Decizia nr. 27/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum și ale art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- OUG nr. 140/1999 23 septembrie 1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 140/1999 23 septembrie 1999 (prevederi anume) cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
- OUG nr. 136/2000 14 septembrie 2000 (prevederi anume) privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă person…
Are ca temei 1
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 și 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum și a dispozițiilor
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepții ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru și Elena Petrache în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 și nr. 4.528/2001 ale Tribunalului București Secția a V-a civilă și de contencios administrativ și de Constantin Ionascu în Dosarul nr. 4.987/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, în litigii cu Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal se prezintă autorii excepțiilor Aurel Oprea, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache și Constantin Ionascu, personal, și Ion Draghici, prin procurator, precum și părțile, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, prin consilieri juridici.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 367C/2001, nr. 368C/2001, nr. 369C/2001 și nr. 418C/2001 la Dosarul nr. 366C/2001, având în vedere ca obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este identic în toate cauzele enumerate.
Autorii excepției, reprezentanții părților, precum și reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexarii. În consecința, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și al
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea dosarelor anterior menționate la Dosarul nr. 366C/2001.
Cauza fiind în stare de judecată, procuratorul Dimitrie Dan Raiciu, în numele tuturor autorilor excepțiilor, solicita admiterea excepțiilor de neconstituționalitate. În motivarea susținerilor sale sunt invocate dispozițiile art. 16 din Constituție, care statuează principiul egalității în drepturi a cetățenilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii și ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. De asemenea, reprezentantul autorilor excepțiilor invedereaza Curții ca înțelege sa renunțe la judecarea excepției de neconstituționalitate cu privire la
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 .
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind neintemeiate excepțiile ridicate, menționând ca autorii acestora solicita, în realitate, o decizie de interpretare a textelor de lege criticate care să ajute instanțele de judecată la aplicarea acestora. În ceea ce privește dispozițiile
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
se apreciază ca, datorită caracterului tranzitoriu al ordonanței, aceasta a avut o aplicabilitate temporară, excepția de neconstituționalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibila, potrivit
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin încheierile din 10 septembrie 2001, pronunțate în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 și nr. 4.528/2001, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ și, respectiv, prin Încheierea din 21 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.987/2001, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 și 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum și ale
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepții ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache și, respectiv, Constantin Ionascu în litigii cu Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice pentru pretenții bănești.
În motivarea excepțiilor autorii acestora susțin ca plățile compensatorii și celelalte ajutoare care se acordă personalului militar disponibilizat, trecut în rezerva sau pensionat, precum și modul de impozitare a sumelor acordate au fost reglementate în mod contradictoriu prin diferite acte normative succesive ( Legea nr. 80/1995 ,
Ordonanța Guvernului nr. 7/1998 ,
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
și
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 ), unele dispoziții ale acestora fiind contrare Constituției. Astfel
art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu prevede aplicabilitatea acestui act normativ și persoanelor trecute în rezerva anterior datei de 22 septembrie 2000, creând în acest mod o situație discriminatorie față de persoanele trecute în rezerva după această dată. Art. 3 din aceeași ordonanța de urgență încalcă principiul neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât, deși ordonanța a intrat în vigoare la 22 septembrie 2000, prevede că modul de impozitare stabilit prin acest act normativ se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2000. În ceea ce privește dispozițiile
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
autorii excepțiilor considera ca acestea încalcă prevederile art. 78 din Constituție, întrucât ordonanța, care a intrat în vigoare la 24 septembrie 1999, dispune amânarea intrării în vigoare a
până la 1 decembrie 1999, deși această lege era deja în vigoare începând cu data de 1 august 1999.
