Decizia nr. 126/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , precum și ale art. 317, 318, 381-391 și 399-401 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dan Nicolae Scalschi în Dosarul nr. 7.976/2001 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 7.976/2001, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , precum și ale art. 317, 318, 381-391 și 399-401 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dan Nicolae Scalschi într-o cauza având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 43 din Constituție "prin aceea că nu fac nici o distincție între buna-credința și reaua-credința, la neachitarea chiriei cu toate consecințele ce decurg din aceasta". Totodată autorul excepției solicita modificarea

art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

în următorul sens: "c) chiriașul nu a achitat chiria, cu rea-credința, cel puțin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere".

Judecătoria Sibiu apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece "introducerea în

art. 14 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a formulării cu reacredinta ar crea situații defavorabile pentru proprietari, atât pe plan material cat și pe plan probatoriu".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților arata ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât "nu se susține cu argumente juridice neconstituționalitatea reglementărilor criticate față de art. 43 din Legea fundamentală".

Guvernul apreciază ca "nu exista o motivare a excepției față de textul constituțional invocat" și ca "în fapt, sub aparenta unei excepții de neconstituționalitate, se solicita completarea

art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 ", astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, pe de o parte, dispozițiile art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe (aprobată cu modificări prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001) și, pe de altă parte, dispozițiile art. 317, 318, 381-391 și 399-401 din Codul de procedură civilă.

Dispozițiile art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

prevăd: "(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanțe de urgență chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeași perioadă, dacă părțile nu modifica prin acord expres durata închirierii.

(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive: [...]

c) chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;".

Textele din Codul de procedură civilă, obiect al excepției de neconstituționalitate, reglementează contestația în anulare (art. 317 și 318), cazurile în care se poate exercita executarea silită (art. 381-391), respectiv contestația la executare (art. 399-401).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauza având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. Titlul executoriu împotriva căruia a fost formulată contestația îl constituie o sentinta judecătorească prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere dintre reclamanta și autorul excepției, precum și evacuarea acestuia din urma, ca urmare a neplatii chiriei o perioadă mai mare de 3 luni.

1. Analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , referitoare la reînnoirea contractului de închiriere, și ale art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă, care reglementează contestația în anulare, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 144 lit. c), Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". În aplicarea acestor dispoziții,

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, prevede: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei." Rezultă ca în cadrul controlului constituționalității legilor, prevăzut de dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, sesizarea instanței de contencios constituțional, în vederea declanșării controlului, poate fi facuta numai pe calea ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, cu condiția ca soluționarea cauzei sa depindă de legea sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanța criticata ca neconstitutionala.

În soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, și anume a contestației la executare formulate de autorul excepției, nu au relevanta dispozițiile art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

și ale art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă. Astfel fiind, sub acest aspect excepția este inadmisibila.

2. Asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 381-391 din Codul de procedură civilă, care stabilesc când se poate exercita executarea silită, și ale art. 399-401 din același cod, care reglementează contestațiile asupra executării silite, Curtea retine că nu pot fi primite criticile formulate de autorul excepției, deoarece textele de lege nu conțin dispoziții prin care să fie incalcate prevederile art. 43 din Constituție, referitoare la nivelul de trai. Asa fiind, cu referire la art. 381-391 și 399-401 din Codul de procedură civilă, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

3. Curtea nu poate retine nici susținerile autorului excepției privind completarea

art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , deoarece, potrivit competentei sale înscrise în

art. 144 din Constituție și în Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională verifica, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

și ale art. 317-318 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dan Nicolae Scalschi în Dosarul nr. 7.976/2001 al Judecătoriei Sibiu.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 381-391 și 399-401 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2002.