Decizia nr. 60/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 88/1997 23 decembrie 1997 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin
Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin
privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comtext" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al Tribunalului Constanta - Secția comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, invocate în susținerea excepției, consacra egalitatea cetățenilor în fața legii, iar nu egalitatea persoanelor colective ori a persoanelor juridice. Totodată se arata ca prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, întrucât textul de lege nu face nici o discriminare între societățile comerciale menționate. Asupra constituționalității dispozițiilor
art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin
Legea nr. 44/1998 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 8/1999, în sensul respingerii excepției, soluție valabilă și în prezenta cauza.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 5 iulie 2001 Tribunalul Constanta - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin
Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin
privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comtext" - S.A. Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al acelei instanțe, având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpărare și a unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, încheiat cu Societatea Comercială "Gemar Impex" - S.R.L. Constanta.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în principal, ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea egala a proprietății private, indiferent de titular, acest ultim text urmând a fi interpretat și aplicat în concordanta cu prevederile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În dezvoltarea motivarii excepției autorul acesteia, invocand și jurisprudenta Curții Constituționale, susține ca "impunerea unui tratament egal pentru situațiile diferite în care se afla cetățenii acționari la o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, respectiv la o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice locale nu este acționar majoritar", nu se justifica rațional, fiind contrară principiului egalității în fața legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție.
De asemenea, autorul excepției susține ca textul criticat încalcă și "principiul constituțional al ocrotirii în mod egal a proprietății private, care trebuie respectat în privinta oricăror drepturi patrimoniale, a oricăror <<bunuri>>, asa cum a decis, în principiu, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 70 din 27 februarie 2001, deci și în cazul acțiunilor deținute la societăți comerciale la care statul este sau nu acționar majoritar, precum și la societățile comerciale în care statul sau autoritatea administrației publice nu este acționar".
Tribunalul Constanta - Secția comercială, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât autorul excepției, pornind de la o premisa gresita, "pune semnul egalității între societățile la care statul este acționar în procent minoritar și societățile la care statul nu este acționar". Or, arata instanța, "numai societățile comerciale la care statul este acționar sunt supuse privatizării și nu poate exista identitate de situații între cele două categorii de societăți". Concluzia instanței este în sensul că "posibilitatea societăților comerciale în care statul este acționar, de a încheia contracte de leasing fără respectarea dispozițiilor restrictive cuprinse în
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 51/1997 , este o facilitate care înlesnește procesul de privatizare și nu poate avea semnificatia unei încălcări a egalității cetățenilor în fața legii în raport cu societățile comerciale la care statul nu este acționar, întrucât sunt situații diferite, acestea din urma nefiind supuse privatizării". Conform opiniei instanței de judecată aceste argumente "sunt perfect valabile și în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 41 din Constituție, motivarea reclamantei fiind aceeași".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție consacra egalitatea cetățenilor în fața legii, iar nu egalitatea persoanelor colective ori a persoanelor juridice și, deci, "nu este incident în ceea ce privește relațiile dintre actionarii unei societăți comerciale". În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție se arata ca aceasta sustinere nu poate fi reținută, întrucât " Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
nu face nici o discriminare".
Guvernul arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prin textul de lege criticat se "reglementează vânzarea de active imobiliare date în locatie de gestiune sau închiriate, ori încheierea de contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, doar în cazul societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar. Aceste societăți sunt singurele care pot fi supuse privatizării, în cadrul procesului de privatizare reglementat de ordonanța de urgență". În opinia Guvernului dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauza, întrucât acest text nu reglementează egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională. De asemenea, nici dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție nu sunt incalcate, întrucât în cauza "nu se poate pune problema egalității de tratament a societăților comerciale de stat supuse procesului privatizării și a societăților comerciale private". Guvernul arata totodată ca asupra dispozițiilor
art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin
Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 99/1999 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 8 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, și nr. 186 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001, statuand ca acestea sunt constituționale.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88 din 23 decembrie 1997
privind privatizarea societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobată prin
Legea nr. 44 din 20 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, astfel cum au fost modificate prin
privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, dispoziții care au următorul cuprins:
Articolul 27
: "(1) Societățile comerciale și regiile autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participațiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociații în situațiile în care aceștia au efectuat investiții în activele pe care le utilizează reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din prețul de vânzare se scade valoarea investițiilor pe bază de raport de evaluare acceptat de părți."
