul 105

Acest proces-verbal se va semna de agentul instrumentator și de secretar, se va da un număr de ordine și va fi învestit cu sigiliul autorității sau instituțiunii.

Articolul 106

Înscrisurile se vor înregistra în ordinea intrării într'un registru special de acte autentice, care va putea fi cercetat de părți.

Articolul 107

Autoritățile publice și instituțiunile cu competență specială de autentificare a anumitor înscrisuri, se vor conforma, în ce privește conservarea actelor autentificate, obligațiunilor arătate la art. 88 pentru notarii publici.

Articolul 108

Reconstituirea originalelor pierdute, sustrase sau distruse, precum și emiterea de duplicate sînt de competența tribunalului în circumscripția căruia își are sediul autoritatea publică sau instituțiunea care a autentificat actul.

Articolul 109

Înscrisurile autentificate de autoritățile publice și de instituțiunile arătate la art. 100, se vor învesti cu formula executorie de instanțele judecătorești prevăzute de legea specială dacă legea specială nu dispune în această privință, învestirea cu formulă executorie se va face de judecătoria de pace în circumscripția căreia își are sediul autoritatea publică sau instituțiunea care a autentificat înscrisul.

Dispozițiuni finale și transitorii

Articolul 110

La Tribunalul Ilfov, secția de notariat, se înființează cazierul testamentelor autentice și mistice din întreaga țară.

Toate instanțele judecătorești și notarii publici care au învestit cu formula autentică testamentele ce li s'au prezentat sau declarațiunile prin care se revocă sau se modifică acestea, precum și instanțele judecătorești, care au primit în conservare testamente mistice, vor comunică Tribunalului Ilfov, secția de notariat, în cel mult 10 zile dela primirea sau autentificarea unor asemenea acte, iar în ce privește testamentele mistice, și pe acelea depuse pînă astăzi în instanțele judecătorești, numele, pronumele și domiciliul testatorului sau declarantului, caracterul autentic sau mistic al testamentului, data și numărul sub care au fost autentificate sau înregistrate la instanță sau la notarul public.

Articolul 111

Pentru înregistrarea acestor înscrisuri se vor înființa și ține, zi cu zi, câte un opis general și unul alfabetic.

Înregistrările în aceste opise se vor face sub directa supraveghere a primului grefier, care este și conservatorul opiselor.

Aceste opise au un caracter confidențial în ce privește testamentele mistice, despre care nu se vor putea da niciun fel de informațiuni sau certificate, decât dacă se face dovada încetării din viață a testatorului.

Articolul 112

Pentru înregistrarea actelor autentice, a cererilor de legalizarea înscrisurilor sub semnătură privată, a cererilor pentru dare de dată certă sau pentru eliberarea de copii legalizate se va înființa câte un registru unic de intrare și ieșire, în care intrarea cererilor formulate în scopurile de mai sus și ieșirea proceselor-verbale sau a încheierilor de respingere să se opereze simultan și cu același număr.

Articolul 113

Ministrul Justiției va putea să stabilească prin deciziune tariful onorariilor maximale cuvenite notarilor publici pentru actele întocmite de ei în formă autentică sau autentificate în biroul lor, ca și pentru diversele însărcinări primite dela părți sau dela autoritățile judecătorești.

În același mod se vor putea stabili și gratuități în materie succesorală în folosul unor categorii de moștenitori.

Articolul 114

Dispozițiunile din legea pentru organizarea corpului de avocați, privitoare la dreptul avocaților de a da dată certă și a legaliza semnăturile de pe procurile judiciare primite dela părți, se mențin în vigoare.

Articolul 115

Dispozițiunile art. 861-863 din codul civil, dispozițiunile legii pentru autentificarea actelor din 1 Septemvrie 1886, cu modificările ulterioare, dispozițiunile legii XXXV din 1874 și VII din 1886, cu modificările ulterioare, care privesc autentificarea și legalizarea actelor și eliberarea de duplicate și copii legalizate de pe acte, precum și dispozițiunile contrarii din orice alte legi, se abrogă.

Articolul 116

Prezentul decret-lege se pune în aplicare pe data de 1 Septemvrie 1944.

______________