Decizia nr. 291/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Are ca temei 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 68 alin. (2) ,
(5)
și
(7) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Andrei Gabriel Florin în Dosarul nr. 47.645/3/2017 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 999 D/2021.
2.
La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Este invocată, în acest sens,
Decizia nr. 230 din 27 aprilie 2023 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 7 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 47.645/3/2017, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 68 alin. (2) ,
(5)
și
(7) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Andrei Gabriel Florin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recuzare formulată de autorul excepției.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile
art. 68 alin. (2) ,
(5)
și
(7) din Codul de procedură penală
sunt neconstituționale întrucât reglementează o procedură de soluționare a cererii de recuzare lipsită de contradictorialitate, oralitate și publicitate și, prin urmare, contrară dreptului la un proces echitabil.
6.
Totodată, se arată că termenul foarte scurt de soluționare a cererii de recuzare, care este de 24 de ore, este unul nerezonabil, acesta făcând imposibilă soluționarea pertinentă a unei astfel de cereri. De asemenea, procedura analizată nu oferă inculpatului timpul necesar pentru motivarea cererii de recuzare, obligându-l la o argumentare lapidară a susținerilor sale, aspect ce contravine dreptului său la un proces echitabil.
7.
Se mai arată că dispozițiile
art. 68 alin. (2) ,
(5)
și
(7) din Codul de procedură penală
nu oferă accesul la o instanță imparțială, întrucât cererea de recuzare nu face obiectul repartizării aleatorii.
8.
Tribunalul București - Secția I penală opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că termenul de 24 de ore prevăzut de dispozițiile legale criticate asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor penale, în acord cu dispozițiile art. 8 din Codul de procedură penală.
9.
Referitor la caracterul contradictoriu al procedurii de judecată, componentă a principiului egalității armelor, se arată că acesta este asigurat prin dispozițiile legale criticate, întrucât acestea permit ascultarea procurorului, a părților și a subiecților procesuali principali, atunci când este necesar. Se face trimitere la Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95.
10.
În ceea ce privește caracterul public al ședinței de judecată și standardul dublului grad de jurisdicție în materie penală, se susține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea trebuie să fie asigurate obligatoriu doar cu prilejul soluționării unui raport juridic penal de conflict, respectiv al soluționării unei acuzații în materie penală. Or, cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei penale deduse judecății.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 68 alin. (2) ,
(5)
și
(7) din Codul de procedură penală . Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține, însă, că autorul critică, în realitate, doar dispozițiile
art. 68 alin. (2)
și
(5) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins:
(2)
Abținerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluționează de un alt complet de judecată.
(...)
(5)
Soluționarea abținerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana care se abține sau a cărei recuzare se solicită.
15.
Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
privind calitatea legii, ale
art. 21 alin. (3)
cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale
art. 124
- Înfăptuirea justiției și ale
art. 129
- Folosirea căilor de atac.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, mai multe decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 106 din 15 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022, și
Decizia nr. 662 din 28 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 21 mai 2024, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
17.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală , prin
Decizia nr. 106 din 15 martie 2022 , precitată, paragrafele 20 și 21 și 23-28, Curtea a reținut, în esență, că recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății. Totodată, Curtea a observat că reglementarea criticată se circumscrie domeniului procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor
art. 126 alin. (2) din Constituție , este atributul exclusiv al legiuitorului. Regulile de procedură instituite prin textele criticate se justifică prin intenția legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiție, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ținându-se seama și de interesele legitime ale celorlalte părți, nu numai de cele ale părții care a formulat cererea de recuzare ( Decizia nr. 366 din 28 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 12 august 2019, paragraful 21).
18.
Referitor la pretinsa încălcare a
art. 1 alin. (5) din Constituție , instanța de control constituțional a observat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. În acest context, Curtea a subliniat că normele de procedură criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. În acest sens sunt și prevederile
art. 110 alin. (1) din Regulamentul
de ordine interioară al instanțelor judecătorești, astfel cum a fost aprobat prin
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, potrivit cărora „Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanței“ ( Decizia nr. 366 din 28 mai 2019 , precitată, paragraful 24).
19.
De asemenea, Curtea a reținut că principiul distribuirii aleatorii a cauzelor stă la baza desfășurării activității de judecată, fiind reglementat ca atare în
art. 11 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“. Potrivit
art. 53 alin. (1) din același act normativ , „Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat“.
20.
