Decizia nr. 191/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Daniel Tămaș în Dosarul nr. 1.457/96/2019 al Tribunalului Neamț - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.425D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând

Decizia nr. 175 din 29 martie 2018 , solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea nr. 158/CP din 8 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.457/96/2019, Tribunalul Neamț - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Daniel Tămaș într-o cauză referitoare la soluționarea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș prin care s-a solicitat judecătorului de cameră preliminară ca, în baza dispozițiilor

art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală , să dispună confirmarea ordonanței de redeschidere a urmăririi penale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, s-au dispus clasarea cauzei ce îl privea referitor la săvârșirea unor infracțiuni, pe de-o parte, și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de acesta cu privire la săvârșirea altor infracțiuni, pe de altă parte. Susține că împotriva acestei ordonanțe, în temeiul

art. 339 din Codul de procedură penală , a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, apreciind că trebuia să se rețină un alt temei al clasării. Prin ordonanța emisă de procurorul ierarhic superior s-au infirmat soluția de clasare și cea de disjungere pentru anumite infracțiuni și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale cu privire la aceste infracțiuni. Susține că, procedând în acest mod, procurorul ierarhic superior i-a înrăutățit situația juridică în propria cale de atac. Apreciază că dispozițiile criticate încalcă regulile unui proces echitabil, precum și dreptul la apărare, în măsura în care este interpretat în sensul posibilității procurorului ierarhic superior celui care a emis ordonanța de clasare de a infirma acest act și de a dispune redeschiderea procesului penal cu încălcarea regulii non refomatio in pejus. Susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece nu reglementează clar soluțiile pe care le poate dispune procurorul ierarhic superior după infirmarea soluției de clasare, situându-l pe acesta pe o poziție favorabilă în raport cu părțile și subiecții procesuali. În final, apreciază că dispozițiile criticate contravin și prevederilor

art. 2

și

3 din Codul de procedură penală .

6.

Tribunalul Neamț - Secția penală, invocând

Decizia nr. 175 din 29 martie 2018 , apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Curtea observă că dispozițiile criticate au fost abrogate prin

art. 168 alin. (5) din Legea nr. 304/2022

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. În acest context, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Dispozițiile criticate au următorul conținut: „Soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice.“

11.

Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21

referitor la accesul liber la justiție,

art. 24

referitor la dreptul la apărare,

art. 124

referitor la înfăptuirea justiției și

art. 126

referitor la instanțele judecătorești.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a analizat constituționalitatea dispozițiilor criticate, dintr-o perspectivă similară, prin

Decizia nr. 175 din 29 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 12 iulie 2018, paragrafele 19-28. Curtea a stabilit că dispozițiile

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

reprezintă transpunerea - în legea privind organizarea judiciară - a prevederilor

art. 132 alin. (1) din Constituție , care statuează că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic.

13.

Dintre aceste trei principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparțialității - aplicabil și judecătorilor, prin natura activității de jurisdicție exercitate de către aceștia - decurge, pe de o parte, din apartenența procurorilor la autoritatea judecătorească, iar, pe de altă parte, din rolul Ministerului Public, care este stabilit prin prevederile

art. 131 alin. (1) din Constituție , acela de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Principiul legalității semnifică faptul că procurorii au obligația de a-și îndeplini atribuțiile în conformitate cu dispozițiile legale. Ca o garanție a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor,

Constituția

a consacrat și principiul unității de acțiune a procurorilor - în cadrul Ministerului Public - sub forma controlului ierarhic. Astfel, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, în virtutea statutului procurorilor consacrat de

Constituție , controlul ierarhic în activitatea acestora presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor și lucrărilor din dosarele de urmărire penală chiar de către procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa ( Decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2011).

14.

De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală , ce vizează redeschiderea urmăririi penale din dispoziția procurorului ierarhic superior, reprezintă tot o concretizare a principiului constituțional al controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, prevăzând că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Celelalte cazuri de redeschidere a urmăririi penale reglementate de dispozițiile

art. 335 din Codul de procedură penală

privesc: revocarea ordonanței de clasare de către procuror în situația în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [ alin. (2)] ; revocarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală de către procuror când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite [ alin. (3)] ; trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale ca urmare a admiterii de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluției [ alin. (5)] .

15.

Referitor la lipsa prevederii în cuprinsul dispozițiilor

art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală

a unui termen în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că aceasta echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite ( Decizia nr. 177 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 9 mai 2016, paragrafele 15-25,

Decizia nr. 456 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 9 noiembrie 2016, paragraful 31,

Decizia nr. 688 din 24 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 februarie 2017, paragrafele 16-24, și

Decizia nr. 199 din 23 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 9 iunie 2017, paragrafele 16-22).

16.

