Decizia nr. 30/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Codul penal, excepție ridicată de Catalin Croitoru în Dosarul nr. 21.983/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se prezintă avocat Iosif Friedmann Nicolescu pentru autorul excepției, lipsind părțile Cristian Sandu și Societatea Comercială "Fundația Editura Revista România Mare" - S.R.L., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției, prin avocat, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate. Arata ca dispozițiile art. 124 din Codul penal prejudiciază părțile vătămate, creând inechitate între persoanele aflate într-o cauza penală. Se poate intampla ca, deși partea vătămată respecta termenul de introducere a plângerii prealabile, organele statului sa nu își exercite atribuțiile cu operativitate și astfel termenul de prescripție prevăzut la art. 124 din Codul penal să fie depășit. Considera inadmisibil ca partea care își îndeplinește obligațiile prevăzute de lege sa suporte aceste consecințe prejudiciabile. În final avocatul autorului excepției apreciază ca dispozițiile art. 124 ar trebui să fie completate în sensul că prescripția specială să fie împlinită doar în cazul în care întreruperile termenului de prescripție sunt imputabile părții vătămate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 124 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 16 și 21 din Constituție. Ratiunea instituirii prescripției răspunderii penale este aceea ca scopul pedepsei nu mai poate fi realizat după trecerea unui termen îndelungat de la săvârșirea infracțiunii, iar termenele de prescripție sunt stabilite în funcție de gravitatea infracțiunilor. Se invoca Decizia Curții Constituționale nr. 287/2001 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a mai multor dispoziții legale, printre care și cele ale art. 124 din Codul penal.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 21.983/2000, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Codul penal. Excepția a fost invocată de Catalin Croitoru, partea vătămată într-o cauza penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de insulta și calomnie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca prescripția răspunderii penale prevăzută de art. 124 din Codul penal împiedica accesul la justiție al persoanei vătămate, incalcandu-se în felul acesta prevederile art. 21 din Constituție, și ca, pe de altă parte, prin efectul prescripției instituite prin textul de lege menționat autorul infracțiunii beneficiază de un tratament privilegiat, care, contrar prevederilor art. 16 din Constituție, îl situeaza mai presus de lege. Fața de faptul ca persoana vătămată nu are nici o vina pentru depășirea termenului de prescripție, autorul excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 21 din Constituție, întrucât pentru realizarea scopului legii penale este necesar ca stabilirea răspunderii penale și aplicarea sancțiunilor să se realizeze cat mai aproape de momentul săvârșirii infracțiunii. Astfel, după trecerea unui timp îndelungat de la data săvârșirii acesteia nu se mai poate realiza preventia generală, întrucât a scăzut considerabil rezonanta socială a faptei. În consecința, instanța apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece prescripția specială constituie o reflectare a necesității de a se angaja în mod operativ și eficient răspunderea penală. Dispozițiile art. 124 din Codul penal nu contravin principiului egalității în drepturi, întrucât nu instituie nici un privilegiu întemeiat pe vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție, în favoarea unei persoane față de altele aflate în aceeași situație juridică. De altfel și Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, a stabilit ca instituirea unor reguli speciale nu contravine principiului egalității în drepturi atât timp cat este asigurata egalitatea cetățenilor în utilizarea acestor reguli.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 124 din Codul penal, dispoziții având următorul cuprins: "Prescripția inlatura răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate."

Dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției în susținerea acesteia sunt următoarele:

- art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constata ca este neîntemeiată. Instituirea prescripției ca una dintre cauzele de inlaturare a răspunderii penale constituie o consecința fireasca a înțelegerii infracțiunii ca o faptă antisociala și a răspunderii penale ca o riposta publică la infracțiune. Tragerea la răspundere penală pentru comiterea unei fapte periculoase pentru societate este utila și necesară numai dacă se produce într-un interval de timp în care pedeapsa aplicată infractorului își poate îndeplini funcțiile preventive și educative pentru care a fost instituită. În afară de infracțiunile împotriva păcii și omenirii, exceptate de la prescripție conform art. 121 alin. 2 din Codul penal, în cazul tuturor celorlalte infracțiuni trecerea unui anumit interval de timp determina ca răspunderea penală sa nu mai prezinte nici o utilitate, fapta ca atare și raul social produs de aceasta fiind șterse din constiinta publică pe cale naturala, prin uitare.

Dispozițiile art. 124 din Codul penal nu contravin principiului egalității, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu implica un regim juridic diferit pentru persoane aflate în aceeași situație. Răspunderea penală operează pentru toți infractorii în privinta cărora nu s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege și este înlăturată în cazul tuturor celor care nu au fost pedepsiți în limitele acestui termen.

Textul de lege atacat nu contravine nici prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece nu se împiedica accesul la justiție al persoanei vătămate prin infracțiune. Prin faptul ca un infractor nu mai poate fi pedepsit după împlinirea termenului de prescripție nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale persoanei vătămate, tragerea la răspundere penală constituind un drept exclusiv al societății, în sistemul legislativ actual. De aceea nu poate fi primită nici susținerea ca infractorul s-ar situa mai presus de lege prin efectul prescripției. Persoanei vătămate prin infracțiune îi rămâne în continuare deschisă calea acțiunii civile împotriva autorului infracțiunii, cu condiția ca și în acest caz acțiunea să se exercite înăuntrul termenului de prescripție extinctiva prevăzut de lege.

În ceea ce privește susținerea ca dispozițiile art. 124 din Codul penal ar trebui să fie completate în sensul că prescripția specială sa opereze doar în cazul în care întreruperile termenului de prescripție se datorează persoanei vătămate, Curtea retine ca aceasta nu intră în sfera controlului de constituționalitate, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, fiind un aspect ce tine de competența Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, conform art. 58 alin. (1) din Constituție.

Cu privire la dispozițiile art. 124 din Codul penal Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 287 din 1 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 11 ianuarie 2002, respingând excepția de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Codul penal, excepție ridicată de Catalin Croitoru în Dosarul nr. 21.983/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2002.