Decizia nr. 87/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Maramures Secția comercială în Dosarul nr. 2.134/1997.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arata ca susținerea judecătorului-sindic în sensul că, potrivit dispozițiilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995 , salariații nu își pot recupera restantele salariale pe care și le-au declarat și care nu au fost contestate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 iulie 2001 Tribunalul Maramures Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată din oficiu într-o cauza având ca obiect soluționarea contestațiilor înregistrate împotriva planului de distribuire depus de lichidatorul desemnat pentru falimentul debitoarei Societatea Comercială "Diante" S.R.L. din Baia Mare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca, potrivit dispozițiilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995 , republicată, "fondurile obținute din vânzarea bunurilor aflate în averea debitorului, constituite ca ipoteci în favoarea creditorului, vor trebui distribuite creditorilor garantați după scăderea cheltuielilor determinate de procedura". Or, în aceasta situație toată suma ar trebui, în speta, "sa o primească Banca Dacia Felix fără ca salariații să-și poată recupera restantele salariale pe care și le-au declarat și care nu au fost contestate". În felul acesta se considera ca sunt incalcate dispozițiile art. 38 alin. (2) din Constituție, text care garantează protecția socială a muncii pentru salariați. Conform susținerilor instanței de judecată, "protecția socială a muncii înseamnă inclusiv garantarea plății salariilor pentru munca depusa și măsuri de protecție în caz de executare silită pentru situația în care această categorie de creditori vine în concurs cu alți creditori, inclusiv cei cu garanții reale".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile

art. 106 din Legea nr. 64/1995 , republicată, "se margineste să aplice, în domeniul ei, art. 1719, art. 1720 și art. 1746-1750 din Codul civil cu privire la garanțiile reale care pot greva imobilele și la efectele juridice ale acestora".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Aceste dispoziții legale au următorul cuprins:

- Art. 106: "(1) Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, constituite ca ipoteci sau ca alte garanții reale în favoarea creditorilor, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata retributiilor persoanelor angajate în condițiile art. 22;

2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul și dobânzile.

(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri vor fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferența, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele prevăzute la art. 108 pct. 9 și vor fi supuse dispozițiilor art. 37. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferența în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

(3) Un creditor cu creanta garantată este îndreptățit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vânzării bunului supus garanției lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptățit să le primească ulterior din prețul obținut prin vânzarea bunului supus garanției sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor sa primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanției sale ar fi fost vândut anterior distribuirii."

Instanța de judecată considera ca aceste prevederi legale contravin dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice".

Se susține, în esenta, ca protecția socială a muncii înseamnă "inclusiv garantarea plății salariilor pentru munca depusa și măsuri de protecție în caz de executare silită pentru situația în care această categorie de creditori vine în concurs cu alți creditori, inclusiv cei cu garanții reale". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prevederile legale criticate sunt constituționale pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intemeiata pe susținerea potrivit căreia textul de lege criticat ar încalcă dispozițiile art. 38 alin. (2) din Constituție, Curtea observa ca între cele doua texte nu exista vreo legătură. Într-adevăr, în timp ce dispozițiile art. 38 alin. (2) din Constituție consacra dreptul fundamental la protecția socială a muncii, textul de lege criticat se referă la ordinea de preferinta a acoperirii unor creanțe din fondurile obținute în urma vânzării bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri, drepturi de retenție sau alte garanții reale mobiliare, în cazul procedurii speciale reglementate de

Legea nr. 64/1995 , republicată. De altfel, într-o alta cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicată, text care se referă la ordinea de preferinta a creanțelor în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, precum și în cazul falimentului, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 269 din 2 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 23 ianuarie 2002, a reținut ca invocarea art. 38 alin. (1) din Constituție nu este intemeiata, întrucât textul

art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată, nu conține prevederi care ingradesc exercițiul dreptului la munca sau al alegerii profesiei și a locului de muncă și nici dreptul la o remunerație corespunzătoare pentru munca prestată.

Aceasta argumentare a soluției Curții Constituționale poate fi considerată aplicabilă, "mutatis mutandis", și în cazul dispozițiilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995 , republicată.

În consecința, faptul ca legea oferă posibilitatea de a se distribui creditorilor care au garanții reale fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Constituție, care reglementează dreptul la protecția socială a muncii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 2.134/1997 al Tribunalului Maramures - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2002.