Tribunalul București, Secția a IV-a civilă și Secția a V-a civilă și de contencios administrativ, apreciază ca excepția ridicată este nefondata și propune respingerea ei.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate nu sunt întemeiate sub nici un aspect. Astfel "dispozițiile
art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României", tratamentul juridic diferit fiind determinat de perioada diferita de aplicare, întrucât "o lege aplicabilă la un anumit moment și oportuna datorită situației economico-financiare existente poate peste un anumit interval de timp sa devină ineficienta și sa necesite anumite modificări date de schimbarea împrejurărilor ce au stat la baza emiterii ei". De asemenea, "dispozițiile
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
nu contravin principiului neretroactivitatii legii prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituția României", întrucât "legislația fiscală suporta nenumarate modificări în timpul unui an, regulile fiscale pe anul respectiv își produc efectele în anul următor, globalizarea operand la sfârșitul anului fiscal". Nici dispozițiile
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
nu încalcă prevederile constituționale, întrucât prin aceste texte legale "s-a suspendat aplicarea legii până la data de 1 decembrie 2000. Suspendarea aplicării legii nu afectează intrarea acesteia în vigoare, fapt ce s-a produs, în respectul prevederilor constituționale, la data prevăzută în textul legii, suspendarea nu contravine Legii fundamentale, intervenind printr-un act normativ de tipul ordonanței de urgenta. Suspendarea legii operează de la data de 23 septembrie 1999 până la data de 1 decembrie 1999".
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
este inadmisibila, întrucât "motivele invocate de autorii excepției nu vizează, în realitate, neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, ci modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 7/1998
și ale
(menționate la
art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 ), în legătură cu modul de stabilire a plăților compensatorii și ajutoarelor acordate personalului militar trecut în rezerva, în condițiile legii, prin corelare cu dispozițiile legale privind impozitul pe venituri, în vigoare la data plății acestora", ceea ce "este de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale". Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din aceeași ordonanța de urgență se apreciază ca fiind neîntemeiată, "întrucât data de 1 ianuarie 2000, la care se face referire în cuprinsul acestor dispoziții legale, este data aplicării
Ordonanței Guvernului nr. 73/1999
privind impozitul pe venit, care stabilește regimul juridic al impozitării veniturilor realizate începând cu această dată". Cu privire la
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
se considera, în același punct de vedere, ca excepția de neconstituționalitate este, de asemenea, inadmisibila conform
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât " Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999 [...] și-a încetat aplicarea la data intrării în vigoare a
privind bugetul de stat pe anul 2000, asadar, nu mai este în vigoare".
Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.
În ceea ce privește cererea autorilor excepțiilor de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate cu privire la
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 , Curtea retine ca, potrivit jurisprudenței sale, o asemenea renunțare este inadmisibila. Astfel, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-a arătat ca în materie de jurisdicție constituțională "nu își poate găsi aplicarea principiul disponibilității, întrucât acesta este propriu procesului civil, iar nu unei proceduri de drept public, cum este aceea a soluționării obiectiei de neconstituționalitate". Aceste considerente își găsesc aplicabilitatea și în cauza care face obiectul prezentei decizii.
În plus, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, adoptat prin
Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 12 din 4 noiembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, "O dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului".
Fața de cele de mai sus renunțarea autorilor excepției de neconstituționalitate la soluționarea acesteia nu împiedica realizarea în continuare a controlului de constituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 2 și 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136 din 14 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 22 septembrie 2000, aprobată prin
Legea nr. 130 din 3 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001, precum și dispozițiile
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140 din 23 septembrie 1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 24 septembrie 1999, aprobată prin
Legea nr. 44 din 12 aprilie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000. Aceste dispoziții legale au următoarea redactare:
-
Articolul 2
din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 : "Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară bruta din ultima luna de activitate, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.
Baremul lunar de impozitare este cel prevăzut de
Ordonanța Guvernului nr. 73/1999
privind impozitul pe venit";
- Art. 3 din aceeași ordonanța: "Plățile compensatorii și ajutoarele prevăzute la art. I, plătite începând de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt supuse globalizarii.";
-
Articolul 8
alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 : "(2) Prevederile
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publică și siguranța naționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999".
Prevederile constituționale invocate de autorii excepției ca fiind incalcate sunt următoarele:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."
Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate și urmează să fie respinse. În ceea ce privește dispozițiile
art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 , în motivarea criticilor de neconstituționalitate este invocată încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel se considera ca prin aplicarea noului mod de calcul al soldei lunare nete doar în cazul personalului militar trecut în rezerva după data de 22 septembrie 2000, data intrării în vigoare a ordonanței, cei trecuți în rezerva anterior acestei date sunt dezavantajati, aplicându-li-se un tratament discriminatoriu. Curtea constata ca principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție nu înseamnă uniformitate, asa încât la situații diferite trebuie să corespundă un tratament juridic diferențiat. Trecerea în rezerva anterior, respectiv ulterior, datei de 22 septembrie 2000 generează situații juridice diferite, fapt care justifica reglementarea unor tratamente diferite. Sub acest aspect susținerile autorilor excepțiilor de neconstituționalitate conform cărora
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
trebuia sa prevadă ca aceasta "este aplicabilă tuturor celor trecuți în rezerva după intrarea în vigoare a
Ordonanței nr. 73/1999
privind impozitul pe venit" sunt neintemeiate cu atât mai mult cu cat o eventuala prevedere a aplicabilitatii actului normativ pentru situații din trecut ar avea efect retroactiv și ar contraveni dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Pe de altă parte, chiar dacă reglementarea pretinsa de către autorii excepției ar fi necesară și justificată, integral sau în parte, aceasta problema nu poate fi privită decât ca o problemă de oportunitate și de opțiune a legiuitorului, a carei rezolvare intră în competența exclusiva a acestuia.
Cu privire la dispoziția
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
Curtea constata ca aceste texte legale nu sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Cu toate ca ordonanța prevede aplicarea noului mod de impozitare pentru plățile făcute începând de la data de 1 ianuarie 2000, deși actul normativ a intrat în vigoare la data de 22 septembrie 2000, este de reținut ca aceste dispoziții legale urmăresc aplicarea principiului general (consacrat atât prin
Ordonanța Guvernului nr. 73 din 27 august 1999
privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, cat și prin
Ordonanța Guvernului nr. 7 din 19 iulie 2001
privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, care a abrogat și înlocuit
Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 ), potrivit căruia impozitul pe venit are caracter global și anual. În consecința, în cursul anului de exercițiu financiar modul de calcul al impozitului pe veniturile periodice poate fi modificat pentru întregul an, urmând ca după expirarea anului să se facă regularizarea prin compararea impozitului plătit cu cel global datorat, ținându-se seama și de eventualele venituri realizate din alte surse. Prin reglementarea neglobalizarii plăților făcute cu titlu de plati compensatorii sau alte ajutoare s-a urmărit punerea de acord a modului de impozitare a acestor venituri cu cel aplicabil la impozitarea veniturilor de natura salariala.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
Curtea constata ca și aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă. Drepturile bănești pretinse de autorii excepțiilor, a căror acordare a fost amânată prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 , au fost reglementate prin
Legea nr. 138 din 20 iulie 1999
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publică și siguranța naționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, care la art. 31 alin. (1) și (2) prevede: "(1) La trecerea în rezerva sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusa, în funcție de vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil în cadrul ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute la art. 1, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară bruta avută în luna schimbării poziției de activitate. [...]
(2) Cadrele militare în activitate trecute în rezerva, cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază, pentru fiecare an rămas până la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde lunare brute neimpozabile."
Conform dispozițiilor
art. 69 din Legea nr. 138/1999
"Acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute la art. 1", respectiv pentru anul 1999, în limita fondurilor aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 și 97 bis din 8 martie 1999, cu rectificările ulterioare, inclusiv prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 .
Potrivit dispozițiilor
art. 72 din Legea nr. 138/1999
"Prezenta lege intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României", respectiv la data de 1 august 1999.
Problema aplicabilitatii dispozițiilor
în perioada 1 august 1999 (data intrării în vigoare a legii) 24 septembrie 1999 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
prin care s-a suspendat intrarea în vigoare a
Legii nr. 138/1999 ) trebuie rezolvată conform regulilor privind acțiunea în timp a normelor juridice, guvernate de prevederile art. 78 și ale art. 15 alin. (2) din Constituție. Sub acest aspect suspendarea aplicării legii nu afectează intrarea în vigoare a acesteia, care s-a produs la data prevăzută, anume la 1 august 1999. Punerea în practica a dispozițiilor
Legii nr. 138/1999 , respectiv efectuarea plății ajutoarelor stabilite prin art. 31 alin. (1) și (2), este o problemă de aplicare a legii, care excede competentei Curții Constituționale. De altfel existenta fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale, în limita cărora se acordă drepturile bănești solicitate, este o chestiune de fapt a carei soluționare este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 și 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum și a dispozițiilor
art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 140/1999
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepții ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru și Elena Petrache în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 și nr. 4.528/2001 ale Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ și de Constantin Ionascu în Dosarul nr. 4.987/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu ────────────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.