Reguli · Consiliul de Stat

Reguli din 9 mai 1980

privind contractul de transport internațional feroviar al călătorilor și bagajelor (CIV)

prezumat în vigoare

Data actului
9 mai 1980
Emitent
Consiliul de Stat
Publicat în
Buletinul Oficial nr. 23 din 1 aprilie 1983
Structură
62 de articole · 61.725 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

---------------

*) Traducere.

Titlul I Generalitali

Articolul 1

Sfera de aplicare

§ 1. Sub rezerva excepțiilor prevăzute la art. 2, 3 și 33, regulile uniforme se aplică tuturor transporturilor de călători și de bagaje efectuate cu titluri de transport internaționale întocmite pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puțin două state și care cuprinde exclusiv linii înscrise în lista prevăzută la art. 3 și 10 ale convenției.

Regulile uniforme se aplică, de asemenea, în ceea ce privește responsabilitatea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor, insotitorilor transporturilor efectuate în conformitate cu Regulile uniforme privind contractul de transport internațional feroviar al mărfurilor (CIM).

§ 2. Tarifele internaționale stabilesc relațiile pentru care se eliberează titluri de transport internaționale.

§ 3. În regulile uniforme, termenul statie cuprinde: stațiile feroviare, porturile serviciilor de navigație și orice alt oficiu al întreprinderilor de transport, deschise publicului pentru executarea contractului de transport.

Articolul 2

Excepții de la sfera de aplicare

§ 1. Transporturile la care statia de plecare și statia de destinație sînt situate pe teritoriul aceluiași stat și care nu parcurg teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse regulilor uniforme:

a) dacă liniile pe care se efectuează tranzitul sînt exploatate exclusiv de o cale ferată a statului de plecare, sau

b) dacă statele sau căile ferate interesate au convenit sa nu considere aceste transporturi ca internaționale.

§ 2. Transporturile între stații situate în doua state vecine și transporturile între stații din două state în tranzit pe teritoriul unui alt treilea stat, dacă liniile pe care se efectuează transportul sînt exploatate exclusiv de o cale ferată a unuia din aceste trei state și dacă legile și regulamentele nici unuia din aceste state nu se opun la aceasta, sînt supuse regimului traficului intern aplicabil la aceasta cale ferată.

Articolul 3

Rezerva cu privire la răspunderea în caz de moarte și de ranire a călătorilor

§ 1. Fiecare stat poate, în momentul în care semnează convenția sau depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să-și rezerve dreptul de a nu aplica călătorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau ansamblul dispozițiilor relative la răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor, cînd aceștia sînt cetățeni ai săi sau persoane care își au reședința obișnuită în acest stat.

§ 2. Fiecare stat care a făcut rezerva de mai sus poate să renunțe la ea în orice moment informind guvernul depozitar. Renunțarea la rezerva își produce efectele la o luna după data la care guvernul elvetian o aduce la cunoștința statelor.

Articolul 4

Obligația de a transporta

§ 1. Calea ferată este obligată să efectueze, în condițiile regulilor uniforme, orice transport de călători și de bagaje, cu condiția ca:

a) călătorul să se conformeze regulilor uniforme, dispozițiilor complementare și tarifelor internaționale;

b) transportul să fie posibil cu personalul și mijloacele de transport normale care permit satisfacerea nevoilor regulate ale traficului;

c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurări pe care calea ferată nu le poate evita și a căror inlaturare nu depinde de ea.

§ 2. Cînd autoritatea competentă a decis ca serviciul va fi suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, aceste măsuri trebuie să fie aduse fără întîrziere la cunoștința publicului și căilor ferate; acestea informează căile ferate ale celorlalte state în vederea publicării lor.

§ 3. Orice abatere săvîrșită de calea ferată de la acest articol poate să dea loc unei acțiuni în repararea prejudiciului cauzat.

Articolul 5

Tarife. Înțelegeri speciale

§ 1. Tarifele internaționale trebuie să conțină toate condițiile speciale aplicabile transportului, îndeosebi elementele necesare pentru calculul tarifului de transport și al taxelor accesorii și, dacă este cazul, condițiile de convertire a monedelor.

Condițiile prevăzute de tarifele internaționale nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacă acestea o prevăd în mod expres.

§ 2. Tarifele internaționale trebuie să fie aplicate tuturor în aceleași condiții.

§ 3. Căile ferate pot încheia înțelegeri speciale care comporta reduceri de tarife sau alte avantaje, în măsura în care condiții asemănătoare sînt acordate călătorilor care se găsesc în situații asemănătoare.

Reduceri de tarife sau alte avantaje pot fi acordate pentru serviciul caii ferate, pentru serviciul administrațiilor publice sau pentru opere de binefacere, de educație și de învățămînt.

Publicarea măsurilor luate potrivit primului și celui de-al doilea alineat nu este obligatorie.

§ 4. Publicarea tarifelor internaționale nu este obligatorie decît în statele ale căror cai ferate participa la aceste tarife ca rețea de plecare sau de destinație. Aceste tarife și modificările lor intră în vigoare la data indicată la publicarea lor. Majorările tarifelor și alte dispoziții care ar avea ca efect să facă mai riguroase condițiile de transport prevăzute de aceste tarife intră în vigoare cel mai devreme după șase zile de la publicarea lor.

Modificările aduse tarifului de transport și taxelor accesorii prevăzute în tarifele internaționale pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb, precum și rectificările de greșeli evidente, intră în vigoare în ziua următoare publicării lor.

§ 5. În fiecare statie deschisă traficului internațional, călătorul poate să ia cunoștința de tarifele internaționale sau de extrase din acestea în care se indica prețurile biletelor internaționale care sînt de vînzare în acea statie și taxele corespunzătoare pentru bagaje.

Articolul 6

Unitatea de cont. Cursul de convertire sau de acceptare a monedelor

§ 1. Unitatea de cont prevăzută de regulile uniforme este dreptul special de tragere asa cum este definit de Fondul Monetar Internațional. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naționale a unui stat membru al Fondului Monetar Internațional se calculează după metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional pentru propriile sale operațiuni și tranzacții.

§ 2. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naționale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional, se calculează în modul stabilit de acest stat.

Acest calcul trebuie să exprime în moneda naționala o valoare reală cît mai apropiată posibil de cea care ar rezultă din aplicarea § 1.

§ 3. Pentru un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional, a cărui legislație nu permite aplicarea § 1 sau a § 2, unitatea de cont prevăzută de regulile uniforme este considerată ca fiind egala cu trei franci aur.

Francul aur este definit prin 10/31 grame de aur cu titlul de 0,900.

Convertirea francului aur trebuie să exprime în moneda naționala o valoare reală cît mai apropiată posibil de cea care ar rezultă din aplicarea § 1.

§ 4. Statele, în cele 3 luni care urmează intrării în vigoare a convenției și de fiecare data cînd se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în valoarea monedei lor naționale în raport cu unitatea de cont, comunică oficiului central metoda lor de calcul în conformitate cu § 2 sau rezultatele convertirii în conformitate cu § 3.

Oficiul central notifica aceste informații statelor.

§ 5. Calea ferată trebuie să publice cursurile la care:

a) efectuează convertirea sumelor exprimate în unități monetare străine, plătibile în moneda tarii (curs de convertire);

b) accepta la plata monede străine (curs de acceptare).

Articolul 7

Dispoziții complementare

§ 1. Doua sau mai multe state sau doua sau mai multe cai ferate pot stabili dispoziții complementare pentru executarea regulilor uniforme.