Așadar, redeschiderea urmăririi penale - inclusiv cea survenită din dispoziția procurorului ierarhic superior - este strâns legată, sub aspectul termenelor în care poate fi dispusă, de instituția prescripției răspunderii penale. Mai exact, cazurile de redeschidere a urmăririi penale, reglementate de dispozițiile

art. 335 din Codul de procedură penală , nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, ele constituind o aplicare directă a dispozițiilor

art. 155 din Codul penal . Dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, în temeiul

art. 335 din Codul de procedură penală , apare astfel ca fiind o consecință juridică a instituției prescripției răspunderii penale, respectiv consecința dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni, în termenele de prescripție stabilite prin lege.

17.

Având în vedere faptul că termenele de prescripție a răspunderii penale sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul momentului de la care încep să curgă, nu se poate susține că dispozițiile

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

sunt lipsite de claritate, precizie sau previzibilitate, ceea ce ar crea o stare de incertitudine pentru autorii faptelor prevăzute de legea penală sub aspectul intervalului de timp în care procurorul ierarhic superior poate să infirme soluțiile adoptate de procuror - pe care le apreciază ca fiind nelegale - și să dispună redeschiderea urmăririi penale. Așa fiind, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu aduce nicio atingere prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității.

18.

De asemenea, Curtea a observat că redeschiderea urmăririi penale nu se dispune în mod arbitrar de către procurorul ierarhic superior/procuror, ci doar în cazurile și condițiile expres prevăzute prin dispozițiile

art. 335 din Codul de procedură penală . Totodată, spre deosebire de reglementarea anterioară, redeschiderea urmăririi penale - potrivit

noului Cod de procedură penală

- nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci este supusă, în temeiul prevederilor

art. 335 alin. (4)

și

(4^1)

din acest cod, confirmării judecătorului de cameră preliminară, care verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Într-o singură situație, și anume aceea prevăzută de dispozițiile

art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală , o atare ordonanță nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, respectiv dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 475 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 septembrie 2017, paragraful 34).

19.

Având în vedere că dispozițiile

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

nu fac decât să stabilească o regulă de competență, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiată și susținerea autorului excepției potrivit căreia, în lipsa prevederii unui termen, soluția de infirmare de către procurorul ierarhic superior a unei ordonanțe de clasare s-ar putea extinde în afara cazurilor de redeschidere a urmăririi penale expres menționate

în dispozițiile

art. 335 din Codul de procedură penală . Curtea reține că autorul excepției face confuzie între, pe de o parte, existența unui termen în care poate fi infirmată de către procurorul ierarhic superior o soluție de clasare, iar, pe de altă parte, cazurile și condițiile în care o astfel de măsură poate fi luată, aspecte care sunt, în mod evident, independente.

20.

Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

instituie o regulă de competență, care dezvoltă principiul constituțional al controlului ierarhic specific activității procurorilor, fără să aducă vreo atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de prevederile

art. 21 din Constituție

și ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezentând, de fapt, o garanție a respectării prevederilor constituționale și convenționale invocate, prin eficientizarea activității de urmărire penală. Dublarea limitării în timp a răspunderii penale, prin stabilirea unui alt termen decât cel privitor la prescripție - pentru infirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluțiilor adoptate de procuror, când sunt apreciate ca fiind nelegale -, nu are nicio justificare, având în vedere că scopul redeschiderii urmăririi penale constă în aflarea adevărului. Textul de lege criticat constituie astfel atât aplicarea de către legiuitor a principiului aflării adevărului, consacrat de dispozițiile

art. 5 din Codul de procedură penală

- ce are la bază imperativul înfăptuirii justiției -, cât și a principiului constituțional al controlului ierarhic specific activității procurorilor, statuat de prevederile

art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală .

21.

Cele reținute în jurisprudența mai sus citată își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi care să determine reconsiderarea acesteia.

22.

Distinct de cele reținute în jurisprudența anterior menționată, Curtea, în ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea de către procurorul ierarhic superior a principiului non refomatio in pejus, constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, autorul excepției fiind nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate și de modalitatea de soluționare a cererii lui. Curtea reține că modul de aplicare a dispozițiilor criticate și soluția pronunțată în cauză nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.

23.

Curtea nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii ( Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010,

Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011,

Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17,

Decizia nr. 145 din 17 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, și

Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), acestea urmând să fie soluționate de către instanțele judecătorești. Atât interpretarea conținutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, cât și aprecierea legalității activității desfășurate de organele de urmărire penală sunt, în speță, de competența judecătorului de cameră preliminară. În cazuri similare, Curtea a reținut că a răspunde criticilor autorului excepției într-o astfel de situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor

art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Tămaș în Dosarul nr. 1.457/96/2019 al Tribunalului Neamț - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Neamț - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.