Decizia nr. 286/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Codul penal , excepție ridicată de Kovacs Mircea Ioan în Dosarul nr. 4.284/271/2020/a2 al Judecătoriei Oradea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 457D/2021.

2.

La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care a invocat excepția nelegalei compuneri a completului Curții Constituționale.

3.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției anterior menționate ca inadmisibilă, având în vedere dispozițiile

art. 51 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

4.

Curtea respinge excepția formulată de autorul excepției ca inadmisibilă, potrivit aceluiași temei legal.

5.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Este invocată în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 429 din 24 septembrie 2024 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 23 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.284/271/2020/a2, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 din Codul penal , excepție ridicată de Kovacs Mircea Ioan într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 41 din Codul penal

sunt neconstituționale în măsura în care hotărârea judecătorească de condamnare este pronunțată cu încălcarea legii, „iar această încălcare se dovedește că a fost solicitată spre cercetare în conformitate cu

art. 129 din Constituție “. Se face referire la detalii referitoare la situația de fapt și la modalitatea de soluționare de către organele judiciare a cauzei în care a fost invocată prezenta excepție. Se susține că hotărârile judecătorești pronunțate în cauza anterior menționată sunt contrare dreptului european. De asemenea, se susține că Direcția Națională Anticorupție este organizată în mod nelegal întrucât nu este o unitate de parchet care să funcționeze pe lângă o instanță, motiv pentru care hotărârile judecătorești pronunțate pe baza rechizitoriilor emise de procurori care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt nelegale, neputând constitui primul element al recidivei. Se susține, totodată, că probele administrate în prezenta cauză au fost furnizate de ofițeri ai Serviciului Român de Informații.

8.

Judecătoria Oradea - Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată în acest sens că prevederile

art. 41 din Codul penal

- ce reglementează recidiva, ca formă a pluralității de infracțiuni, care este condiționată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive la pedeapsa închisorii mai mare de un an, hotărâre care produce efectul autorității de lucru judecat - se aplică în mod nediscriminatoriu persoanelor care se află în ipoteza prevăzută de norma penală anterior menționată, relevantă fiind perseverența făptuitorului în conduita sa antisocială. Se susține, de asemenea, că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale ale

art. 53 ,

124

și

129 din Constituție

și că susținerea inculpatului, potrivit căreia sentința penală pronunțată în privința sa în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate este nelegală, nu este de natură să implice neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Referitor la caracterul inadmisibil al excepției de neconstituționalitate, se arată că autorul nu argumentează în ce constă contrarietatea dintre prevederile

art. 41 din Codul penal

și dispozițiile constituționale invocate, excepția fiind așadar nemotivată, aspect ce contravine prevederilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Se arată, totodată, că autorul excepției critică modalitatea de soluționare de către organele judiciare a cauzei în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, aspect care excedează competenței instanței de contencios constituțional, întrucât interpretarea și aplicarea legii în cauze deduse judecății reprezintă atribuția exclusivă a instanțelor judecătorești. Pe fondul excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile

art. 52 din Constituție

nu sunt incidente în prezenta cauză întrucât reglementează drepturile persoanei vătămate de o autoritate publică. Se susține, de asemenea, că prevederile

art. 41 din Codul penal

nu contravin nici prevederilor

art. 124 din Constituție

ce reglementează înfăptuirea justiției.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 41 - Recidiva din Codul penal , care au următorul cuprins:

(1)

Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

(2)

Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață.

(3)

Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

14.

Se susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

cu privire la egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (3)

cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24

referitoare la dreptul la apărare, ale

art. 52

cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale

art. 124

referitoare la înfăptuirea justiției și ale

art. 129

cu privire la folosirea căilor de atac.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în susținerea acesteia autorul nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci invocă aspecte referitoare la corecta soluționare a hotărârilor judecătorești - în speță, cele care constituie primul termen al recidivei - și la legalitatea administrării probelor în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Or, toate aceste aspecte excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“. Pentru aceste considerente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Codul penal

este inadmisibilă.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Codul penal , excepție invocată de Kovacs Mircea Ioan în Dosarul nr. 4.284/271/2020/a2 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.