Ele nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacă acestea o prevăd în mod expres.

§ 2. Dispozițiile complementare intră în vigoare și se publică în formele prevăzute de legile și regulamentele fiecărui stat. Dispozițiile complementare și intrarea lor în vigoare se comunică oficiului central.

Articolul 8

Dreptul național

§ 1. În lipsa unor prevederi în regulile uniforme, în dispozițiile complementare și în tarifale internaționale se aplică dreptul național.

§ 2. Prin drept național se înțelege dreptul statului în care cel îndreptățit își valorifica drepturile sale, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.

§ 3. Pentru aplicarea dispozițiilor relative la răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor, dreptul național este acela al statului pe al cărui teritoriu s-a produs accidentul survenit călătorului, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.

Titlul II Contractul de transport

Capitolul 1 Transportul de călători

Articolul 9

Mersurile de tren și utilizarea trenurilor

§ 1. Calea ferată trebuie să aducă la cunoștința publicului mersul trenurilor într-un mod corespunzător.

§ 2. Mersurile de tren sau tarifele trebuie să indice restricțiile privind utilizarea anumitor trenuri sau a anumitor clase de vagoane.

Articolul 10

Excluderea de la transport. Admiterea condiționată

§ 1. Sînt excluse de la transport sau pot fi excluse de la transport în parcurs:

a) persoanele în stare de ebrietate, cele care se comporta necuviincios sau care nu respecta prescripțiile în vigoare în fiecare stat; aceste persoane nu au dreptul la restituirea nici a tarifului biletului lor, nici a tarifului pe care l-au plătit pentru transportul babajelor lor;

b) persoanele care, din cauza de boala sau din alte cauze, sînt susceptibile de a incomoda pe vecinii lor, dacă pentru acestea nu a fost rezervat un compartiment întreg sau nu li se poate pune la dispoziție contra plata. Cu toate acestea, persoanele care s-au imbolnaivit pe parcurs trebuie să fie transportate cel puțin pînă la prima statie unde este posibil sa li se dea ingrijirile necesare: tariful călătoriei li se restituie în conformitate cu art. 25, după scăderea părții corespunzătoare parcursului efectuat; dacă este cazul se va proceda la fel în ceea ce privește transportul bagajelor.

§ 2. Transportul persoanelor care suferă de boli molipsitoare este reglementat de convențiile și regulamentele internaționale sau, în lipsa acestora, de legile și regulamentele fiecărui stat.

Articolul 11

Biletele

§ 1. Biletele eliberate pentru un transport internațional trebuie să poarte semnul CIV. Cu titlu tranzitoriu se admite semnul @.

§ 2. Tarifele internaționale sau înțelegerile între căile ferate determina forma și conținutul biletelor, precum și limba și caracterele în care acestea trebuie să fie tipărite și completate.

§ 3. În afară excepțiilor prevăzute de tarifele internaționale, biletele trebuie să conțină:

a) stațiile de plecare și de destinație;

b) itinerarul: dacă este permisă folosirea de itinerarii sau de mijloace de transport diferite, aceasta posibilitate trebuie să fie menționată;

c) categoria de tren și clasa vagonului;

d) prețul transportului;

e) prima zi de valabilitate;

f) durata valabilității.

§ 4. Carnetele de cupoane eliberate pe baza unui tarif internațional constituie, în sensul regulilor uniforme, un bilet unic.

§ 5. În afară excepțiilor prevăzute de tarifele internaționale, un bilet se poate ceda numai dacă nu este nominal și călătoria nu a fost începută.

§ 6. Călătorul este obligat să se asigure, la primirea biletului, ca acesta a fost întocmit potrivit indicațiilor sale.

§ 7. Durata de valabilitate a biletelor și întreruperile în parcurs sînt reglementate prin tarifele internaționale.

Articolul 12

Dreptul la transport. Călătorul fără bilet valabil

§ 1. Călătorul trebuie să aibă de la începutul călătoriei un bilet valabil; el este obligat sa îl păstreze în tot cursul călătoriei și, dacă i se cere, sa îl prezinte oricărui agent al caii ferate însărcinat cu controlul și sa îl predea la sfîrșitul călătoriei.

Tarifele internaționale pot prevedea excepții.

§ 2 Biletele cărora li s-a adus o modificare nepermisă nu sînt valabile și sînt retrase de agenții caii ferate însărcinați cu controlul.

§ 3. Călătorul care nu poate să prezinte un bilet valabil este obligat sa plătească, în afară de tariful călătoriei, o suprataxa calculată în conformitate cu reglementările caii ferate care pretinde plata suprataxei.

§ 4. Călătorul care refuza plata imediata a tarifului călătoriei sau a suprataxei poate să fie exclus de la transport. Călătorul exclus de la transport nu poate pretinde ca bagajele sale să-i fie puse la dispoziție într-o alta statie decît statia de destinație.

Articolul 13

Reducerea de preț pentru copii

§ 1. Pînă la vîrsta de 5 ani împliniți, copii pentru care nu se cere loc separat sînt transportați gratuit și fără bilet.

§ 2. Copiii în vîrsta mai mare de 5 ani pînă la 10 ani împliniți și copii mai mici pentru care se cere un loc separat sînt transportați cu tarife reduse. Acestea nu pot depăși jumătate din tarifele percepute pentru biletele de adulti, cu excepția suplimentelor percepute pentru folosirea anumitor trenuri sau anumitor vagoane, fără a se renunța la rotunjirea sumelor efectuată în conformitate cu prescripțiile aplicabile la calea ferată care eliberează biletul.

Aceasta reducere nu este obligatoriu aplicabilă la tarifele biletelor care cuprind deja o alta reducere, față de tariful normal al biletului simplu.

§ 3. Tarifele internaționale pot totuși sa prevadă limite de vîrsta diferite de cele prevăzute la § 1 și § 2, în măsura în care aceste limite nu sînt inferioare nici virstei de 4 ani împliniți, în ceea ce privește gratuitatea de transport prevăzută la § 1, nici virstei de 10 ani împliniți, în cazul aplicării tarifelor reduse prevăzute la § 2.

Articolul 14

Ocuparea locurilor

§ 1. Ocuparea, atribuirea și rezervarea locurilor în trenuri sînt reglementate prin prescripțiile aplicabile de calea ferată.

§ 2. În condițiile stabilite prin tarifele internaționale, călătorul poate să utilizeze un loc într-o clasa superioară sau un tren de o categorie superioară celor indicate pe bilet, ori poate cere sa i se modifice itinerarul.

Articolul 15

Introducerea coletelor de mina și a animalelor în vagoanele de călători

§ 1. Călătorul poate să ia cu el în vagoanele de călători, în mod gratuit, obiecte ușor de purtat (colete de mina).

Fiecare călător nu dispune pentru coletele sale de mina decît de spațiul situat deasupra și dedesubtul locului pe care îl ocupa sau de un alt spațiu corespunzător cînd vagoanele sînt de un tip special, mai ales cînd acestea au boxa pentru bagaje.

§ 2. Nu pot fi introduse în vagoanele de călători:

a) materiile și obiectele excluse de la transport ca bagaje, potrivit art. 18 e), în afară excepțiilor prevăzute în dispozițiile complementare sau tarife;

b) obiectele de natura sa jeneze sau sa incomodeze călătorii ori sa cauzeze o paguba;

c) obiectele pe care prescripțiile vamale sau ale altor autorități administrative nu permit să fie introduse în vagoanele de călători;

d) animalele vii, în afară excepțiilor prevăzute în dispozițiile complementare sau tarife.

