Decizia nr. 127/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 2 lit. c) și ale

art. 6 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 131/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Luigi Russo în Dosarul nr. 9.550/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal se prezintă Garda Financiară Ilfov, prin consilier juridic, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Gărzii Financiare Ilfov solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arata ca dispozițiile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 6/1997, nr. 8/1997, nr. 93/1997, nr. 160/1998 și nr. 1/2000, respingând excepțiile ridicate. Prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

s-a urmărit protejarea interesului general, respectarea acestora reprezentând o condiție a îmbunătățirii mediului de afaceri. De asemenea, prin acestea este asigurat bunul mers al economiei naționale.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca asupra dispozițiilor criticate Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate randuri, de exemplu prin deciziile nr. 596/1997 și nr. 597/1997, respingând excepțiile de neconstituționalitate. Dat fiind că nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, solicita respingerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 9.550/2000, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 2 lit. c) și ale

art. 6 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 131/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție invocată de Luigi Russo în cadrul plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție emis de Garda Financiară Ilfov, prin care a fost sancționat autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 5 alin. 2 lit. c) și

art. 6 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 131/1996 , cu modificările și completările ulterioare, contravin prevederilor art. 41 alin. (1) și (7), art. 134 alin. (2) lit. a) și ale art. 135 alin. (1) din Constituție. Prin aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile criticate "proprietatea nu mai este ocrotită iar dreptul de proprietate nu mai este garantat, operandu-se o confiscare mascată a averii dobândite licit". Pe de altă parte, "libertatea comerțului presupune tocmai ca fiecare partener să facă încasări și plati, în numerar sau prin banca, după cum se înțelege cu partenerul contractual". Prin obligarea agenților economici de a face plati în numerar doar în limita sumei de 30.000.000 lei sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, în ceea ce privește obligația statului de a asigura libertatea comerțului și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Aceste dispoziții legale ar putea funcționa eficient într-un sistem bancar viabil, ceea ce nu este cazul în prezent. Asadar, statul nu ar putea sa pretindă efectuarea tranzacțiilor prin instrumente bancare, din moment ce sistemul bancar nu funcționează în asa fel încât să asigure comercianților păstrarea tuturor beneficiilor rezultate din activitatea lor. În concluzie, autorul excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia.

Judecătoria Sectorului 3 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția invocată este neîntemeiată, întrucât, în ceea ce privește dispozițiile

art. 6 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , stabilirea unei amenzi, ca sancțiune contravențională, se realizează în funcție de pericolul social abstract al faptei, care este evaluată de legiuitor în funcție de consecințele pe care le-ar putea produce. În ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. 2 lit. c) din ordonanța, "instanța considera justificată limitarea plafonului de plati în numerar, întrucât prin aceasta nu se încalcă libertatea comerțului, doar se disciplineaza activitatea contabila a agenților economici".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile criticate sunt justificate de apărarea intereselor generale, obligație a statului, în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție. Aceste interese sunt, în asemenea situații, protejate prin întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale. În ceea ce privește dispozițiile

art. 6 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , președintele Camerei Deputaților arata ca amenda contravențională a fost stabilită de legiuitor în funcție de pericolul social al faptei, iar nu "în funcție de cuantumul plafonului prevăzut de art. 5 alin. (2) lit. c) sau de sumele ce depășesc acest plafon", și ca aplicarea unei amenzi contravenționale, în condițiile legii, nu poate fi privită ca o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la proprietate. În sprijinul susținerilor sale președintele Camerei Deputaților invoca și deciziile Curții Constituționale nr. 6/1997, nr. 595/1997, nr. 596/1997, nr. 597/1997, nr. 598/1997, nr. 599/1997, nr. 91/1998 și nr. 1/2000, prin care au fost respinse excepții de neconstituționalitate privind dispozițiile criticate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. În ceea ce privește dispozițiile constituționale referitoare la proprietate, considera ca acestea nu au legătură cu excepția de neconstituționalitate, întrucât suma plătită de comerciant constituie o "sancțiune aplicată pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind plafonul maxim de plati în numerar pe care o persoană juridică le poate efectua zilnic". În continuare Guvernul apreciază ca dispozițiile criticate sunt justificate de interese generale, în sensul intaririi disciplinei financiar-valutare și evitării evaziunii fiscale. Aceste interese trebuie aparate, "iar agenții economici trebuie să se integreze în acest cadru general, în concordanta cu interesul național". În ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale, aceasta este stabilită avându-se în vedere pericolul social al faptei, iar nu alte criterii.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de președintele Camerei Deputaților și de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 2 lit. c) și ale

art. 6 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 131/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:

- art. 5 alin. 2 lit. c): "Prin excepție de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot efectua plati în numerar în următoarele cazuri:

[...]

c) plati către persoane juridice, în limita unui plafon zilnic de maximum 20.000.000 lei.";

- art. 6 alin. 2: "Nerespectarea prevederilor de la art. 5 alin. 2 lit. c) și alin. 4, 6 și 7 ale aceluiași articol și de la art. 6 alin. 1, după caz, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei."

Prevederile constituționale invocate de autorul excepției în susținerea acesteia sunt următoarele:

- art. 41 alin. (1) și (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

[...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;";

- art. 135 alin. (1): "Statul ocrotește proprietatea."

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca asupra dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 , ce prevăd posibilitatea efectuării plăților în numerar între persoane juridice în limita unui anumit plafon și sancțiunea amenzii contravenționale în cazul depășirii acestui plafon, dispoziții conținute în prezent în art. 5 alin. 2 lit. c) și, respectiv, în art. 6 alin. 2 din ordonanța, s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, respingând excepțiile de neconstituționalitate invocate. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 14 martie 1997, sau Decizia nr. 271 din 19 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 4 decembrie 1997. Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispozițiile criticate sunt justificate de interese de ordin general, pentru întărirea disciplinei financiar-valutare și evitarea evaziunii fiscale. În acest sens "statul are obligația sa acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanta cu interesul public la care statul este obligat sa vegheze". Neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile pronunțate rămân valabile și în prezenta cauza.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției ca instituirea amenzii contravenționale reprezintă în fapt o "confiscare mascată", Curtea retine ca prevederile art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție se referă la confiscare, ca sancțiune complementara, penală ori contravențională, neinterzicand instituirea unei amenzi, ca sancțiune contravențională principala. Astfel, aceasta sustinere urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 2 lit. c) și ale

art. 6 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 131/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Luigi Russo în Dosarul nr. 9.550/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2002.