Decizia nr. 293/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , excepție ridicată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, din oficiu, în Dosarul nr. 5.554/3/2020 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.643 D/2021.
2.
La apelul nominal lipsește partea. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se susține, în acest sens, că neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate este dedusă din compararea acestora cu prevederile
art. 318 din Codul de procedură penală
și nu prin raportarea acestora la normele constituționale. Sunt invocate deciziile Curții Constituționale
nr. 614 din 21 noiembrie 2023
și
nr. 507 din 17 octombrie 2024 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.554/3/2020, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , excepție ridicată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de inculpat împotriva unei sentințe penale prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 luni pentru comiterea infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că renunțarea la aplicarea pedepsei este o instituție de drept penal reglementată și în legislațiile altor state membre ale Uniunii Europene (Germania, Franța, Italia etc.), care implică posibilitatea instanței de judecată de a renunța la stabilirea și aplicarea unei pedepse penale în privința unor persoane care au comis infracțiuni, în cazul îndeplinirii unui cumul de condiții prevăzute de legea penală, atunci când infracțiunile săvârșite au un grad redus de gravitate, iar făptuitorul prezintă garanții ale capacității de a se îndrepta, în lipsa aplicării și executării unei pedepse penale, garanții date de faptul că a avut o bună conduită anterior și ulterior comiterii infracțiunii.
6.
Se susține că instituția renunțării la aplicarea pedepsei reprezintă o veritabilă exprimare a principiului oportunității, respectiv o prelungire în faza de judecată a principiului oportunității urmăririi penale, constituind, așadar, „surogatul“ fostului
articol 18^1 din Codul penal din 1969 .
7.
Cu toate acestea, se arată că renunțarea la urmărirea penală, reglementată la
art. 318 din Codul de procedură penală , nu este condiționată, astfel cum este renunțarea la aplicarea pedepsei, de îndeplinirea cerințelor prevăzute la
art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , putând fi aplicată și atunci când inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie sau postcondamnatorie.
8.
Se arată că, spre exemplu, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate s-a dispus inițial o soluție de renunțare la urmărire penală, conform
art. 318 din Codul de procedură penală , care a fost infirmată din motive ce țin de temeinicie, și nu de legalitate, dar că, odată depășită faza urmăririi penale, nu a mai fost posibilă renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere dispozițiile
art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal .
9.
Se susține că acest regim juridic diferit între renunțarea la urmărirea penală, în prima fază a procesului penal, și renunțarea la aplicarea pedepsei, în cursul judecății, determinat de condiționarea doar a renunțării la aplicarea pedepsei de lipsa stării de recidivă a inculpatului, este unul discriminatoriu și, prin aceasta, contrar prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție . Se arată, în acest sens, că inculpații în stare de recidivă aflați în faza judecății, față de care nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, sunt discriminați în raport cu cei aflați în faza urmăririi penale în privința cărora se poate dispune renunțarea la urmărirea penală. Se susține că această diferență de regim juridic nu are o justificare obiectivă și rațională, motiv pentru care textul criticat contravine dispozițiilor
art. 16 alin. (1) din Constituție .
10.
Sunt invocate
Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , precum și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la doctrina dreptului viu, respectiv deciziile
nr. 368 din 30 mai 2017 ,
nr. 903 din 6 iulie 2010
și
nr. 3 din 15 ianuarie 2014 .
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , care au următorul cuprins:
(2)
Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă:
a)
infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. [...]
15.
Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale
art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea în drepturi.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției deduce neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal
referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei exclusiv din compararea acestora cu prevederile
art. 318 din Codul de procedură penală
ce reglementează renunțarea la urmărirea penală. În acest sens, pretinsa discriminare între persoanele care au calitatea de inculpat este argumentată prin compararea condițiilor ce trebuie îndeplinite în vederea renunțării la aplicarea pedepsei cu cele incidente în cazul renunțării la urmărirea penală.
17.
Or, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, în jurisprudența sa că neconstituționalitatea unor dispoziții legale nu poate fi dedusă din compararea acestora cu alte dispoziții legale sau cu instituții juridice diferite, ci doar prin raportarea dispozițiilor legale criticate la prevederile
Constituției , o excepție astfel motivată urmând să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea
Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, și
Decizia nr. 603 din 24 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 aprilie 2023).
18.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , excepție ridicată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, din oficiu, în Dosarul nr. 5.554/3/2020.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.