§ 3. Tarifele internaționale pot sa prevadă în ce condiții obiectele introduse în vagoanele de călători, contrar dispozițiilor de la § 1 și § 2 b), sînt totuși transportate ca bagaje sau colete de mina.

§ 4. Calea ferată are dreptul să se asigure, în prezenta călătorului, de natura obiectelor introduse în vagoanele de călători, cînd exista motive serioase de a se presupune o contravenție la dispozițiile § 2 a), b) și d). Dacă nu este posibil să se identifice persoana care a luat cu ea obiectele supuse verificării, calea ferată efectuează verificarea în prezenta a doi martori străini de calea ferată.

§ 5. Supravegherea obiectelor și a animalelor pe care călătorul le ia cu el în vagon îi revine acestuia, în afară de cazul în care el nu poate să facă acest lucru datorită faptului ca se găsește într-un vagon de tip special arătat la § 1.

§ 6. Călătorul este răspunzător de orice paguba cauzată de obiectele sau animalele pe care le ia cu el în vagon, în măsura în care nu dovedește ca paguba a fost cauzată din vina caii ferate, din vina unui terț sau în împrejurări pe care călătorul nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea inlatura.

Aceasta dispoziție nu influențează răspunderea pe care o poate avea calea ferată potrivit art. 26.

Articolul 16

Pierderea legăturii. Suprimari de trenuri

§ 1. Cînd, ca urmarea intirzierii unui tren, se pierde legătură cu un alt tren sau cînd un tren este suprimat pe tot parcursul sau sau pe o parte a acestuia, iar călătorul vrea să-și continue călătoria, calea ferată este obligată sa îl transporte cu coletele sale de mina și bagajele sale, în măsura posibilităților și fără nici o suprataxa, cu un tren care circulă spre aceeași statie de destinație, pe aceeași linie sau pe o alta linie aparținînd căilor ferate care participa la itinerarul de transport inițial, astfel încît sa îi permită sa sosească la destinație cu o cît mai mica întîrziere.

§ 2. Calea ferată trebuie, dacă este cazul, sa certifice pe bilet ca legătură a fost pierdută sau ca trenul a fost suprimat, sa prelungească durata de valabilitate a biletului în măsura necesară și sa îl facă valabil pe noul itinerar, pentru o clasa superioară sau pentru un tren cu tarife mai ridicate. Cu toate acestea, tarifele sau mersurile de tren pot exclude utilizarea anumitor trenuri.

Capitolul 2 Transportul de bagaje

Articolul 17

Obiecte admise

§ 1. Sînt admise la transport ca bagaje obiectele destinate scopurilor călătoriei, conținute în geamantane, coșuri, valize, saci de voiaj și alte ambalaje de acest fel, precum și aceste ambalaje.

§ 2. Tarifele internaționale pot sa admită ca bagaje, în anumite condiții, animale și obiecte nedenumite la § 1, în special autovehicule însoțite, predate la transport cu sau fără remorca.

§ 3. Tarifele sau mersurile de tren pot sa excludă sau sa limiteze transportul bagajelor în anumite trenuri sau anumite categorii de trenuri.

Articolul 18

Obiecte excluse

Sînt excluse de la transport ca bagaje:

a) obiectele al căror transport este interzis, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele;

b) obiectele al căror transport este rezervat administrației postelor, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele;

c) mărfurile destinate comerțului;

d) obiectele voluminoase sau prea grele;

e) materiile și obiectele periculoase, în special armele încărcate, materiile și obiectele explozibile sau inflamabile, toxice, radioactive sau corosive, precum și materiile gretoase sau infectioase; tarifele internaționale pot admite ca bagaje, în mod condiționat, unele dintre aceste materii și obiecte.

Articolul 19

Înregistrarea și transportul bagajelor

§ 1. Înregistrarea bagajelor nu se face decît la prezentarea biletelor valabile cel puțin pînă la destinația bagajelor și pentru itinerarul indicat pe bilete.

Dacă biletul este valabil pentru mai multe itinerarii sau dacă locul de destinație este deservit de mai multe stații, călătorul trebuie să indice exact itinerarul de urmat sau statia pentru care trebuie să se facă înregistrarea. Calea ferată nu răspunde de consecințele nerespectării acestei dispoziții de către călător.

§ 2. Dacă tarifele prevăd, călătorul poate, în timpul duratei de valabilitate a biletului, să facă înregistrarea bagajelor pentru întregul parcurs sau pentru anumite fracțiuni din acest parcurs.

§ 3. Tarifele stabilesc dacă și în ce condiții bagajele pot fi admise la transport fără prezentarea de bilete sau pentru un alt itinerar decît cel menționat pe biletul prezentat. Cînd tarifele prevăd ca pot fi admise în transport bagaje fără prezentarea de bilete, dispozițiile regulilor uniforme care fixează drepturile și obligațiile călătorului relativ la bagajele sale, se aplică prin analogie expeditorului de bagaje.

§ 4. Tariful de transport al bagajelor trebuie să fie plătit la înregistrare.

§ 5. În afară celor de mai sus, formalitățile de înregistrare a bagajelor sînt stabilite de prescripțiile în vigoare la statia de înregistrare.

§ 6. Călătorul poate indica în conformitate cu prescripțiile în vigoare la statia de înregistrare, trenul cu care bagajele sale trebuie să fie expediate. Cînd călătorul nu folosește aceasta posibilitate, transportul are loc cu primul tren corespunzător.

Dacă bagajele trebuie să fie transbordate într-o statie de legătură, transportul trebuie să aibă loc cu primul tren care asigura transportul regulat de bagaje.

Transportul bagajelor nu poate fi efectuat în condițiile arătate mai sus decît dacă formalitățile cerute la plecare sau pe parcurs de organele vamale sau de alte autorități administrative nu se opun la aceasta.

Articolul 20

Recipisa de bagaje

§ 1. La înregistrarea bagajelor se eliberează călătorului o recipisa.

§ 2. Recipisele de bagaje eliberate pentru un transport internațional trebuie să poarte semnul CIV. Cu titlu provizoriu, este admis semnul @.

§ 3. Tarifele internaționale sau înțelegerile între căile ferate stabilesc forma și conținutul recipiselor de bagaje, precum și limba și caracterele în care ele trebuie să fie tipărite și completate.

§ 4. În afară excepțiilor prevăzute în tarifele internaționale, recipisele trebuie să cuprindă:

a) stațiile de plecare și de destinație;

b) itinerarul;

c) ziua predării și trenul cu care bagajele trebuie să fie expediate;

d) numărul călătorilor;

e) numărul și greutatea coletelor;

f) tariful transportului și celelalte taxe.

§ 5. Călătorul trebuie să se asigure, la primirea recipisei de bagaje, ca aceasta a fost întocmită potrivit indicațiilor sale.

Articolul 21

Starea, modul de prezentare, ambalajul și marcarea bagajelor

§ 1. Coletele a căror stare sau mod de prezentare este defectuos sau al căror ambalaj este insuficient sau care prezintă semne evidente de avarii pot fi refuzate de calea ferată. Dacă totuși aceasta le accepta, ea poate să facă o mențiune corespunzătoare pe recipisa de bagaje.

Acceptarea de către călător a recipisei de bagaje cu o astfel de mențiune este considerată ca o dovadă ca exactitatea acestei mențiuni a fost recunoscută de călător.

