Decizia nr. 305/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 și 339 și coroborate cu art. 549^1 din același act normativ
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și
339 din același act normativ , excepție ridicată de Alexandrina Firicel (Grigorescu) în Dosarul nr. 30.598/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.363D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autoarea are calitatea de martor în cauza penală în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar, din această perspectivă, nu justifică un interes în formularea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 8 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.598/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și
339 din același act normativ . Excepția a fost ridicată de Alexandrina Firicel (Grigorescu) într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanță ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale în condițiile în care autoarea a avut calitatea de martor. Prin aceeași ordonanță s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea desființării totale a înscrisurilor constând în acte falsificate ale absolvenților unei universități, printre care se numără și autoarea excepției.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate creează o inegalitate de tratament juridic între inculpați, părți civile sau responsabile civilmente, cărora legiuitorul le-a recunoscut dreptul de a ataca ordonanța de clasare sau de renunțare la urmărirea penală, pe de o parte, și martorii din dosar, pe de altă parte. Înlăturarea posibilității unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său (în speță martor în dosarul penal), printr-un act sau printr-o măsură dispus/dispusă de procuror, de a se adresa judecătorului produce o gravă inechitate și limitează în mod absolut accesul la justiție. Susține că legiuitorul a creat posibilitatea ca un act sau o măsură al/a procurorului să fie contestat/contestată doar la procurorul ierarhic superior, fără a se da posibilitatea persoanei vătămate printr-o măsură sau printr-un act a/al procurorului (martor în procesul penal) să se adreseze instanței de judecată. Această reglementare excedează dreptului statului de a-și crea politica penală, întrucât duce la încălcarea gravă a accesului liber la justiție și creează o inechitate între procuror, care poate sesiza instanța în temeiul
art. 549^1 din Codul de procedură penală , și persoana vătămată într-un drept al său prin actul procurorului, care nu se poate adresa instanței de judecată. Accesul liber la justiție vizează nu numai acțiunea introductivă de instanță, ci și sesizarea oricăror alte instanțe care, potrivit legii, au competența de a soluționa fazele ulterioare ale procesului, inclusiv exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, și posibilitatea acționării împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate, în această sferă incluzându-se și posibilitatea de a acționa împotriva actelor nelegale.
6.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală apreciază că
art. 340 din Codul de procedură penală
analizat coroborat cu
art. 336
și
339 din același act normativ
se interpretează în sensul că poate formula plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, orice persoană care justifică un interes legitim, mai precis orice persoană, dacă prin actul contestat s-a produs o vătămare a intereselor sale legitime. Astfel, procedura prevăzută de
art. 340 din Codul de procedură penală
nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate, asigurând accesul acesteia la justiție, egalitatea în fața legii și respectarea drepturilor sale, inclusiv a dreptului la apărare, având în vedere că permite oricărei persoane să formuleze o plângere, în condițiile legii. Condiția referitoare la justificarea unui interes sau probarea vătămării drepturilor legitime nu este de natură să limiteze accesul la justiție, fiind o condiție ce este necesar a fi îndeplinită în raport cu orice cerere adresată autorităților judiciare.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit Încheierii din 8 iunie 2020, dispozițiile
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și
339 din același act normativ . Din notele scrise ale autoarei depuse în motivarea criticilor, Curtea reține însă că excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și
339
și coroborate cu
art. 549^1 din același act normativ . Totodată, Curtea observă că dispozitivul Încheierii din 8 iunie 2020 conține o evidentă eroare materială, instanța de control constituțional fiind sesizată cu dispozițiile
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și
339 din același act normativ , în condițiile în care, din considerentele încheierii de sesizare și din notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, rezultă că aceasta vizează și prevederile
art. 549^1 din Codul de procedură penală . Într-adevăr, instanța de judecată a apreciat că, în raport cu dispozițiile
art. 549^1 din Codul de procedură penală , nu este îndeplinită condiția de a avea legătură cu cauza, fără a respinge însă prin dispozitiv excepția de neconstituționalitate având ca obiect normele procesual penale menționate. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și
339
și coroborate cu
art. 549^1 din același act normativ , care au următorul cuprins:
–
Articolul 336
:
Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.;
–
Articolul 339
:
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcțiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
În cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.
Ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
Dispozițiile art. 336-338 se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel.;
–
Articolul 340
:
Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.
Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convențional, data ordonanței sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar și denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.
Dispozițiile art. 289 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care nu cuprinde data ordonanței sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar și denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situație în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.;
–
Articolul 549
^1 :
În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.
Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.
Pentru termenul fixat se dispune încunoștințarea procurorului și se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanței, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.
Judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în ședință publică, după ascultarea procurorului și a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente. Dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluții:
a)
respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;
b)
admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.
În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă.
Contestația se soluționează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluții:
a)
respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;
b)
admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit alin. (5).
11.
Autoarea excepției susține că normele procesual penale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
potrivit căruia respectarea Constituției, a supremației acesteia și a legilor este obligatorie,
art. 16
referitor la egalitatea în drepturi,
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 21
referitor la accesul liber la justiție,
art. 24 alin. (1)
referitor la dreptul la apărare și
art. 53
referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai examinat normele procesual penale criticate prin raportare la motive de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens, Curtea Constituțională a pronunțat
Decizia nr. 147 din 19 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 29 august 2024, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și
339
și coroborate cu
art. 549^1 din același act normativ
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
13.
În considerentele
Deciziei nr. 147 din 19 martie 2024 , precitată, în paragrafele 15-24, Curtea a reținut că cele două proceduri - plângerea împotriva soluției de clasare și procedura de desființare a unui înscris în cazul clasării - sunt distincte și au obiecte diferite.
14.
Astfel, potrivit
art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală , orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Invocând considerente ale
Deciziei nr. 465 din 25 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2020, paragrafele 18-24, instanța de contencios constituțional a reținut că norma cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta. Dreptul de a face plângere aparține oricărei persoane, nu doar subiecților procesuali.
15.
În ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, Curtea a reținut că aceasta poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, legea neinstituind un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit
art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală , procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluționată, conform
art. 339 din Codul de procedură penală , de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. Potrivit
art. 338
și
art. 339 alin. (6) din același act normativ , plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent. În ceea ce privește soluțiile de netrimitere în judecată, Curtea a constatat că împotriva acestora se poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția, potrivit
art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală . În acest caz, competența de soluționare a plângerii revine tot procurorului ierarhic superior celui care a dat soluția.
16.
În acest context, Curtea a observat că dispozițiile
art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală
prevăd că ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
17.
Cu toate acestea, Curtea a reținut că, în cazul respingerii, potrivit
art. 339 din Codul de procedură penală , a plângerii împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, persoana interesată are, conform
art. 340 alin. (1) din același act normativ , posibilitatea introducerii unei noi plângeri la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Totodată, după terminarea urmăririi penale, actele de urmărire penală pot fi contestate în procedura camerei preliminare, dacă s-a dispus trimiterea în judecată, ori subsecvent unei plângeri împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adresate judecătorului de cameră preliminară.
18.
Așa fiind, Curtea a constatat că persoana interesată, pe de o parte, poate face plângere împotriva actelor de urmărire penală și împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în condițiile legii, se poate adresa judecătorului de cameră preliminară cu o plângere ce vizează aceleași aspecte.
19.
Curtea a reținut că principiul constituțional instituit de
art. 21
privind accesul liber la justiție se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept ( Decizia nr. 569 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008). Or, astfel cum s-a arătat anterior, persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are posibilitatea de a se adresa cu o plângere instanței de judecată în scopul obținerii unui remediu.
