Decizia nr. 73/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 194 din Codul penal, excepție ridicată de Mircea Nicolae Harapu în Dosarul nr. 19.521/2000 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției de neconstituționalitate, reprezentat prin avocat Stelian Capatana, în baza delegației depuse la dosar, constatandu-se lipsa ZWIRL COM INC, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicita admiterea excepției de neconstituționalitate pentru argumentele expuse în scris în motivarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază ca dispozițiile art. 194 din Codul penal nu contravin, asa cum susține autorul ei, prevederilor art. 16 și 24 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 19.521/2000, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 din Codul penal, excepție ridicată de Mircea Nicolae Harapu într-o cauza penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile de lege criticate extind în mod nejustificat sfera lor de aplicare și creează inegalitate în drepturi între cetățeni prin modul în care aceștia sunt tratați de către instanțele judecătorești, incalcandu-se astfel prevederile constituționale ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare, și ale art. 16, privind egalitatea în drepturi.

Judecătoria Timișoara, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca textul de lege criticat nu stabilește privilegii sau discriminări, astfel că nu este încălcat principiul egalității în drepturi prevăzut la art. 16 din Constituție. Se precizează că nu sunt incalcate nici prevederile constituționale ale art. 24 privitoare la dreptul la apărare, întrucât persoana implicata în săvârșirea infracțiunii se poate folosi de toate mijloacele prevăzute de lege pentru exercitarea acestui drept.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile art. 194 din Codul penal sunt constituționale, întrucât textul de lege criticat de autorul excepției prevede că atât subiectul activ, cat și subiectul pasiv al infracțiunii de santaj poate fi orice persoană. Asa fiind, art. 194 din Codul penal nu vine în contradictie nici cu prevederile art. 16 și nici cu prevederile art. 24 din Constituție.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, se arata ca la opinia autorului excepției nu poate fi acceptată, fiind nefundamentata, iar invocarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 24 din Constituție este forțată, aceste texte neavând o legătură directa cu motivarea excepției".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 194 din Codul penal, potrivit cărora: "cOnstrângerea unei persoane, prin violenta sau amenințare, sa dea, să facă, sa nu facă sau sa sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Când constrângerea consta în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o ruda apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, de altfel confuz formulată, textul de lege criticat este redactat în mod defectuos și prin aceasta permite instanței de judecată să aplice dispozițiile art. 194 din Codul penal unor persoane care nu pot avea calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de santaj, incalcandu-se, astfel, art. 16 alin. (1) și art. 24 din Constituție, care prevăd:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.