§ 2. Călătorul trebuie să indice pe fiecare colet, într-un loc foarte vizibil, în condiții de fixare suficiente, în mod clar și de nesters, nepermitind nici o confuzie:

a) numele sau și adresa sa;

b) statia și țara de destinație.

Indicațiile vechi trebuie să fie făcute ilizibile sau inlaturate de călător.

Calea ferată poate refuza coletele care nu poarta indicațiile prescrise.

Articolul 22

Răspunderea călătorului. Verificarea. Suprataxa

§ 1. Călătorul este răspunzător de toate consecințele nerespectării art. 17, 18 și 21 § 2.

§ 2. Calea ferată are dreptul, în caz de prezumptie grava de contravenție, sa verifice dacă conținutul bagajelor corespunde prescripțiilor, cînd legile și reglementările statului unde verificarea trebuie să aibă loc nu interzic acest lucru. Călătorul trebuie să fie invitat sa asiste la verificare. Dacă el nu se prezintă sau dacă nu poate fi găsit, verificarea trebuie să se facă în prezenta a doi martori străini de calea ferată.

§ 3. Dacă se constata o încălcare, călătorul trebuie să plătească cheltuielile ocazionate de verificare.

În caz de încălcare a art. 17 și 18, calea ferată poate percepe o suprataxa fixată de tarifele internaționale, fără a renunța la plata diferenței dintre tariful de transport și despăgubirea pentru eventualul prejudiciu.

Articolul 23

Eliberarea

§ 1. Eliberarea bagajelor se face în schimbul predării recipisei de bagaje și, dacă este cazul, în schimbul achitării taxelor care grevează expediția. Calea ferată are dreptul, dar nu este obligată, sa verifice dacă deținătorul recipisei are calitatea de a lua în primire bagajele.

§ 2. Sînt asimilate cu eliberarile către deținătorul recipisei, cînd sînt efectuate în conformitate cu prescripțiile în vigoare la statia de eliberare:

a) remiterea bagajelor autorităților vamale sau concesionare în localurile lor de expediție sau în depozitele lor, cînd acestea nu se afla sub paza caii ferate;

b) încredințarea pentru păstrare de animale vii unui terț.

§ 3. Deținătorul recipisei de bagaje poate să ceara serviciului de eliberare din statia de destinație eliberarea bagajelor după sosirea trenului cu care bagajele trebuiau să fie transportate, de îndată ce a trecut timpul necesar pentru punerea lor la dispoziție, precum și, dacă este cazul, pentru îndeplinirea formalităților cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative.

§ 4. În cazul cînd nu se prezintă recipisa, calea ferată nu este obligată sa elibereze bagajele decît aceluia care justifica dreptul sau; dacă aceasta dovada pare insuficienta, calea ferată poate cere o cauțiune.

§ 5. Bagajele se eliberează în statia pentru care au fost înregistrate. Cu toate acestea, la cererea deținătorului recipisei, facuta în timp util, dacă împrejurările permit și dacă prescripțiile vamale sau ale altor autorități administrative nu se opun la aceasta, bagajele pot fi restituite în statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara în schimbul predării recipisei de bagaje și, în afară de aceasta, dacă tarifele prevăd, în schimbul prezentării biletului.

§ 6. Deținătorul recipisei, căruia bagajele nu îi sînt eliberate în conformitate cu § 3, poate cere să se certifice, pe recipisa, ziua și ora la care el a cerut eliberarea.

§ 7. La cererea celui îndreptățit, calea ferată trebuie să procedeze la verificarea bagajelor în prezenta sa, în vederea constatării unei pagube invocate de el. Cel îndreptățit poate refuza primirea bagajelor, în cazul cînd calea ferată nu da urmare cererii sale.

§ 8. În afară celor de mai sus, eliberarea bagajelor este efectuată în conformitate cu prescripțiile în vigoare la statia de eliberare.

Capitolul 3 Dispoziții comune pentru transportul de călători și de bagaje

Articolul 24

Îndeplinirea formalităților administrative

Călătorul trebuie să se conformeze prescripțiilor organelor vamale sau ale altor autorități administrative, atît în ceea ce privește persoana sa și animalele pe care le ia cu el, cît și controlul coletelor de mina și al bagajelor sale. El trebuie să asiste la acest control, în afară excepțiilor prevăzute de legile și regulamentele fiecărui stat. Calea ferată nu este răspunzătoare, față de călător, de prejudiciul rezultat din faptul ca acesta nu tine seama de aceste obligații.

Articolul 25

Restituirea și plata suplimentară

§ 1. Tariful de transport se restituie, în totalitate sau în parte, cînd:

a) biletul nu a fost utilizat sau a fost utilizat parțial;

b) datorită lipsei de loc, biletul a fost utilizat într-o clasa sau un tren de o categorie inferioară celor menționate pe bilet;

c) bagajele au fost retrase la statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara.

§ 2. Tarifele internaționale stabilesc actele și adeverintele care trebuie depuse pentru justificarea cererii de restituire, sumele de restituit, precum și taxele care trebuie scăzute din acestea.

În cazuri determinate, aceste tarife pot exclude restituirea tarifului de transport sau sa o subordoneze unor anumite condiții.

§ 3. Orice cerere de restituire intemeiata pe paragrafele precedente și art. 10 § 1 b) este inacceptabila, dacă aceasta nu a fost prezentată caii ferate într-un termen de 6 luni. Termenul începe să curgă, pentru bilete, din ziua următoare expirării valabilității lor și, pentru recipisele de bagaje, din ziua emiterii lor.

§ 4. În caz de aplicare gresita a unui tarif sau de greseala în calculul sau perceperea tarifului de transport și a altor taxe, suma percepută în plus nu se restituie de calea ferată sau suma încasată în minus nu se plătește acesteia decît dacă diferența depășește o unitate de cont de bilet sau de recipisa de bagaje.

§ 5. Pentru calcularea sumei percepute în plus sau încasate în minus se aplică cursul de convertire oficial din ziua în care a fost încasat tariful de transport. Dacă plata se face într-o alta moneda decît moneda de încasare, se aplică cursul din ziua în care are loc aceasta plata.

§ 6. În toate cazurile neprevăzute la acest articol și în lipsa de înțelegeri între căile ferate, se aplică prescripțiile în vigoare în statul de plecare.

Titlul III Răspunderea

Capitolul 1 Răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor

Articolul 26

Baza răspunderii

§ 1. Calea ferată răspunde de paguba care rezultă din moartea, ranirea sau orice alta vătămare a integrității fizice sau mintale a unui călător provocate printr-un accident în legătură cu exploatarea feroviara, produs în timpul în care călătorul se afla în vehicule, intră în sau iese din acestea. Calea ferată este, de asemenea, răspunzătoare de paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială sau din avarierea obiectelor pe care călătorul victima a unui astfel de accident le avea fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele.

§ 2. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere:

a) dacă accidentul a fost provocat de împrejurări străine de exploatare, pe care calea ferată, cu toate diligențele cerute de particularitățile cazului respectiv, nu le putea evita și ale căror consecințe nu le putea preveni;

b) total sau parțial, în măsura în care accidentul se datorează culpei călătorului sau unei comportări a acestuia care nu este conformă cu comportarea normală a călătorilor;

c) dacă accidentul se datorează comportamentului unui terț pe care calea ferată, cu toate diligențele cerute de particularitățile cazului respectiv, nu îl putea evita și ale cărui consecințe nu le putea inlatura: dacă răspunderea caii ferate nu este exclusa datorită acestui fapt, ea răspunde pentru tot în limitele regulilor uniforme și fără prejudiciul eventualului sau recurs împotriva terțului.