20.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile
art. 549^1 din Codul de procedură penală
reglementează procedura de confiscare sau desființare a unui înscris în cazul clasării, atribuție conferită de către legiuitor judecătorului de cameră preliminară tocmai în considerarea
art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală
și în completarea dispozițiilor
art. 315 alin. (2) lit. c)
și
d) din Codul de procedură penală . Astfel, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, procedura desființării unui înscris nu mai este atribuită instanței civile, ci instanței penale, respectiv judecătorului de cameră preliminară, conform
art. 549^1 , aceasta fiind una dintre procedurile speciale reglementate expres de
titlul IV din noul Cod de procedură penală .
21.
Invocând propria jurisprudență (a se vedea
Decizia nr. 134 din 2 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 mai 2021, paragrafele 22, 23, 27 și 29), Curtea a reținut că, în actuala reglementare procesual penală, procurorul nu va mai dispune cu privire la confiscarea specială în cazul emiterii unei soluții de netrimitere în judecată, ci va sesiza judecătorul de cameră preliminară și, de asemenea, nu va mai sesiza instanța civilă cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris, ci judecătorul de cameră preliminară. Așa încât, în cazul confiscării sau desființării unui înscris, în ipoteza clasării, legea procesual penală în vigoare reglementează o procedură în care procurorul are calitatea de titular al cererii formulate în acest sens, îndreptată către judecătorul de cameră preliminară. Doar procurorul poate sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, iar dispoziția de sesizare va fi menționată în ordonanța de clasare, respectiv de renunțare la urmărirea penală, înaintarea acesteia împreună cu dosarul de urmărire penală urmând să se facă în termenul reglementat în
art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală . Curtea a reținut, totodată, că, întrucât sesizarea judecătorului de cameră preliminară este o dispoziție distinctă în cadrul ordonanței procurorului, aceasta va fi motivată separat prin indicarea motivelor pentru care se solicită confiscarea bunului sau desființarea înscrisului, precum și a temeiului juridic al solicitării, astfel încât persoanele interesate care vor fi încunoștințate de declanșarea acestei proceduri să își poată formula apărările în fața judecătorului de cameră preliminară.
22.
Din coroborarea dispozițiilor
art. 549^1 din Codul de procedură penală
cu prevederile
art. 318 , respectiv ale
art. 340
și
341 din același act normativ , Curtea a reținut că, în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, acesta va sesiza mai întâi judecătorul de cameră preliminară cu privire la confirmarea renunțării la urmărirea penală, respectiv va aștepta să fie soluționată plângerea împotriva soluției de clasare ori să expire termenul prevăzut de lege pentru formularea plângerii, după care va sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru a dispune confiscarea specială sau desființarea unui înscris. În aceste condiții, Curtea a constatat că sesizarea judecătorului de cameră preliminară pentru a se pronunța asupra confiscării bunurilor sau desființării unui înscris poate avea loc după expirarea termenelor prevăzute de lege pentru a se formula plângere împotriva soluției de clasare sau, în situația în care a fost formulată o asemenea plângere la judecătorul de cameră preliminară, după pronunțarea unei soluții cu privire la această plângere, precum și după confirmarea de către judecătorul de cameră preliminară a soluției de renunțare la urmărirea penală.
23.
Referitor la sesizarea privind desființarea unui înscris, în cazul clasării sau renunțării la urmărirea penală, Curtea a constatat că ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală reprezintă actul prin care judecătorul de cameră preliminară este sesizat, propunerea de desființare a înscrisului având un fundament probator în dosarul de urmărire penală pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare, utile și pertinente cauzei. Statuând însă asupra fondului cauzei (astfel cum a reținut Curtea în
Decizia nr. 166 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015), judecătorul de cameră preliminară va pronunța o încheiere prin care va admite ori va respinge sesizarea formulată de procuror, atât în cazul confiscării bunurilor, cât și în ipoteza desființării de înscrisuri.
24.
Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 13 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandrina Firicel (Grigorescu) în Dosarul nr. 30.598/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 340 din Codul de procedură penală
raportate la
art. 336
și
339
și coroborate cu art.
549^1 din același act normativ
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 iunie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.