Decizia nr. 19/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 674 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Rodica Taru și Mihai Belea în Dosarul nr. 4.637/1997 al Judecătoriei Medias, având ca obiect soluționarea unei acțiuni pentru pretenții bănești.

La apelul nominal răspunde Maria Rodica Taru, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Maria Rodica Taru, având cuvântul, arata ca art. 674 din Codul de procedură civilă este neconstitutional atâta vreme cat textul sau a dat posibilitate unui notar ca prin intabularea unei porțiuni din acest teren sa aducă atingere dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca art. 674 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială în materia acțiunilor posesorii, procedura specială care este în concordanta cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora: "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege." Se mai arata ca prevederile criticate nu încalcă nici dispozițiile art. 21 din Constituție, întrucât dreptul de a se adresa justiției este întru totul respectat. Se solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.637/1997, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 674 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Rodica Taru și Mihai Belea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arata ca textul art. 674 din Codul de procedură civilă vine în contradictie cu dispozițiile art. 41 din Constituție, prin care se asigura protecția proprietății și nu a posesiei. Solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

Judecătoria Medias, exprimandu-și opinia, arata ca "excepția privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 674 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât acestea nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la protecția proprietății private".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arata ca art. 674 și următoarele din Codul de procedură civilă "reglementează o procedură specială ce are ca scop ocrotirea posesiei ca stare de fapt, fără a pune în discuție existenta dreptului de proprietate, al cărui titular beneficiază de prevederile art. 41 din Constituție". Aceasta procedura specială este stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 125 din Constituție, care dau "mandat expres de reglementare în aceasta materie legii ordinare". Se mai arata ca și posesia "reprezintă un interes legitim ce reclama o protecție corespunzătoare prin actul de justiție", acesta fiind scopul dispozițiilor privitoare la posesie, dar nicidecum acela "de a permite încălcarea dreptului de proprietate". Se considera ca excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 674 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 674: "Cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă:

1. nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare;

2. reclamantul dovedește ca, înainte de această dată, el a posedat cel puțin un an;

3. posesiunea lui întrunește condițiile cerute de art. 1846 și 1847 din Codul civil.

În cazul când deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violenta, reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 și 3 din acest articol.

Cererile posesorii se judeca de urgenta și cu precădere. Întâmpinarea nu este obligatorie."

Autorul pretinde ca aceste prevederi ar încalcă dispozițiile art. 41 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor [...]."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observa ca autorii acesteia aduc argumente ce pot servi instanței care soluționează fondul cauzei, dar nu și pentru exercitarea controlului de constituționalitate a textului criticat. Asa, de pilda, se afirma ca "reclamantul susține în mod nesincer ca s-ar găsi în posesia imobilului din litigiu de peste 40 de ani..." sau ca "expertul topograf a concluzionat..." ori ca "se invoca o posesiune mai mult decât precara...".

Curtea constata ca acțiunile posesorii - complangerea și reintegranda - reglementate de art. 674-676 din Codul de procedură civilă sunt acele acțiuni în justiție prin care proprietarul tinde sa restabileasca situația de fapt existenta anterior deposedarii și ca prin ele nu se pune în discuție apartenența dreptului de proprietate sau un alt drept real asupra bunului. Explicatia consta în faptul ca în cele mai numeroase cazuri posesia corespunde unei stări de drept. În materia bunurilor mobile, de altfel, atunci când posesia se exercită cu buna-credința, ea creează, în folosul posesorului, o prezumție de proprietate iuris et de iure.

Curtea mai constata ca în materia nemișcătoarelor, aparandu-se posesia ca stare de fapt, se apara, de obicei, însuși dreptul de proprietate. Acțiunile posesorii exprima, într-un stat de drept, principiul ca nimănui nu-i este ingaduit, în nici o împrejurare, să își facă singur dreptate. Or, din punctul de vedere al posibilităților pe care le conferă în apărarea drepturilor cetățenilor, acțiunile posesorii presupun o dovadă ușor de administrat, constând într-o stare de fapt (iar nu un drept), anume posesia.

Abia după încetarea tulburării autorul acesteia se va putea adresa justiției spre a-și demonstra drepturile în baza cărora s-a socotit îndreptățit să își însușească în fapt - ori sa incerce sa o facă -, adesea prin forta și intimidare, bunul imobil în litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 674 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Rodica Taru și Mihai Belea în Dosarul nr. 4.637/1997 al Judecătoriei Medias.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2002.