Decizia nr. 152/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Brezoi, județul Valcea, în Dosarul nr. 544/2001.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, întrucât textele de lege criticate, care privesc extinderea procesului penal pentru alte fapte - art. 336 din Codul de procedură penală și, respectiv, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane - art. 337 din același cod nu au legătură cu cauza dedusă judecații.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Sentinta penală nr. 285 din 21 decembrie 2001, de fapt încheiere de ședința, pronunțată în Dosarul nr. 544/2001, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de către instanța într-un proces penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate Elena Tescut împotriva inculpatului Nicolae Sima pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută la art. 180 alin. 2 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța judecătorească arata ca inițial persoana vătămată s-a adresat cu plângere prealabilă judecătoriei pentru săvârșirea împotriva sa a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal. În cursul cercetării judecătorești, constatând ca fapta săvârșită de inculpat constituie, în realitate, infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 din Codul penal, pentru care plângerea se adresează organelor de urmărire penală, eventuala sesizare a instanței urmând să se facă prin rechizitoriul procurorului, instanța a dispus trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi. Acesta, prin Ordonanța din 20 februarie 2001, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului cu privire la fapta prevăzută de art. 181 din Codul penal și a trimis instanței plângerea persoanei vătămate pentru fapta prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal.

Instanța judecătorească, în baza art. 279 din Codul de procedură penală, a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea faptei prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal.

În urma administrării probelor instanța de judecată a reținut ca inculpatul a lovit persoana vătămată cu un corp contondent, cauzandu-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare circa 25 de zile de îngrijiri medicale, conform concluziilor raportului de expertiza medico-legală din 26 ianuarie 2000. În cursul urmăririi penale s-a stabilit însă ca inculpatul i-a cauzat persoanei vătămate leziuni care au necesitat numai 12-14 zile de îngrijiri medicale, ceea ce a determinat scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală. Fața de aceasta situație, în ședința din 21 decembrie 2001 instanța a pus în discuția procurorului și a părților extinderea procesului penal, față de același inculpat, și pentru fapta prevăzută de art. 181 din Codul penal. Întrucât procurorul a refuzat extinderea procesului penal, instanța a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, care condiționeaza extinderea procesului penal de voința procurorului de a pune în mișcare o acțiune penală pentru faptele noi. Instanța afirma ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 123 din Constituție, conform cărora justiția se înfăptuiește în numele legii și judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. În susținerea excepției instanța afirma ca justiția se înfăptuiește de către instanțele judecătorești, Ministerul Public având doar rolul de a le sprijini. Refuzul procurorului de a pune în mișcare acțiunea penală și imposibilitatea instanței de a extinde procesul penal contravin, în opinia instanței, prevederilor art. 123 din Constituție. În opinia instanței, în cazul extinderii procesului penal nu mai este necesară punerea în mișcare a acțiunii penale, deoarece aceasta fusese deja pusă în mișcare, asa încât dispozițiile criticate vin în conflict cu dispozițiile art. 9 din Codul de procedură penală privitoare la obiectul și exercitarea acțiunii penale. Autoarea excepției este de părere ca, atâta timp cat nu se recunosc instanțelor judecătorești atribuții în exercitarea acțiunii penale, scopul procesului penal nu poate fi atins. Autoarea excepției afirma, fără sa motiveze, ca dispozițiile art. 336 și 337 din Codul de procedură penală contravin și prevederilor art. 20 și 21 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arata ca dispozițiile art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura extinderii procesului penal, sunt în concordanta cu dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecata se margineste la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care face referire extinderea. Scopul extinderii procesului penal este asigurarea operativitatii procesuale, evitandu-se desfășurarea întregii faze a urmăririi penale.

Întrucât acțiunea penală a fost pusă în mișcare de procuror, legiuitorul a lăsat la latitudinea procurorului inițiativa extinderii procesului penal, când acesta participa la judecata. Aceasta inițiativa a procurorului nu poate fi considerată ca o stirbire a independentei judecătorilor, consacrată la art. 123 din Constituție. De altfel, textul constituțional prevede că judecătorii se supun numai legii, deci ei trebuie să se supună și dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală. Se arata ca aceste dispoziții nu au nici o legătură cu liberul acces la justiție sau cu exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. În concluzie, Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată de Judecătoria Brezoi printr-o sentinta penală, incalcandu-se dispozițiile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd ca sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța printr-o încheiere. În loc sa dispună suspendarea cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, asa cum prevăd dispozițiile

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța a dispus scoaterea de pe rol a cauzei.

Cu toate aceste neregularități, având în vedere ca excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de instanța, cu îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute la

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională constata ca este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, care sunt următoarele:

- Art. 336: "Când în cursul judecații se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește aceasta fapta, iar când instanța găsește cererea intemeiata, o admite și:

a) dacă procurorul declara ca pune în mișcare acțiunea penală, procedează la judecarea cauzei și cu privire la aceasta infracțiune;

b) dacă procurorul declara că nu pune în mișcare acțiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condițiile art. 333, instanța poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.

Dacă procurorul nu participa la judecata și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1, instanța extinde din oficiu procesul penal și procedează fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.

Dispozițiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile în mod corespunzător, iar în caz de trimitere la procuror se aplică dispozițiile art. 332 alin. 3 și 4.";

- Art. 337: "În cursul judecații, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

Dacă instanța găsește cererea intemeiata, o admite și procedează potrivit dispozițiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."

Instanța judecătorească, autoare a excepției, considera ca aceste dispoziții sunt neconstituționale întrucât condiționeaza extinderea procesului penal de voința procurorului, impiedicand instanța sa realizeze o astfel de extindere. Se considera ca prin aceasta dispozițiile criticate contravin, în principal, prevederilor art. 123 din Constituție, referitoare la independenta judecătorilor, și, în subsidiar, prevederilor art. 20 și 21 din Constituție, referitoare la drepturile și libertățile omului, respectiv la dreptul de acces liber la justiție. Se susține ca instanța ar trebui sa decidă ea însăși asupra punerii în mișcare a acțiunii penale în cursul procesului penal și să aibă drept de control asupra actelor procurorului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Din analiza datelor existente la dosar Curtea retine ca instanța, legal sesizată cu plângere prealabilă, a constatat înainte de terminarea cercetării judecătorești ca fapta pentru care inculpatul a fost chemat în judecata nu constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, ci infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 din Codul penal, întrucât durata ingrijirilor medicale necesare pentru vindecare a depășit 20 de zile. Instanța a apreciat, asadar, ca este necesară schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 din același cod, situație în care erau incidente dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală. Nu rezultă ca în cursul judecații instanța a descoperit în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, asa cum prevăd dispozițiile art. 336 din Codul de procedură penală, și nici date cu privire la participarea unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, pusă în sarcina inculpatului sau în legătură cu fapta inculpatului, asa cum prevăd dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală.

Prin urmare, Curtea retine ca dispozițiile art. 336 și 337 din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei de către instanța judecătorească. Asa fiind, nu este îndeplinită condiția prevăzută la

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei". În aceasta situație excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în temeiul alin. (6) al aceluiași articol.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Brezoi, județul Valcea, în Dosarul nr. 544/2001.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2002.