Decizia nr. 564/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Italrom Leather - S.R.L. din comuna Vețel, satul Mintia, județul Hunedoara, în Dosarul nr. 2.015/97/2019/a1 al Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 87D/2020.

2.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, avocat Andreea Sichitiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, menționând că, deși textul criticat a fost modificat în dinamica legislativă, critica subzistă și normele prezintă relevanță, întrucât dosarul la instanțele de fond nu a fost soluționat.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată prin notele scrise, și prezintă, pe scurt, motivele invocate în susținerea acesteia, respectiv: textul criticat este lipsit de claritate, previzibilitate și echivoc, dând naștere unor situații discriminatorii între creditorii bugetari și cei chirografari, și, de asemenea, este contrar egalității în drepturi și dreptului de proprietate privată; de cele mai multe ori, se ajunge în situația ca debitorul aflat în insolvență să intre ulterior în faliment tocmai ca urmare a deciziilor luate de creditorii bugetari, care au drept de vot, dar care nu se bucură de o creanță certă, lichidă și exigibilă; creditorii bugetari nu ar trebui înscriși la masa credală sub o condiție rezolutorie, având în vedere că aceste creanțe au fost contestate în contenciosul administrativ; creanța bugetară, fiind o creanță litigioasă, nu ar putea da naștere unui drept de vot.

5.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere, pe de o parte, că prin critica formulată se solicită Curții Constituționale să dea o dezlegare stării de fapt în care se află autoarea excepției cu privire la aspectele invocate, chestiune ce ține de resortul instanțelor judecătorești. Pe de altă parte, critica este formulată prin raportarea și coroborarea normelor deduse controlului de constituționalitate cu alte norme legale. Or, instanța de contencios constituțional analizează constituționalitatea unui text prin raportare la prevederile

Constituției .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 12 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.015/97/2019/a1, Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Italrom Leather - S.R.L. din comuna Vețel, satul Mintia, județul Hunedoara, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva tabelului preliminar de creanțe.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile

art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014

sunt neconstituționale, în coroborare cu cele ale

art. 75 alin. (1) , ale

art. 102

și ale

art. 105

din aceeași lege, ale

art. 203 alin. (1)

și ale

art. 220 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

și ale

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu precădere prin efectele pe care acestea din urmă le produc, în funcție de data nașterii obligațiilor și a creanțelor fiscale, de modul cum acestea sunt executate, contestate, eșalonate sau suspendate și de data calculării și impunerii acestora de către organele fiscale - (i) anterior deschiderii procedurii insolvenței sau (ii) ulterior deschiderii procedurii insolvenței -, precum și de posibilitatea contribuabilului de a utiliza căile de atac pentru contestarea actelor administrativ-fiscale emise de către organele fiscale. În cea de-a doua ipoteză antereferită, deși la nivel teoretic contribuabilul are toate pârghiile necesare pentru a contesta actele administrativ-fiscale emise în cursul procedurii și de a solicita suspendarea executării acestora în virtutea legii contenciosului administrativ, în practică, având în vedere faptul că intervine procedura insolvenței, organul fiscal nu poate solicita executarea silită a acestor obligații fiscale suplimentare, ci numai înscrierea la masa credală și, prin urmare, nici contribuabilul nu poate contesta executarea silită și nu poate dovedi existența unei pagube iminente care să impună suspendarea executării silite.

8.

Raportat la speța de față, se învederează că este îndeplinită prima condiție prevăzută de normele criticate, respectiv aceea ca actul administrativ-fiscal să fie contestat. În schimb, deși executarea actului administrativ-fiscal nu a fost suspendată/dispusă pe calea contenciosului administrativ prin hotărâre judecătorească definitivă, totuși suspendarea executării acestuia s-a produs de drept, ca urmare a faptului că debitorul a obținut eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale respective, iar această eșalonare are efect suspensiv de executare, potrivit

art. 203 alin. (1) din Codul de procedură fiscală . Așadar, în perioada eșalonării, debitorul nu ar fi avut interesul obținerii suspendării executării actului în discuție pe cale judecătorească, context în care, după încetarea efectelor deciziei de eșalonare, nu mai putea demonstra cazul bine justificat ori necesitatea prevenirii unei pagube iminente, din moment ce i se acordase eșalonarea. Prin urmare, dacă s-ar fi ținut seama, în ipoteza normei

art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014 , și de suspendarea de drept a executării silite conform prevederilor antereferite din Codul de procedură fiscală, efectul ar fi fost înscrierea creanței fiscale din speță doar ca creanță sub condiție suspensivă, nu rezolutorie, ceea ce ar fi determinat aplicarea altor reguli în privința dreptului de vot al creditorului fiscal. Or, toate aceste aspecte, prin caracterul neclar și echivoc al normei criticate, în coroborare cu cele cuprinse în actele normative mai sus menționate, conduc la încălcarea unor drepturi fundamentale, spre exemplu, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul de proprietate privată și libertatea economică, după caz, atât ale debitorului, cât și ale celorlalți creditori, alții decât creditorul bugetar.

