Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 132/2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

prezumat în vigoare

Data actului
27 martie 2025
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 809 din 30 august 2025
Citat de
1 act
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 16.029 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Decretul-lege nr. 118/1990 30 martie 1990 (prevederi anume) privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura i…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Marian Enache

-

președinte

Mihaela Ciochină

-

judecător

Cristian Deliorga

-

judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

-

judecător

Gheorghe Stan

-

judecător

Livia Doina Stanciu

-

judecător

Elena-Simina Tănăsescu

-

judecător

Varga Attila

-

judecător

Valentina Bărbățeanu

-

magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 317/115/2021 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.859D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 și nr. 3.102D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată, din oficiu, de aceeași instanță judecătorească, în dosarele nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 și nr. 1.628/115/2021.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 și nr. 3.102D/2021 la Dosarul nr. 2.859D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 și nr. 3.102D/2021 la Dosarul nr. 2.859D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în instituirea de reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să ofere părților interesate posibilitatea să formuleze o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pe care o consideră defavorabilă, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, fiind astfel nesocotit dreptul de acces liber la justiție. Invocă în acest sens

Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014 , paragraful 13. În ceea ce privește textul de lege supus controlului de constituționalitate în cauza de față, precizează că actuala redactare a prevederilor

art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990

este rezultatul unei tehnici legislative deficitare, rezultate din modificările aduse acestuia prin

Legea nr. 232/2020 . Arată că, în redactarea anterioară a

art. 5 alin. (1)

din decretul-lege menționat, deciziile prin care direcțiile generale de muncă și asigurări sociale județene sau a municipiului București soluționau cererile formulate de persoanele interesate puteau fi contestate în fața instanțelor judecătorești potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Trimiterea la prevederile acestei legi, fără nicio altă distincție suplimentară, atrăgea aplicabilitatea prevederilor

art. 20

din aceasta, astfel că hotărârile judecătorești pronunțate în această materie puteau fi atacate cu recurs. Potrivit expunerii de motive a proiectului de lege pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990 , scopul modificării l-a constituit extinderea sferei măsurilor reparatorii și în privința copiilor persoanelor care s-au aflat în situațiile prevăzute de

art. 1 alin. (1)

și

(2)

din acesta. Forma adoptată de Senat a conținut doar modificări ale dispozițiilor de drept substanțial ale a rt. 5 alin. (6)

și

(7)

din decretul-lege. În concluzie, dispozițiile de drept procesual cuprinse în acest act normativ au fost modificate prin amendamentele aduse în urma dezbaterilor în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților, care a fost Cameră decizională. Amendamentul a vizat comasarea într-un singur articol a normelor de drept procesual, eliminarea căii de atac a recursului și instituirea, în consecință, a caracterului definitiv al hotărârii pronunțate de tribunal, nefiind precizat însă cum s-a ajuns la această soluție legislativă. Conchide că prevederile de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiție, astfel că pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin încheierile din 15 septembrie 2021 și 5 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 317/115/2021, nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 și nr. 1.628/115/2021, Tribunalul Caraș- Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepția a fost ridicată de instanță, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații formulate împotriva deciziilor prin care Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Comisia pentru aplicarea

Decretului-lege nr. 118/1990 , a respins cererile reclamanților pentru acordarea drepturilor prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 .

8.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate exceptează de la calea de atac a recursului sentințele pronunțate de tribunal în primă instanță, prin care s-a soluționat acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei Comisiei de aplicare a prevederilor

Decretului-lege nr. 118/1990 . Instanța autoare a excepției precizează că, spre deosebire de soluția legislativă criticată,

art. 15 alin. (1)

-

(3) din Decretul-lege nr. 118/1990

prevede că agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestui decret-lege, în baza sesizărilor primite sau din proprie inițiativă, iar în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se emite decizie de revizuire, împotriva deciziei de revizuire astfel emise persoana interesată având dreptul de a introduce contestație, în condițiile

Legii nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare. Așadar, decizia de revizuire emisă de comisie poate fi contestată în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , fără să fie restricționat dreptul la recurs. Se susține că excluderea căii extraordinare de atac a recursului împotriva sentințelor pronunțate de tribunal, prin care s-a soluționat fondul cauzelor având ca obiect deciziile Comisiei de aplicare a

Decretului-lege nr. 118/1990 , creează discriminare față de părțile din cauzele ce au ca obiect contestația împotriva deciziei de revizuire, precum și față de părțile care contestă alte acte administrative emise de diferite comisii și cărora nu li se înlătură dreptul la recurs. Astfel, deși se găsesc în situații similare, părțile beneficiază de un tratament juridic diferit în funcție de decizia contestată, ceea ce contravine prevederilor

art. 16 din Constituție , în condițiile în care tratamentul discriminatoriu nu își găsește nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Din perspectiva interesului de a cere și de a obține îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei de aplicare a prevederilor

Decretului-lege nr. 118/1990 , părțile se află într-o situație similară cu cele din procesele având ca obiect decizia de revizuire. Astfel fiind, tratamentul juridic diferențiat care rezultă din dispozițiile de lege criticate este nejustificat și conduce la o discriminare.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, care au următorul cuprins: "(8) Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

13.

În opinia instanței autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 129

- Folosirea căilor de atac și în

art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cauze aflate pe rolul tribunalului, ca instanță competentă, potrivit textului de lege criticat, să judece contestațiile formulate de persoanele interesate împotriva deciziilor emise de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, cu privire la stabilirea calității de beneficiar al drepturilor acordate prin

Decretul-lege nr. 118/1990 , precum și a indemnizației lunare cuvenite persoanelor ce intră în sfera de aplicare a acestuia. Critica de neconstituționalitate vizează absența din cuprinsul actului normativ menționat a reglementării unei căi de atac împotriva hotărârii pe care o pronunță tribunalul.

15.

În acest context procesual Curtea reține că, pentru a avea legătură cu cauza, excepția, având ca obiect prevederile care consacră caracterul definitiv al hotărârii tribunalului, ar trebui ridicată într-un cadru procesual în care eventuala admitere a acesteia să producă efecte juridice în cauză. Așadar, pentru a fi admisibilă din perspectiva

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

referitoare la necesitatea existenței unei legături între textul de lege criticat și cauza în soluționarea căreia se ridică excepția de neconstituționalitate, aceasta ar fi trebuit ridicată într-un cadru procesual creat prin formularea unei căi de atac, instanța superioară celei a cărei hotărâri a fost atacată urmând ca, în ipoteza admiterii excepției, să declare admisibilă calea de atac și să o judece ca atare.

16.

Or, indiferent de soluția pe care o va pronunța Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată în procesele aflate pe rolul tribunalului, ca instanță unică, potrivit textului de lege criticat, aceasta nu ar produce niciun efect cu privire la rezolvarea fondului cauzelor în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 140 din 21 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 2 august 2023, paragrafele 34-37).

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, ridicată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 317/115/2021, nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 și nr. 1.628/115/2021.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
pentru MARIAN ENACHE,
în temeiul
art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă
coroborat cu
art. 14 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.