Decizia nr. 52/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ital Trading Company" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 14.232/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 al Municipiului București, de Societatea Comercială "Azomures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecătoriei Targu Mures și de Societatea Comercială "Transcorind" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 2.904/2001 al Tribunalului Mures - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 270C/2001, nr. 323C/2001 și nr. 401C/2001 au un conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 323C/2001 și nr. 401C/2001 la Dosarul nr. 270C/2001, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , cu modificările ulterioare, ca fiind neîntemeiată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. 3 al pct. 7 al aceluiași articol, se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispozițiile legale criticate fac referire la

Legea nr. 76/1992 , care a fost abrogată expres potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 10/1997

cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 1999, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 al Municipiului București în Dosarul nr. 14.232/1999, Încheierea din 15 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Targu Mures în Dosarul nr. 2.982/2001, și Încheierea din 19 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Mures - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.904/2001, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de societățile comerciale "Ital Trading Company" - S.R.L. din București, "Azomures" - S.A. din Targu Mures și "Transcorind" - S.A. din Targu Mures.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), (2), (7) și (8), art. 49, art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (7), precum și ale art. 135 alin. (1) și (6), întrucât constituie "o formă mascată de confiscare a unor bunuri dobândite în mod licit, în baza unor relații comerciale". De asemenea, se arata ca "Statul nu asigura nici garantarea proprietății private și nici libertatea comerțului, agentul economic intern fiind pus în situația de a răspunde cu patrimoniul sau chiar pentru situațiile în care nu are vreo forma de vinovăție [...]".

Instanțele de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, întrucât aceste texte de lege prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenților economici care desfășoară activități de export-import.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare a Curții Constituționale au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind în concordanta cu prevederile constituționale invocate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, de asemenea, ca excepția este neîntemeiată. Se apreciază, ținând seama de jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, ca nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcționarea însăși a sistemului economic.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995).

Textele constituționale invocate de autorii excepției ca fiind incalcate sunt art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), (2), (7) și (8), art. 49, art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (7), precum și art. 135 alin. (1) și (6).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

I. Cu privire la constituționalitatea pct. 3 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

(care instituie modalitățile și termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerț internațional realizate de agenții economici), precum și a pct. 7 alin. 1 și 2 al aceluiași articol (care prevede sancțiunile în cazul nerespectării acestor termene), Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziții legale sunt constituționale, în esenta, pentru următoarele motive:

- dispozițiile

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995

și modificată prin

Legea nr. 105/1997 , nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie "o confiscare mascată", ci se prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenților economici care desfășoară activități de import-export, prevăzându-se obligația acestora de repatriere a valutei, precum și sancțiuni pentru nerespectarea acestei obligații, nerespectare care constituie contravenție;

- conform alin. (1) al art. 41 din Constituție, "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constituție, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii";

- se constată că aceste prevederi constituționale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege ( Legea nr. 12/1995

prin care a fost aprobată cu modificări

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenționale prevăzute la pct. 7 al art. IV din ordonanța criticata sunt, de asemenea, prevăzute în condițiile legii;

- se considera ca protecția proprietății private și, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru nesocotirea unui interes național, asa cum este cel al asigurării disponibilităților valutare necesare asigurării obligațiilor externe de plată ale economiei (în același sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998);

- se observa ca art. 49 din Constituție nu are incidența în cauza, deoarece se referă la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale cetățenilor, iar nu ale unor societăți comerciale;

- dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (7) și ale art. 135 alin. (1) și (6), ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară". Aceasta obligație fundamentală a fost respectata de Guvern și Parlament, ordonanța criticata având ca scop însăși protejarea intereselor naționale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilităților valutare necesare îndeplinirii obligațiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăși funcționarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.

În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, și Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenței Curții, soluția și considerentele din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

Referitor la susținerea potrivit căreia textele de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca aceste prevederi constituționale nu au incidența în cauza, deoarece acestea consacra egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu a unor societăți comerciale.

În sfârșit, Curtea constata ca aspectele legate de existenta sau inexistenta culpei nu țin de constituționalitatea textelor de lege criticate, ci constituie împrejurări a căror apreciere aparține competentei instanței de judecată.

II. În legătură cu dispozițiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanța supusă controlului de constituționalitate, Curtea constata ca acestea fac referire la

Legea nr. 76/1992 , lege abrogată expres prin

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997

cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997). Ca urmare, în cazul depășirii termenului prevăzut la alineatul final al pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , nu se vor mai putea aplica sancțiunile reglementate prin

Legea nr. 76/1992 , la care se aplică o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care, între timp, a ieșit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecința, prevederile alineatului final al pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu pot constitui obiectul controlului de constituționalitate, având în vedere ca, potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională are competența de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate a alineatului final al pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

apare ca fiind inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile

art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ital Trading Company"-S.R.L. din București în Dosarul nr. 14.232/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 al Municipiului București, de Societatea Comercială "Azomures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecătoriei Targu Mures și de Societatea Comercială "Transcorind"-S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 2.904/2001 al Tribunalului Mures - Secția comercială și de contencios administrativ.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2002.