Decizia nr. 149/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2001
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 11/1996 23 ianuarie 1996 (prevederi anume) privind executarea creanțelor bugetare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin
Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, precum și ale
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată și modificată prin
Legea nr. 506/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bere-Lichior Margineni" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.809/2001 al Curții de Apel Bacau - Secția civilă.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, deoarece prevederile criticate nu contravin, asa cum susține autorul excepției, textului constituțional invocat și nici dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arata ca principiul constituțional al prezumției de nevinovatie nu este incident în cauza.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.809/2001, Curtea de Apel Bacau - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, precum și ale
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 506/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bere-Lichior Margineni" - S.A. din Bacau într-o cauza având ca obiect judecarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 887/2001 pronunțate de Tribunalul Bacau.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca procedura administrativă instituită prin dispozițiile
art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
și ale
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
contravine prevederilor art. 23 alin. (8) și (9) din Constituție și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În esenta, se arata ca dispozițiile legale criticate lezeaza dreptul părților din proces la o judecata echitabila de către o instanța independenta și impartiala, situație în care se încalcă prezumția de nevinovatie, prin aceea ca în cazul indiciilor săvârșirii unei infracțiuni textele criticate nu prevăd și suspendarea executării silite, ci numai a judecații. În felul acesta, considera autorul excepției, sunt puse în executare actele de control sau de impunere ale organelor de control financiar, fără a exista în cauza o hotărâre definitivă de condamnare.
Curtea de Apel Bacau - Secția civilă apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata sub aspectul încălcării art. 23 alin. (8) și (9) din Constituție și a art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
instituie o procedură administrativ-jurisdicțională care nu inlatura intervenția instanțelor judecătorești și, totodată, oferă posibilitatea soluționării contestațiilor într-un termen rezonabil. Se mai arata ca "decizia data în suspendarea cauzei, în temeiul
art. 12 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , poate fi atacată la instanța de judecată". În legătură cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , instanța apreciază ca textele respective au fost modificate implicit prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 .
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila. Se considera ca textele de lege a căror constituționalitate se contesta nu au relevanta în cauza. Aceste prevederi legale, conform punctului de vedere exprimat, sunt "incidente numai fazei administrativ-jurisdicționale de soluționare a contestațiilor împotriva actelor de control sau impunere ale Ministerului Finanțelor Publice. Or, cauza dedusă judecații este o contestație la executare", a carei dezlegare nu are legătură cu prevederile legale criticate.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. Se apreciază, în esenta, ca aceste dispoziții legale instituie o procedură administrativ-jurisdicțională care nu inlatura intervenția instanței judecătorești. De asemenea, se arata ca în cauza nu sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (8) și (9) din Constituție, întrucât aceste texte vizează procesele penale, iar nu contestațiile împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum acesta a fost formulat, îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 108/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, dispoziții ulterior modificate prin
Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, și prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 113/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, precum și dispozițiile
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 iunie 2001
privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.
Dispozițiile legale criticate sunt următoarele:
-
art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , cu modificările ulterioare: "Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, nu suspenda obligația acestora de plată.
Cu toate acestea, Ministerul Finanțelor sau, după caz, autoritățile administrației publice locale, prin organele lor competente în soluționarea obiectiunilor, pot dispune, la cererea plătitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligației de plată la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale, până la soluționarea primei cai de atac.";
-
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 : "(1) Organul de soluționare a contestației prevăzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când exista indiciile săvârșirii unei infracțiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie data în procedura administrativă reglementată de prezenta ordonanță de urgență.
(2) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii."
Ulterior ridicării excepției,
Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001 , prin care
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
a fost aprobată cu modificări și completări, a introdus la art. 10 din ordonanța, după alin. (1), alin. (1^1) având următorul cuprins: "Decizia de suspendare poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competența. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluția instanței este definitivă și irevocabilă."
Analizând prevederile legale criticate, Curtea observa ca adăugarea acestui alineat la
art. 10 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
nu influențează excepția de neconstituționalitate, în condițiile în care noul alineat introdus reglementează alte aspecte decât cele sesizate de autorul excepției.
În motivarea excepției de neconstituționalitate a fost invocată încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (8) și (9) din Constituție, care au următorul cuprins:
"(8) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii."
Se arata, totodată, ca prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."
O prima critica formulată de autorul excepției este aceea ca, instituind prin
art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
suspendarea executării silite numai până la soluționarea primei cai de atac, "nu s-a avut în vedere și posibilitatea existenței indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a carei constatare ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce s-ar pronunța în procedura administrativă și nu a prevăzut posibilitatea suspendării executării silite în aceste cazuri, până la dispariția motivului care a condus la suspendarea judecații, în totală contradictie cu prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție".
În legătură cu aceasta critica de neconstituționalitate, intemeiata pe susținerea potrivit căreia textul de lege criticat ar încalcă dispozițiile art. 23 alin. (8) din Constituție, Curtea observa ca între cele doua texte nu exista vreo legătură. Într-adevăr, în timp ce dispozițiile art. 23 alin. (8) din Constituție se referă la prezumția de nevinovatie, prezumție proprie procesului penal, textul de lege criticat reglementează soluționarea caii de atac împotriva stabilirii obligației bugetare, în condițiile
Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 , cu modificările ulterioare, cale de atac prevăzută în cadrul unei proceduri jurisdicțional-administrative. De asemenea, nu sunt incidente în cauza nici dispozițiile art. 23 alin. (9) din Constituție, care se referă la stabilirea și aplicarea pedepselor, iar nu la căile de atac în cadrul procedurilor jurisdicțional-administrative.
În lumina acelorași considerente, Curtea nu poate retine nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , critica intemeiata pe susținerea potrivit căreia posibilitatea suspendării judecării cauzei fără suspendarea executării silite ar încalcă dispozițiile art. 23 alin. (8) și (9) din Constituție, întrucât textele constituționale indicate de autorul excepției nu au legătură cu procedura jurisdicțional-administrativă reglementată prin dispozițiile legale criticate.
În ceea ce privește susținerea ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi care, în esenta, se referă la dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil de o instanța independenta și impartiala, Curtea constata ca și aceasta este neîntemeiată. Atât dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 , cu modificările ulterioare, cat și cele ale
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
prevăd, în cadrul reglementării unei proceduri administrativ-jurisdicționale pentru soluționarea contestațiilor referitoare la stabilirea unor obligații bugetare, posibilitatea ca deciziile pronunțate de organele administrativ-jurisdicționale să fie atacate, potrivit legii, la instanța judecătorească. Ca atare, nu se poate retine ca cei interesați nu au acces liber la justiție. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudenta sa ca liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicționale, în măsura în care împotriva hotărârilor pronunțate de organele administrative respective cei interesați se pot plange instanțelor judecătorești.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin
Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, precum și ale
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată și modificată prin
Legea nr. 506/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bere-Lichior Margineni" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.809/2001 al Curții de Apel Bacau - Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2002.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Costica Bulai Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.