Autorul excepției considera ca aceste prevederi legale contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", precum și dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (2) fraza întâi, care prevăd ca "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Totodată se susține ca prevederile art. 41 alin. (2) fraza întâi din Constituție ar urma să fie interpretat în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text având următorul conținut: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Autorul excepției arata, în esenta, ca "incidența art. 27 și în cazul cetățenilor acționari ai societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale nu este acționar majoritar creează acestora un privilegiu față de cetățenii acționari ai societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar. Discriminarea este și mai evidenta între cetățenii acționari ai societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale nu este acționar majoritar și cetățenii acționari ai societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale nu este acționar - fie că nu mai este, fie că nu a fost vreodata".
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:
1. Dispozițiile legale criticate nu conțin reglementări discriminatorii între actionarii societăților comerciale cu capital majoritar de stat și actionarii societăților comerciale la care capitalul de stat nu este majoritar. Examinând sub acest aspect prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, raportate la cele ale art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea retine ca dispozițiile constituționale consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii, interzicand discriminarea și acordarea de privilegii. În jurisprudenta sa constanta Curtea Constituțională a statuat ca principiul constituțional al egalității și nediscriminarii consacrat de art. 16 alin. (1) este aplicat numai cetățenilor, nu și persoanelor juridice. Pe de altă parte, Curtea observa ca din analiza textului de lege criticat nu rezultă existenta vreunei dispoziții de natura sa instituie o inegalitate. Dispozițiile
art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
permit societăților comerciale și regiilor autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participațiune, sa vândă sau sa încheie contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare cu locatarii sau asociații în situațiile în care aceștia au efectuat investiții în activele pe care le utilizează, în condițiile stabilite de text. Aceste prevederi corespund unor interese generale ale societății prin aceea ca aparțin contextului legal care stabilește cadrul juridic pentru vânzarea acțiunilor emise de societăți comerciale și deținute de stat sau de o autoritate a administrației publice locale, precum și pentru vânzarea activelor aparținând societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar. Rezultă ca prevederile art. 27 alin. (1) din ordonanța sunt în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ținând seama și de alin. 2 al aceluiași articol, care prevede că "Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor".
2. Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiată și susținerea potrivit căreia prevederile legale criticate ar fi contrare dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție. Art. 27 din ordonanța nu instituie un regim diferit între proprietatea privată cu capital de stat și cea aparținând particularilor. Pe de altă parte, utilizarea de către legiuitor în cuprinsul reglementării a termenului "pot" atunci când se referă la vânzarea unor active sau la încheierea contractelor de leasing imobiliar creează, evident, o posibilitate, iar nu o obligație ferma, de natura sa aducă atingere prerogativelor dreptului de proprietate al societăților comerciale la care se referă textul. Decizia aparține societăților comerciale, prin adunarea generală a acționarilor, în condițiile
Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 8 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, și prin Decizia nr. 186 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile
art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
sunt constituționale, întrucât nu contravin dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție. Pronunțând aceste decizii, Curtea a constatat, în esenta, pe de o parte, ca textul în cauza "reglementează un segment din procesul de privatizare, component esențial al reformei economice și inevitabil în crearea unei adevărate economii de piața", iar pe de altă parte, ca este aplicabil "societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar". S-a mai reținut ca "este firesc ca statul sa stabilească prin acte normative situația părții sale din patrimoniu și sa dea mandat în acest sens instituției care îl reprezintă, pentru apărarea intereselor sociale și economice generale, fără ca prin acestea să se aducă atingere dreptului de proprietate al altor persoane".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția pronunțată și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.
3. În ceea ce privește eventuala necorelare dintre dispozițiile art. 27 alin. (1) și alte prevederi ale
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 99/1999 , sugerata de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea observa ca aceasta nu intra sub incidența controlului de constituționalitate, fiind de competența exclusiva a puterii legislative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin
Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin
privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comtext" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al Tribunalului Constanta - Secția comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.