Decizia nr. 100/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 52/2020

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Teofil Joldos și Adriana Ileana Joldos în Dosarul nr. 1.507/225/2022 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.881D/2022.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât discriminarea invocată ar trebui să vizeze drepturi și libertăți fundamentale, iar nu facilități acordate prin lege unor categorii de persoane, cum este, de exemplu, facilitatea referitoare la stabilirea unui prag valoric de la care operează darea în plată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 4 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.507/225/2022, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 52/2020

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția a fost ridicată de Teofil Joldos și Adriana Ileana Joldos într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în temeiul

Legii nr. 77/2016 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că impunerea unui plafon de 250.000 euro este de natură să încalce principiul egalității cetățenilor în fața legii, oferind un privilegiu unei anumite categorii de debitori, legea având drept scop sprijinirea consumatorilor, fără a avea relevanță cuantumul sumei împrumutate.

6.

Se apreciază că, prin

Legea nr. 77/2016 , conform expunerii de motive, legiuitorul a urmărit să confere posibilitatea debitorilor-consumatori, în raport cu creditorul-profesionist, să stingă un contract de împrumut de natură ipotecară prin transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului cu care sa garantat creanța către creditor, acesta din urma neputând enunța niciun fel de pretenție bănească suplimentară. Astfel, egalitatea în fața legii nu este absolută, iar stabilirea unui prag maximal este de natură a conferi beneficiul numai persoanelor ce dețin venituri limitate.

7.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că, indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub imperiul reglementării vechiului

Cod civil

sau al celei din actualul

Cod civil

și independent de incidența

Legii nr. 77/2016

(sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de

art. 4

din lege), instanța judecătorească, independentă, în condițiile legii, în aprecierea sa, va putea aplica teoria impreviziunii. Așadar, în lipsa acordului părților și în temeiul

art. 969

și

art. 970 din Codul civil din 1864 , respectiv al

art. 1.271 din actualul Cod civil , instanța judecătorească va pronunța o hotărâre prin care va dispune fie păstrarea contractului de credit în forma agreată de părți la data semnării sale, fie adaptarea contractului în forma pe care instanța o decide, fie încetarea sa, dar doar până la pragul de 250.000 euro.

8.

Se consideră că textul de lege criticat contravine principiului egalității în drepturi, întrucât creează un privilegiu persoanelor care cad sub incidența

art. 4

și, implicit, a

Legii nr. 77/2016 , având în vedere că nu orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, are deschisă calea unei acțiuni în justiție, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispozițiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile.

9.

Se apreciază că protecția specială oferită unei categorii de persoane, prin instituirea unui prag maxim al sumei efectiv împrumutate, reprezintă o discriminare, în sensul

art. 16 din Constituție , a persoanelor care au împrumutat sume al căror cuantum depășește 250.000 euro, atâta vreme cât acestea nu pot recurge la mijloacele puse la dispoziție de lege, în vederea remedierii problemei impreviziunii cu care se confruntă.

10.

Pe de o parte, autorii excepției susțin că au dorit doar renegocierea clauzelor contractuale, iar, pe de altă parte, apreciază că

Legea nr. 77/2016

nu protejează și consumatorii care au contractat un credit care depășea echivalentul în lei al sumei de 250.000 euro, calculată la cursul de schimb al Băncii Naționale a României din ziua încheierii contractului de credit. Astfel, un consumator care a contractat un credit de 250.001 euro nu va putea beneficia de dispozițiile

Legii nr. 77/2016 , cu toate că acesta s-ar afla într-o situație sensibil diferită față de un consumator care a contractat un credit în cuantum de 250.000 euro.

11.

Ca atare, o astfel de împrejurare este contrară principiului constituțional al egalității în drepturi, instituit de

art. 16 din Constituție , ca urmare a faptului că de prevederile

Legii nr. 77/2016

nu beneficiază și persoanele care se află în situații sensibil diferite față de cele care se bucură de tratamentul acestei reglementări.

12.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, potrivit cărora: „Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: (...) b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;“.

17.

Autorii excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 4 alin. (2)

privind criteriile nediscriminării și în

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași norme constituționale, dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 13 aprilie 2018,

Decizia nr. 44 din 30 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 3 iulie 2018,

Decizia nr. 780 din 29 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 25 februarie 2019,

Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2019,

Decizia nr. 628 din 15 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 6 mai 2020, paragraful 36, și

Decizia nr. 470 din 15 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2025.

19.

Cu acele prilejuri Curtea a statuat că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. De asemenea,

art. 16 din Constituție

vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui (a se vedea în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 470 din 15 octombrie 2024 , precitată, paragraful 12).

20.

Curtea a reținut că, indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub imperiul reglementărilor vechiului sau noului

Cod civil , și independent de incidența

Legii nr. 77/2016 , în special cu privire la condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 4

din aceasta, instanța de judecată, care, în condițiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea aplica teoria impreviziunii. Astfel, în lipsa acordului părților și în temeiul

art. 969

și

970 din Codul civil din 1864 , respectiv al

art. 1.271 din noul Cod civil , instanța de judecată poate pronunța o hotărâre prin care să dispună fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 470 din 15 octombrie 2024 , paragraful 13).

21.

Așa fiind, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată critica de neconstituționalitate care vizează încălcarea principiului egalității în drepturi, formulată din perspectiva faptului că textul de lege criticat ar crea un privilegiu persoanelor care cad sub incidența

art. 4

și, implicit, a

Legii nr. 77/2016 , deoarece orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, are deschisă calea unei acțiuni în justiție, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispozițiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile. Curtea a reținut că acei consumatori care au împrumutat sume al căror cuantum, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit, se pot prevala de remediile judiciare instituite de legea specială, respectiv

Legea nr. 77/2016 . În schimb, acele persoane care au împrumutat sume al căror cuantum, la momentul acordării, depășește echivalentul în lei a 250.000 euro se pot prevala de remediile judiciare instituite de dreptul comun, respectiv prevederile

art. 969

și

970 din Codul civil din 1864

ori, după caz, cele ale

art. 1.271 din actualul Cod civil . În justificarea acestei soluții Curtea a arătat că protecția specială oferită unei categorii de persoane, prin instituirea unui prag maxim al sumei efectiv împrumutate, nu reprezintă o discriminare, în sensul

art. 16 din Constituție , a persoanelor care au împrumutat sume al căror cuantum depășește 250.000 euro, atâta vreme cât acestea pot recurge la mijloacele puse la dispoziție de dreptul comun, în vederea remedierii problemei impreviziunii cu care se confruntă, și acea categorie de consumatori în mod special protejată de către legiuitorul ordinar. Rezultă că cele două categorii de debitori se află într-o situație juridică diferită, ceea ce a determinat adoptarea unei soluții legislative diferite de către legiuitor (a se vedea în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 44 din 30 ianuarie 2018 , precitată, paragraful 16,

Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2019 , precitată, paragraful 15,

Decizia nr. 470 din 15 octombrie 2024 , paragraful 14).

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teofil Joldos și Adriana Ileana Joldos în Dosarul nr. 1.507/225/2022 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și constată că dispozițiile

art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.