§ 3. Regulile uniforme nu afectează răspunderea pe care o poate avea calea ferată pentru cazurile neprevăzute la § 1.

§ 4. Calea ferată, răspunzătoare în sensul acestui capitol, este cea care, potrivit listei liniilor prevăzute la art. 3 și 10 ale convenției, exploatează linia pe care a avut loc accidentul. Dacă, potrivit acestei liste, exploatarea se face de către doua cai ferate, fiecare dintre ele este răspunzătoare.

Articolul 27

Daunele-interese în caz de moarte

§ 1. În caz de moarte a călătorului, daunele-interese cuprind:

a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cele pentru transportul cadavrului, pentru inmormintare sau pentru incinerare;

b) dacă moartea nu s-a produs imediat, daunele-interese prevăzute la art. 28.

§ 2. Dacă, în urma morții călătorului, rămîn lipsite de sustinator persoane față de care călătorul avea sau ar fi avut în viitor o obligație de întreținere, în virtutea legii, aceste persoane au dreptul sa primească o indemnizație pentru aceasta pierdere. Acțiunea în daune-interese a persoanelor pe care călătorul le intretinea, fără a fi obligat prin lege, rămîne supusă dreptului național.

Articolul 28

Daunele-interese în caz de ranire

În caz de ranire sau de orice alta vătămare a integrității fizice sau mintale a călătorului, daunele-interese cuprind:

a) cheltuielile necesare, în special cele pentru tratament și pentru transport;

b) repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de muncă totală sau parțială, fie prin sporirea trebuintelor.

Articolul 29

Repararea altor prejudicii

Dreptul național stabilește dacă și în ce măsura calea ferată trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii decît cele prevăzute la art. 27 și 28, în special pentru prejudiciile morale și fizice (pretium doloris) și prejudiciul estetic.

Articolul 30

Forma și limitarea daunelor-interese în caz de moarte și de ranire

§ 1. Daunele-interese prevăzute la art. 27 § 2 și 28 b) trebuie acordate sub forma de suma globală. Totuși, dacă dreptul național permite alocarea unei rente, ele se acordă sub aceasta forma cînd călătorul vătămat sau cei în drept arătați la art. 27 § 2 o cer.

§ 2. Totalul daunelor-interese care urmează a fi acordate potrivit § 1 se stabilește în conformitate cu dreptul național. Totuși, în aplicarea regulilor uniforme, se fixează pentru fiecare călător o limita maximala de 70.000 unități de cont în suma globală sau sub forma de renta anuală corespunzind acestei sume globale, în cazul în care dreptul național prevede o limita maximala de valoare mai mica.

Articolul 31

Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau de avariere a obiectelor

Cînd calea ferată răspunde potrivit art. 26 § 1 alin. 2, ea trebuie să repare paguba pînă la concurenta sumei de 700 unități de cont pentru fiecare călător.

Articolul 32

Interzicerea de a limita răspunderea

Dispozițiile tarifare și cele ale înțelegerilor speciale încheiate între calea ferată și călător care urmăresc sa scutească dinainte, total sau parțial, calea ferată de răspunderea sa în caz de moarte și de ranire a călătorilor, sau care au ca efect sa rastoarne sarcina probei incumbind caii ferate, sau care stabilesc limite mai mici decît cele fixate la art. 30 § 2 și 31, sînt nule de drept. Totuși, aceasta nulitate nu atrage și pe aceea a contractului de transport.

Articolul 33

Transporturi mixte

§ 1. Sub rezerva prevederilor de la § 2, dispozițiile referitoare la răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor nu sînt aplicabile pagubelor survenite în timpul transportului pe liniile neferoviare înscrise în lista liniilor prevăzută la art. 3 și 10 din convenție.

§ 2. Totuși, cînd vehiculele feroviare sînt transportate cu feribotul, dispozițiile relative la răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor sînt aplicabile pagubelor indicate la art. 26 § 1, cauzate de un accident în legătură cu exploatarea feroviara, survenit în timp ce călătorul se afla în vehiculele menționate, ori în timpul în care intră în ele sau iese din ele.

Pentru aplicarea alineatului precedent, prin stat pe teritoriul căruia s-a produs accidentul survenit călătorului se înțelege statul sub al cărui pavilion este feribotul.

§ 3. Cînd, ca urmare a unor împrejurări excepționale, calea ferată este obligată să-și intrerupa provizoriu exploatarea și transporta călătorii sau dispune transportul acestora cu un alt mijloc de transport, ea răspunde potrivit dreptului aferent acestui mijloc de transport. Totuși, dispozițiile art. 18 din convenție și art. 8, 48 la 53 și 55 ale regulilor uniforme rămîn aplicabile.

Capitolul 2 Răspunderea caii ferate pentru bagaje

Articolul 34

Răspunderea colectivă a căilor ferate

§ 1. Calea ferată care a primit bagaje la transport, eliberînd o recipisa de bagaje, este răspunzătoare de executarea transportului pe întregul parcurs, pînă la eliberare.

§ 2. Fiecare cale ferată următoare, prin însuși faptul luării în primire a bagajelor, participa la contractul de transport și își asuma obligațiile care rezultă din acesta, sub rezerva dispozițiilor art. 51 § 3 privind calea ferată de destinație.

Articolul 35

Întinderea răspunderii

§ 1. Calea ferată este răspunzătoare de paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea bagajelor survenite din momentul primirii la transport pînă la eliberare, precum și de aliberarea cu întîrziere.

§ 2. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere dacă pierderea, avarierea sau eliberarea cu întîrziere a avut drept cauza culpa călătorului, o dispoziție a acestuia care nu rezultă din culpa caii ferate, un viciu propriu al bagajelor sau împrejurări pe care calea ferată nu le putea evita și ale căror consecințe nu le putea preveni.

§ 3. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere cînd pierderea sau avarierea rezultă din riscurile speciale inerente unuia sau mai multora din faptele de mai jos:

a) lipsa sau defectuozitatea ambalajului;

b) natura specială a bagajelor;

c) expedierea ca bagaje a obiectelor excluse de la transport.

Articolul 36

Sarcina probei

§ 1. Proba ca pierderea, avarierea sau eliberarea cu întîrziere a avut drept cauza una dintre faptele prevăzute la art. 35 § 2 cade în sarcina caii ferate.

§ 2. În cazul în care calea ferată, ținînd seama de împrejurările de fapt, stabilește ca pierderea sau avarierea a putut rezultă din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevăzute la art. 35 § 3, exista prezumția ca paguba rezultă din aceste riscuri. Cel îndreptățit păstrează totuși dreptul de a face dovada ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul din aceste riscuri.

Articolul 37

Prezumția de pierdere a bagajelor

§ 1. Cel îndreptățit poate să considere un colet ca pierdut, fără a avea de făcut alte dovezi, cînd lui nu i-a fost eliberat sau ținut la dispoziția sa în cele 14 zile care urmează după data la care cererea de eliberare a fost prezentată în conformitate cu art. 23 § 3.

§ 2. Cînd un colet considerat pierdut este regasit în curs de un an de la data cererii de eliberare, calea ferată trebuie să înștiințeze pe cel îndreptățit, dacă adresa acestuia este cunoscută sau poate fi aflată.

