Raportul nr. 184233/1945

Sire,

Prin art. 8 al Convenției de Armistitiu din 12 Septemvrie 1944, între România pe deoparte și Puterile Aliate pe de altă parte, România a fost obligată sa conserve bunurile tuturor supusilor inamici germani și unguri, precum și ale tuturor persoanelor de alta naționalitate și chiar români, care s-ar găsi, fie în Germania, fie în Ungaria sau în teritoriile ocupate de aceste puteri.

Chiar înainte de semnarea acestei Convențiuni, România luase oarecare măsuri pentru blocarea bunurilor inamice, intinzandu-se și la aceste bunuri dispozițiile

Legii Nr. 498 din 1942

și punând o serie din ele sub administrații forțate.

În curând însă, s-a văzut ca aceste măsuri nu sînt suficiente, deoarece administrarea acestor bunuri, ridica o serie de probleme nebanuite la început, de ordin administrativ, contabil și juridic. Rezolvarea acestor probleme reclama o munca organizată și o pregătire tehnica deosebită, în toate aceste domenii, lucrand într-un mediu sustras de la orice alte preocupări sau influențe , decât acelea ale unei executări stricte a obligațiilor prevăzute prin Convenția de Armistitiu.

Pentru a corespunde la aceste cerințe, am socotit ca executarea art. 8 al Convenției de Armistitiu trebuie data unui organism autonom, în măsura să poată să-și formeze o doctrina și o jurisprudenta, care să cuprindă liniile largi și permanente ale rezolvarii tuturor problemelor ce se vor pune. Am socotit necesar ca acest nou organ să fie pus sub autoritatea tutelara a Ministerului Finanțelor, pe lîngă care funcționează în momentul de fața Casa de Finanțare și Amortizare, care are în atribuțiile sale, administrarea întregului portofoliu de acțiuni aparținînd Statului și care deci, prin însăși organizația sa, este în măsura sa dea un concurs activ și rodnic în toată aceasta chestiune.

Totodată, pentru atingerea scopului acestei Case, i s-au conferit toate drepturile necesare pentru numirea și revocarea sechestrelor, pentru verificarea gestiunii lor, putând să se adreseze și justiției ca reprezentanți ai intereselor Statului în aceasta materie.

Administrarea Casei este data în seama unui consiliu de administrație, compus din reprezentanții tuturor departamentelor interesate, precum și ai Comisiunii Române pentru Aplicarea Armistitiului și ai Institutului Național de Statistica a cărui colaborare și competența tehnica vor fi indispensabile.

Administrația propriu zisa este data în mana unui director general, care va avea sub ordinele sale întreg personalul Casei, împărțit în primul rând într-o Direcție administrativă și un serviciu de control, precum și în alte diviziuni, ce se vor socoti necesare.

Personalul va fi recrutat atît dintre funcționarii de Stat disponibili, precum și din personalul de o pregătire recunoscută, angajat în afară cadrelor Statului, pentru a se putea apela în aceasta materie complexa la toate competentele comerciale și industriale de care am avea nevoie.

În ce privește persoana sechestrilor, s-au luat toate măsurile pentru ca ei să aibă pregătirea necesară misiunii lor, introducându-se și ideea noua ca vor putea funcționa în aceasta calitate pe lîngă persoane fizice și instituțiuni de Stat, care, prin organizația lor, vor putea da un concurs pretios în aceasta materie.

Rolul Ministerului Finanțelor va fi redus numai la darea directivelor generale în interesul superior al Statului, precum și la rezolvarea unor chestiuni de o deosebită importanța, cum ar fi de exemplu încadrarea sau scoaterea de sub prevederile art. 8 al Convenției de Armistitiu a unor anumite patrimonii.

Credem ca pe aceste baze și intemeiati pe experienta trecutului, se va ajunge la o organizare care să corespundă tuturor nevoilor și să permită în modul cel mai corect posibil îndeplinirea integrală a stipulatiunilor art. 8 al Convenției de Armistitiu.

Suntem cu cel mai profund respect,

Sire,

ai Maiestatii voastre,

prea plecați și prea supuși servitori,

Ministrul finanțelor,

Mihail Romniceanu

Ministrul economiei naționale,

Dr. A. Leucutia