9.

Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.

10.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Dispozițiile

art. 102 alin. (8^1)

au fost introduse în

Legea nr. 85/2014

prin

art. I pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018. Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile criticate au fost modificate prin

art. unic pct. 9 din Legea nr. 113/2020

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, fiind păstrată numai parțial soluția legislativă criticată. Având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în redactarea criticată, având următorul cuprins: „(8^1) Creanțele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat și a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masa credală și înscrise sub condiție rezolutorie până la finalizarea contestației de către instanța de contencios administrativ.“

14.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

cu privire la principiul legalității, ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 21

- Accesul liber la justiție, ale

art. 24

- Dreptul la apărare, ale

art. 44 alin. (1)

și

(2)

referitor la dreptul de proprietate privată, ale

art. 45

- Libertatea economică, ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 115 alin. (6)

referitor la delegarea legislativă și la condițiile în care aceasta poate avea loc.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate fac parte din titlul II - Procedura insolvenței, capitolul I - Dispoziții comune, secțiunea 4 - Primele măsuri. Întocmirea tabelului de creanțe. Contestațiile din

Legea nr. 85/2014 . Astfel, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor potrivit legii, debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii [ art. 99 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 ].

16.

În acest context,

art. 102 din Legea nr. 85/2014

dispune următoarele: (i) toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii [ alin. (1)

teza întâi]; (ii) cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu [ alin. (3) ]; (iii) creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de titlul din care fac parte aceste prevederi [ alin. (4)] ; (iv) sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare stabilite printr-o decizie de impunere întocmită ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului [ alin. (1)

teza a doua]; (v) în termen de 60 de zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență (BPI) a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecție fiscală vor efectua inspecția fiscală pe baza analizei de risc, potrivit prevederilor

Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , cu modificările și completările ulterioare [ alin. (1)

teza a treia]; (vi) creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanței, conform evidențelor proprii, în termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii [potrivit

art. 100 alin. (1) lit. b)] , urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanței inițiale, dacă este cazul [ alin. (1)

ultima teză]; (vii) creanțele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat și a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masa credală și înscrise sub condiție rezolutorie până la finalizarea contestației de către instanța de contencios administrativ [ alin. (8^1)

în forma criticată].

17.

Față de acest din urmă text legislativ, autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că în speța sa există un act administrativ-fiscal contestat, însă nu a fost dispusă o executare silită care putea fi contestată și suspendată sau nu prin hotărâre judecătorească, întrucât a fost agreată o eșalonare a plăților obligațiilor fiscale respective, situație care, în opinia acesteia, este echivalentă cu o suspendare de drept a executării silite în virtutea normelor cuprinse în

Codul de procedură fiscală

și, prin urmare, creanțelor fiscale în discuție ar fi trebuit să li se aplice regimul creanțelor sub condiție suspensivă, iar nu rezolutorie, cum prevede textul criticat și astfel cum au fost înscrise, aspect ce are consecințe pe planul drepturilor creditorului fiscal.

18.

În acest context, Curtea reține că, potrivit

art. 102 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 , dreptul de vot și dreptul la distribuție ale titularilor creanțelor sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv ale titularului creanțelor a căror valorificare este condiționată de executarea în prealabil a debitorului principal, se nasc numai după îndeplinirea condiției respective. În ceea ce privește titularul unor creanțe înscrise sub condiție rezolutorie, acesta, în virtutea prevederilor legale ce consacră această condiție - în mod general,

Codul de procedură civilă

și, în mod special în materia insolvenței,

Legea nr. 85/2014

-, are exercițiul deplin al tuturor prerogativelor creditorului înscris la masa credală a debitorului în insolvență, întrucât înscrierea în tabelul de creanțe a unor creanțe sub condiție rezolutorie nu generează nicio interdicție sau restricție în ceea ce privește titularul unor asemenea creanțe și, prin urmare, acesta participă în procedură cu drepturile depline conferite de legea insolvenței, respectiv dreptul de vot și dreptul de distribuție, drepturi negate titularului unor creanțe înscrise sub condiție suspensivă.