§ 3. În termen de 30 de zile de la primirea acestei instiintari, cel îndreptățit poate pretinde sa i se elibereze coletul la una dintre stațiile din parcurs. În acest caz, el trebuie să plătească taxele aferente transportului coletului de la statia de plecare pînă la cea unde are loc eliberarea și sa restituie despăgubirea primită, din care se vor scădea cheltuielile care au fost cuprinse în aceasta despăgubire. Cu toate acestea, el păstrează drepturile sale la despăgubire pentru eliberarea cu întîrziere, prevăzute 1a art. 40.

§ 4. În cazul cînd coletul regasit nu a fost reclamat în termenul prevăzut la § 3 sau cînd coletul este regasit după mai mult de un an de la cererea de eliberare, calea ferată dispune de acesta în conformitate cu legile și regulamentele statului de care ea depinde.

Articolul 38

Despăgubirea în caz de pierdere

§ 1. În caz de pierdere totală sau parțială a bagajelor, calea ferată trebuie să plătească, excluzînd orice alte daune-interese:

a) dacă valoarea pagubei este dovedită, o despăgubire egala cu aceasta valoare, fără ca ea să poată totuși depăși 34 unități de cont pe kilogram de masa bruta lipsa sau 500 unități de cont pe colet;

b) dacă valoarea pagubei nu este dovedită, o despăgubire forfetara de 10 unități de cont pe kilogram de masa bruta lipsa sau de 150 unități de cont pe colet.

Modul de despăgubire, pe kilogram lipsa sau pe colet, se stabilește prin tarifele internaționale.

§ 2. Calea ferată trebuie să restituie, în plus, tariful de transport, taxele vamale și celelalte sume plătite cu ocazia transportului coletului pierdut.

Articolul 39

Despăgubirea în caz de avariere

§ 1. În caz de avariere a bagajelor, calea ferată trebuie să plătească, fără orice alte daune-interese, o despăgubire echivalenta cu deprecierea bagajelor.

§ 2. Despăgubirea nu poate depăși:

a) dacă totalitatea bagajelor este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totală;

b) dacă numai o parte din bagaje este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a părții depreciate.

Articolul 40

Despăgubirea în caz de eliberare cu întîrziere

§ 1. În caz de eliberare cu întîrziere a bagajelor, calea ferată trebuie să plătească, pentru perioade indivizibile de 24 de ore calculate din momentul cererii de eliberare, însă cel mult pentru patrusprezece zile:

a) dacă cel îndreptățit dovedește ca din aceasta a rezultat o paguba, inclusiv o avariere, o despăgubire egala cu cuantumul pagubei pînă la maximum 0,40 unități de cont pe kilogram de masa bruta a bagajelor sau 7 unități de cont pe colet, eliberate cu întîrziere;

b) dacă cel îndreptățit nu dovedește ca din aceasta a rezultat o paguba, o despăgubire forfetara de 0,07 unități de cont pe kilogram de masa bruta de bagaje sau de 1,40 unități de cont pe colet, eliberate cu întîrziere.

Modul de despăgubire, pe kilogram sau pe colet, se stabilește prin tarifele internaționale.

§ 2. În caz de pierdere totală a bagajelor, despăgubirea prevăzută la § 1 nu poate fi cumulată cu cea de la art. 38.

§ 3. În caz de pierdere parțială a bagajelor, despăgubirea prevăzută la § 1 se plătește pentru partea care nu s-a pierdut.

§ 4. În caz de avariere a bagajelor care nu a rezultat din eliberarea cu întîrziere, despăgubirea prevăzută la § 1 se cumulează, dacă este cazul, cu cea de la art. 39.

§ 5. În nici un caz, cumulul despăgubirii prevăzute la § 1 cu cele de la art. 38 și 39 nu poate să dea loc la plata unei despăgubiri superioare celei care ar fi fost datorată în caz de pierdere totală a bagajelor.

Articolul 41

Autovehicule însoțite

§ 1. În caz de întîrziere la încărcare dintr-o cauza imputabilă caii ferate sau de eliberare cu întîrziere a unui autovehicul însoțit, calea ferată trebuie să plătească, cînd cel îndreptățit dovedește ca din aceasta a rezultat o paguba, o despăgubire al carei cuantum nu poate depăși tariful de transport al vehiculului.

§ 2. Dacă cel îndreptățit renunța la contractul de transport, în caz de întîrziere la încărcare dintr-o cauza imputabilă caii ferate, tariful de transport al vehiculului și al călătorilor este restituit celui îndreptățit. În plus, acesta poate cere, cînd face dovada ca din aceasta întîrziere a rezultat o paguba, o despăgubire al carei cuantum nu poate depăși tariful de transport al vehiculului.

§ 3. În caz de pierdere totală, sau parțială a unui vehicul, despăgubirea care se plătește celui îndreptățit pentru paguba dovedită se calculează după valoarea uzuală a vehiculului și nu poate depăși 4000 unități de cont. O remorca cu sau fără incarcatura este considerată ca un vehicul.

§ 4. În ceea ce privește obiectele lăsate în vehicul, calea ferată nu este răspunzătoare decît de paguba cauzată din culpa sa. Despugubirea totală care se plătește nu poate depăși 700 unități de cont.

În ceea ce privește obiectele lăsate pe vehicul, calea ferată nu este răspunzătoare.

§ 5. Celelalte dispoziții cu privire la răspunderea pentru bagaje sînt de asemenea aplicabile la transportul de autovehicule însoțite.

Capitolul 3 Dispoziții comune privind răspunderea

Articolul 42

Despăgubirea în caz de dol sau de culpa grava

Cînd paguba rezultă dintr-un dol sau dintr-o culpa grava imputabilă caii ferate, dispozițiile art. 30, 31 și 38 la 41 din regulile uniforme sau cele prevăzute de dreptul național, care limitează despăgubirile la un cuantum determinat, nu se aplică.

În caz de culpa grava, despugubirea pentru pierdere, avariere, sau eliberare cu intieziere a bagajelor este totuși limitată la dublul sumelor maxime prevăzute la art. 38 la 41.

Articolul 43

Dobinzi la despăgubire

§ 1. Cel îndreptățit poate să ceara dobinzi la despăgubire, calculate în procent de 5% pe an, cu începere din ziua reclamației prevăzute la art. 49 sau, dacă nu s-a făcut reclamație, din ziua chemării în judecata.

§ 2. Cu toate acestea, pentru despăgubirile datorate potrivit art. 27 și 28, dobinzile nu curg decît din ziua în care s-au produs faptele care au servit la stabilirea cuantumului lor, dacă aceasta zi este posterioară datei reclamației sau chemării în judecata.

§ 3. În ceea ce privește bagajele, dobinzile nu sînt datorate decît dacă despăgubirea depășește 4 unități de cont de fiecare recipisa de bagaje.

§ 4. În ceea ce privește bagajele, dacă cel îndreptățit nu prezintă caii ferate, într-un termen convenabil care îi este fixat, documentele justificative necesare pentru lichidarea definitivă a reclamației, dobinzile nu curg între expirarea termenului fixat și prezentarea efectivă a documentelor.

Articolul 44

Răspunderea în caz de accident nuclear

Calea ferată este scutită de răspunderea care îi revine potrivit regulilor uniforme cînd paguba a fost cauzată de un accident nuclear și dacă, în aplicarea legilor și regulamentelor unui stat care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploatează o instalatie nucleara sau o altă persoană care îl substituie este răspunzătoare de aceasta paguba.

Articolul 45

Răspunderea caii ferate pentru agenții săi

Calea ferată răspunde pentru agenții săi și pentru alte persoane pe care le folosește pentru executarea transportului.

Totuși, dacă la cererea unui călător, acești agenți și alte persoane fac servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt considerați ca lucrează în contul călătorului pentru care fac aceste servicii.

Articolul 46

Alte acțiuni

În toate cazurile în care se aplică regulile uniforme, orice acțiune privind răspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitată împotriva caii ferate decît în condițiile și limitele acestor reguli.

Aceeași regula se aplică și pentru orice acțiune exercitată împotriva agenților și altor persoane pentru care calea ferată răspunde potrivit art. 45.

Articolul 47

Dispoziții speciale

§ 1. Sub rezerva art. 41, răspunderea caii ferate pentru paguba cauzată prin intirzierea sau suspendarea unui tren sau prin pierderea unei legături rămîne supusă legilor și regulamentelor statului unde s-a produs faptul.

§ 2. Sub rezerva art. 26, calea ferată nu răspunde decît de paguba cauzată din vina sa, în ceea ce privește obiectele și animalele a căror supraveghere revine călătorului în conformitate cu art. 15 § 5 și obiectele pe care călătorul le are asupra sa.

§ 3. Celelalte articole din titlul III și titlul IV nu sînt aplicabile în cazurile prevăzute la § 1 și § 2.

Titlul IV Exercitarea drepturilor

Articolul 48

Constatarea pierderii parțiale sau a avarierii bagajelor

§ 1. Cînd o pierdere parțială sau o avariere a bagajelor este descoperită sau presupusa de calea ferată sau cînd ea este invocată de cel îndreptățit, calea ferată trebuie să întocmească fără întîrziere și, dacă este posibil, în prezenta celui îndreptățit, un proces-verbal prin care se constata, potrivit cu natura pagubei, starea bagajelor, greutatea lor și, pe cît posibil, mărimea pagubei, cauza acesteia și momentul cînd s-a produs.

O copie a acestui proces-verbal trebuie să fie inminata gratuit celui îndreptățit.

§ 2. Cînd cel îndreptățit nu accepta constatările din procesul-verbal, el poate cere ca starea și greutatea bagajelor, precum și cauza și valoarea pagubei să fie constatate de un expert numit de părți sau pe cale judiciară. Procedura este supusă legilor și regulamentelor statului unde are loc constatarea.

§ 3. În caz de pierdere de colete, cel îndreptățit trebuie, pentru a facilita cercetările caii ferate, sa dea o descriere cît mai exact posibila a coletelor pierdute.

Articolul 49

Reclamații

§ 1. Reclamațiile referitoare la răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor trebuie să fie adresate în scris la una dintre următoarele cai ferate:

a) calea ferată răspunzătoare; dacă în conformitate cu art. 26 § 4, răspund doua cai ferate, uneia din ele;

b) calea ferată de plecare;

c) calea ferată de destinație;

d) calea ferată a domiciliului sau a reședinței obișnuite a călătorului, în măsura în care sediul social al acestei cai ferate este situat pe teritoriul unui stat membru.

§ 2. Celelalte reclamații referitoare la contractul de transport trebuie adresate în scris caii ferate menționate la art. 51 § 2 și § 3.

Pentru tratarea reclamației, calea ferată poate pretinde restituirea biletelor sau a recipiselor de bagaje.

§ 3. Dreptul de a prezenta o reclamație aparține persoanelor care au dreptul de a acționa calea ferată în temeiul art. 50.

§ 4. Biletele, recipisele de bagaje și alte documente pe care cel îndreptățit considera util să le anexeze la reclamație, trebuie prezentate fie în original, fie în copii, acestea din urma legalizate în forma cuvenită cînd calea ferată o cere.

Articolul 50

Persoanele care pot acționa calea ferată

Acțiunea judecătorească împotriva caii ferate aparține aceluia care prezintă biletul sau recipisa de bagaje, după caz, sau care, în lipsa acestora, dovedește dreptul sau în alt mod.

Articolul 51

Căile ferate care pot fi acționate

§ 1. Acțiunea judecătorească bazată pe răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor nu poate fi exercitată decît împotriva caii ferate răspunzătoare, în sensul art. 26 § 4. În caz de coexploatare de către doua cai ferate, reclamantul are dreptul sa aleagă între ele.

§ 2. Acțiunea judecătorească pentru restituirea unei sume plătite în temeiul contractului de transport poate fi exercitată împotriva caii ferate care a încasat această sumă sau împotriva aceleia în folosul căreia ea a fost încasată.

§ 3. Celelalte acțiuni judecătorești care izvorăsc din contractul de transport pot fi exercitate împotriva caii ferate de plecare, împotriva caii ferate de destinație sau împotriva aceleia pe parcursul căreia s-a produs faptul care a dat naștere acțiunii.

Calea ferată de destinație poate fi actionata în judecata, chiar dacă nu a primit bagajele.

§ 4. Dacă reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opțiune se stinge de îndată ce acțiunea a fost intentată împotriva uneia dintre aceste cai ferate.

§ 5. Acțiunea judecătorească poate fi exercitată împotriva unei alte cai ferate decît cele menționate la § 2 și § 3, cînd ea este formulată pe cale de cerere reconvențională sau de excepție în instanța, privitoare la o cerere principala intemeiata pe același contract de transport.

Articolul 52

Competența

§ 1. Acțiunile judecătorești bazate pe răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor nu pot fi intentate decît în fața judecătorului competent al statului pe al cărui teritoriu s-a produs accidentul călătorului, în afară de cazul în care s-a stabilit altfel în înțelegerile dintre state sau în actele de concesionare.

§ 2. Celelalte acțiuni judecătorești intemeiatte pe regulile uniforme nu pot fi intentate decît în fața judecătorului competent al statului de care depinde calea ferată actionata în judecata, în afară de cazul în care s-a stabilit altfel în acordurile dintre state sau în actele de concesionare.

Cînd o cale ferată exploatează rețele autonome în state diferite, fiecare din aceste rețele este considerată, pentru aplicarea acestui paragraf, ca o cale ferată distinctă.

Articolul 53

Stingerea acțiunii izvorite din raspnnderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor

§ 1. Orice acțiune a celui îndreptățit intemeiata pe răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor este stinsă dacă el nu semnaleaza accidentul survenit călătorului, în termen de trei luni de la cunoașterea pagubei, uneia dintre căile ferate căreia i se poate prezenta o reclamație în conformitate cu art. 49, § 1.

Cînd cel îndreptățit semnaleaza în mod verbal caii ferate, accidentul, aceasta trebuie să îi elibereze o dovadă care să confirme aceasta înștiințare verbală.

§ 2. Totuși, acțiunea nu se stinge dacă:

a) în termenul prevăzut la § 1, cel îndreptățit a prezentat o reclamație uneia dintre căile ferate menționate la art. 49 § 1;

b) în termenul prevăzut la § l, calea ferată răspunzătoare sau dacă, în conformitate cu art. 26 § 4, doua cai ferate sînt răspunzătoare, una dintre ele a avut cunoștința, pe o alta cale, de accidentul survenit călătorului;

c) accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat cu întîrziere, ca urmare a unor împrejurări care nu sînt imputabile celui îndreptățit;

d) cel îndreptățit dovedește ca accidentul a avut drept cauza culpa caii ferate.

Articolul 54

Stingerea acțiunii izvorite din contractul de transport al bagajelor

§ 1. Primirea bagajelor de cel îndreptățit stinge orice acțiune împotriva caii ferate, izvorita din contractul de transport, în caz de pierdere parțială, de avariere sau de eliberare cu întîrziere.