19.

De asemenea, este de remarcat faptul că, referitor la procedura insolvenței - primele măsuri, întocmirea tabelului de creanțe, contestațiile -, prin jurisprudența sa, Curtea a arătat că, în virtutea prevederilor

art. 105 alin. (1)

și

(2)

și ale

art. 106 din Legea nr. 85/2014 , toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de acest capitol, cu excepția creanțelor constatate prin hotărâri judecătorești executorii, prin hotărâri arbitrale executorii, precum și creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale ( Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018, și

Decizia nr. 86 din 27 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 12 iunie 2018). De asemenea, în considerarea excepțiilor prevăzute de lege, prin

Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că, în interpretarea dispozițiilor

art. 105 alin. (1)

și

(2)

și ale

art. 106 din Legea nr. 85/2014 , administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuția de a verifica pe fond creanțele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în fața instanței specializate. Pentru a ajunge la această concluzie s-a arătat că, în conformitate cu prevederile

art. 105 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 85/2014 , nu sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar creanțele constatate prin hotărâri judecătorești executorii, prin hotărâri arbitrale executorii și creanțele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepția cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanței sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia.

20.

Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanța nici în situația în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituțional privind unicitatea căilor de atac. Prin urmare, administratorul/ lichidatorul judiciar nu poate infirma acte emise în regim de putere publică, ci doar poate analiza creanța formal, respectiv dacă este plătită parțial sau total, dacă este prescrisă și dacă este contestată, cu menționarea acestui aspect, potrivit

art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014 , în virtutea căruia printre principalele atribuții ale administratorului judiciar se regăsește și verificarea creanțelor și, atunci când este cazul, formularea de obiecțiuni la acestea, notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parțiale a creanțelor, precum și întocmirea tabelelor de creanțe. De altfel, dispozițiile

art. 351 din Codul de procedură fiscală , cu referire la soluționarea căilor de atac în cazul actelor administrative fiscale privind debitorii în insolvență, prevăd că, prin derogare de la dispozițiile

art. 75 din Legea nr. 85/2014 , actele administrative fiscale emise înainte și după intrarea în insolvență se supun controlului instanțelor specializate de contencios administrativ fiscal.

21.

Având în vedere natura juridică a creanțelor în discuție și faptul că o decizie de impunere ce constituie titlu de creanță devine la scadență titlu executoriu, precum și faptul că o posibilă contestare a acestui titlu de creanță, în temeiul

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , nu suspendă de plano, potrivit

art. 278 din Codul de procedură fiscală , executarea actului administrativ-fiscal, actul administrativ fiscal din care izvorăște creanța se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate, însă, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004 , suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Totodată, este de relevat faptul că, potrivit

art. 203 din Codul de procedură fiscală , cu referire la suspendarea executării silite pentru sumele care fac obiectul eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și pentru alte obligații prevăzute de acest cod [la

art. 194 alin. (1) lit. a)

-

c)

și

e)

-

j ], procedura de executare silită nu începe sau se suspendă, după caz, de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată.

22.

Concluzionând, Curtea reține că aplicarea

Legii nr. 85/2014

are loc în coroborare cu alte norme legale, cu precădere cele care reglementează materia fiscală, iar contestarea actelor administrativ-fiscale urmează procedura prevăzută de

Legea nr. 207/2015 .

23.

Prin urmare, având în vedere critica de neconstituționalitate, cadrul legal aplicabil în materie și considerentele antereferite, Curtea observă că aspectele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii. În ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, cu referire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speță fiind vorba despre interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale cuprinse în

Legea nr. 85/2014

cu referire la admiterea la masa credală a creanțelor fiscale, cu precădere a creanțelor fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat și a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă, care vor fi înscrise sub condiție (rezolutorie) până la finalizarea contestației de către instanța de contencios administrativ sau contestate și eșalonate și care vor fi înscrise tot sub condiție (rezolutorie sau suspensivă).

24.

În acest context, Curtea are în vedere faptul că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret, iar interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicație corectă înțelesului, scopului și finalității acesteia, însă legiuitorul nu poate și nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică, ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează să fie interpretată de instanțele judecătorești (interpretare judiciară, cazuală) pentru a emite un act de aplicare legal ( Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragrafele 59 și 62).

25.

Totodată, prin

Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25, instanța de contencios constituțional a reținut că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Așadar, aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție

și, prin urmare, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

26.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (8^1) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Italrom Leather - S.R.L. din comuna Vețel, satul Mintia, județul Hunedoara, în Dosarul nr. 2.015/97/2019/a1 al Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.