§ 2. Totuși, acțiunea nu se stinge:

a) în caz de pierdere parțială sau de avariere, dacă:

1. pierderea sau avarierea a fost constatată înainte de primirea bagajelor de către cel îndreptățit în conformitate cu art. 48;

2. constatarea care ar fi trebuit să fie facuta în conformitate cu art. 48 a fost omisa numai din culpa caii ferate;

b) în caz de paguba neaparenta a carei existenta este constatată după primirea bagajelor de cel îndreptățit, dacă acesta:

1. cere constatarea în conformitate cu art. 48 imediat după descoperirea pagubei și cel mai tirziu în 3 zile de la primirea bagajelor, și

2. dovedește, în plus, ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport și eliberare;

c) în caz de eliberare cu întîrziere dacă cel îndreptățit, în termen de 21 de zile, își vadorifica drepturile la una dintre căile ferate indicate la art. 51 § 3;

d) dacă cel îndreptățit dovedește ca paguba are drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilă caii ferate.

Articolul 55

Prescripția acțiunii

§ 1. Acțiunile pentru daune-interese întemeiate pe răspunderea caii ferate în caz de moarte și de ranire a călătorilor se prescriu:

a) pentru călător, în 3 ani socotiți din ziua următoare celei în care s-a produs accidentul;

b) pentru ceilalți îndreptățiți, în 3 ani socotiți din ziua următoare celei în care s-a produs decesul călătorului, fără însă ca acest termen să poată depăși 5 ani socotiți din ziua următoare accidentului.

§ 2. Celelalte acțiuni care izvorăsc din contractul de transport sînt prescrise după trecerea unui an.

Cu toate acestea, prescripția este de doi ani dacă acțiunea este intemeiata;

a) pe o paguba avînd drept cauza un dol;

b) pe un caz de frauda.

§ 3. Prescripția prevăzută la § 2 curge pentru acțiunea:

a) în daune pentru pierderea totală: din a patrusprezecea zi care urmează după expirarea termenului prevăzut la art. 23 § 3;

b) în daune pentru pierdere parțială, avariere sau eliberare cu întîrziere: din ziua în care a avut loc eliberarea;

c) privind plata sau restituirea tarifului de transport, taxelor accesorii sau a suprataxelor, ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greseala de calcul sau de încasare: din ziua plății sau, dacă nu s-a făcut plata, din ziua în care plata ar fi trebuit să fie facuta;

d) privind plata unui supliment de taxe reclamat de organele vamale sau de alte autorități administrative: din ziua cererii acestor autorități;

e) în toate celelalte cazuri privind transportul călătorilor: din ziua expirării valabilității biletului.

Ziua indicată ca punct de începere a prescripției nu este niciodată cuprinsă în termen.

§ 4. În caz de reclamație adresată caii ferate în conformitate cu art. 49, cu documentele justificative necesare, prescripția se suspenda pînă în ziua în care calea ferată respinge în scris reclamația și restituie documentele. În caz de acceptare parțială a reclamației, prescripția reîncepe să curgă pentru partea de reclamație care rămîne în litigiu. Dovada primirii reclamației sau a răspunsului, precum și aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina părții care invoca acest fapt.

Reclamațiile ulterioare avînd același obiect nu suspenda prescripția.

§ 5. Acțiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată, nici chiar pe cale de cerere reconvențională sau de excepție.

§ 6. Sub rezerva dispozițiilor de mai sus, suspendarea și întreruperea prescripției sînt reglementate prin dreptul național.

Titlul V Raporturile dintre căile ferate

Articolul 56

Lichidarea conturilor între căile ferate

Orice cale ferată trebuie să plătească căilor ferate interesate partea care le revine din tariful de transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit sa-l încaseze.

Articolul 57

Regres în caz de pierdere sau de avariere

§ 1. Calea ferată care a plătit o despăgubire pentru pierdere totală sau parțială ori pentru avarierea bagajalor, în baza regulilor uniforme, are drept de acțiune în regres împotriva căilor ferate care au participat la transport în conformitate cu următoarele dispoziții:

a) calea ferată care a cauzat paguba este singura răspunzătoare;

b) cînd paguba a fost cauzată din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele răspunde de paguba pe care a cauzat-o; dacă distincția nu este posibila, despăgubirea este repartizata între ele în conformitate cu lit. c);

c) dacă nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzată din vina uneia sau mai multor cai ferate, despăgubirea este repartizata, între toate căile ferate care au participat la transport, cu excepția acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proporțional cu distanțele kilometrice de aplicare a tarifelor.

§ 2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre aceste cai ferate, partea care îi revine și nu este plătită de ea este repartizata între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporțional cu distanțele kilometrice de aplicare a tarifelor.

Articolul 58

Regres pentru eliberarea cu întîrziere

Art. 57 se aplică și în caz de despăgubire plătită pentru eliberarea cu întîrziere. Dacă eliberarea cu întîrziere a fost cauzată de mai multe cai ferate, despăgubirea este repartizata între aceste cai ferate proporțional cu durata intirzierii pe liniile respective.

Articolul 59

Procedura acțiunii în regres

§ 1. Valabilitatea plății efectuate de calea ferată care exercită una din acțiunile în regres prevăzute la art. 57 și 58 nu poate fi contestată de calea ferată împotriva căreia se exercită acțiunea în regres, cînd despăgubirea a fost stabilită de o autoritate judecătorească și cînd acestei ultime cai ferate, după ce chemarea în judecata i-a fost notificată în forma cuvenită, i s-a dat posibilitatea sa intervină în proces. Judecătorul sesizat cu acțiunea principala stabilește termenele acordate pentru înștiințare și pentru intervenție.

§ 2. Calea ferată care își exercită acțiunea în regres trebuie să-și formuleze cererea sa la una și aceeași instanța împotriva tuturor căilor ferate cu care nu a căzut de acord, sub sancțiunea de a-și pierde dreptul de regres împotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata.

§ 3. Judecătorul trebuie să hotărască prin una și aceeași hotărîre asupra tuturor acțiunilor în regres cu care este sesizat.

§ 4. Căile ferate acționate nu mai pot exercita nici o acțiune în regres ulterioară.

§ 5. Acțiuni în regres nu pot fi introduse în instanța referitoare la cererea de despăgubire exercitată de cel îndreptățit potrivit contractului de transport.

Articolul 60

Competența în materie de acțiuni în regres

§ 1. Jurisdicția de la sediul caii ferate împotriva căruia se exercită acțiunea în regres este singura competența pentru toate acțiunile în regres.

§ 2. Cînd acțiunea trebuie să fie intentată împotriva mai multor cai ferate, calea ferată reclamanta are dreptul sa aleagă, între jurisdictiile competente în temeiul § 1, pe aceea căreia fi va prezenta cererea sa.

Articolul 61

Înțelegeri referitoare la acțiunile în regres

Căile ferate pot deroga prin înțelegeri de la dispozițiile referitoare la acțiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepția celei de la art. 59 § 5.

Titlul VI Dispoziții excepționale

Articolul 62

Derogări

Dispozițiile regulilor uniforme nu pot avea intiietate față de acelea pe care anumite state sînt determinate să le ia, în traficul dintre ele, pentru aplicarea anumitor tratate, cum sînt tratatele referitoare la Comunitatea europeană a carbunelui și otelului și la Comunitatea economică europeană.

Apendicele B la Convenția cu privire la transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980.

_________________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.