Interpretând noțiunea de „cauză“, cuprinsă în dispozițiile
art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, de exemplu, prin Decizia nr. 5.103/2011, că aplicarea metodei de interpretare logico-sistematică a legii conduce la concluzia că noțiunea de „cauză“ se referă la litigiile de fond, iar nu și la incidentele ivite în cursul soluționării acestora, precum recuzarea judecătorilor. Curtea reține abținerea și recuzarea drept incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanței învestite cu soluționarea unui litigiu, fără a avea identitatea unui proces de sine stătător. În același sens, Curtea Constituțională a reținut prin
Decizia nr. 366 din 28 mai 2019 , paragraful 23, că cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei. Cu privire la conținutul noțiunii de „repartizare aleatorie“, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în Decizia nr. 5.103/2011, că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin
art. 11
și
53 din Legea nr. 304/2004
cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție, principala modalitate de repartizare aleatorie fiind cea informatică.
Articolul 139
din aceeași lege
deleagă însă Consiliului Superior al Magistraturii atribuția de a adopta norme secundare în vederea organizării executării legii și îi conferă o anumită marjă de apreciere în acest sens, de vreme ce prin regulamentul de ordine interioară adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii se stabilesc modul și criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuției aleatorii și continuității. Dreptul de apreciere pe care legea îl conferă autorității emitente este menit să asigure normelor administrative de organizare a instanțelor acea flexibilitate necesară asigurării interesului public al bunei înfăptuiri a justiției, care, pe lângă principiul enunțat în
art. 11 din Legea nr. 304/2004 , este guvernată de o serie de alte garanții ale dreptului la un proces echitabil, consacrat în instrumente juridice interne și internaționale, garanții între care se numără și termenul rezonabil, care ar putea fi afectat prin aplicarea rigidă a repartizării aleatorii, exclusiv în sistem informatic, pentru orice tip de cerere accesorie sau incidentală ivită în cursul unui litigiu. Considerentele citate se referă la interpretarea și aplicarea legii realizate de o instanță de judecată, iar nu, în sine, la constituționalitatea dispozițiilor legale. Curtea a apreciat însă că sunt relevante în cauză, deoarece raționamentul logico-juridic pe care îl enunță este deopotrivă aplicabil în evaluarea constituționalității dispozițiilor criticate în fața Curții Constituționale, câtă vreme exprimă justul echilibru pe care legiuitorul, în aplicarea dispozițiilor constituționale ale
art. 124
- Înfăptuirea justiției și ale
art. 126
- Instanțele judecătorești, trebuie să îl asigure în privința respectării tuturor principiilor care guvernează activitatea instanțelor judecătorești. Astfel, niciunul dintre aceste principii nu trebuie interpretat și aplicat rigid, ad absurdum, întrucât ar fi în detrimentul respectării celorlalte principii incidente și al înfăptuirii justiției în ansamblu.
21.
În concret, Curtea a reținut că repartizarea aleatorie în sistem informatizat a tuturor incidentelor ivite în cursul soluționării proceselor pe rolul instanțelor judecătorești ar conduce la prelungirea nejustificată sau chiar blocarea activității de judecată. Tocmai de aceea o anumită flexibilitate este de dorit, câtă vreme nu afectează principiile de înfăptuire a justiției în substanța lor - în speță, câtă vreme nu este pusă în discuție repartizarea aleatorie a litigiilor „de fond“. Or, din acest punct de vedere, Curtea a observat că, potrivit
art. 110 alin. (2)
din
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015
pentru aprobarea
Regulamentului
de ordine interioară al instanțelor judecătorești, „Dacă în urma soluționării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) [n.a. referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată] se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia“.
22.
În concluzie, Curtea a constatat că lipsa mențiunii exprese a obligației de repartizare aleatorie a soluționării cererilor de abținere sau de recuzare nu determină neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală
în raport cu prevederile din
Constituție
invocate. Redactarea dată de legiuitor permite o abordare flexibilă în privința stabilirii completului de judecată competent să soluționeze aceste cereri, asigurând, totodată, exigențele de imparțialitate a instanței de judecată, prin stabilirea expresă a regulii în sensul că întotdeauna acest complet trebuie să fie „altul“ decât cel din care face parte judecătorul recuzat. În măsura în care, prin acte de aplicare a legii, precum Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, invocat anterior, s-ar încălca dispozițiile legale referitoare la principiile ce guvernează activitatea de judecată, partea interesată le poate contesta la instanțele judecătorești competente.
23.
Cu privire la dispozițiile
art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală , prin
Decizia nr. 828 din 12 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 4 mai 2020, paragrafele 16-20, Curtea a reținut că procedura de soluționare a cererii de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicțional, ci este vorba despre o chestiune de administrare a actului de justiție. Cu alte cuvinte, procedura asupra cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, iar actele ce se îndeplinesc în această procedură îi dau un caracter jurisdicțional numai în sens formal.
24.
Instanța de contencios constituțional a reținut că, potrivit prevederilor constituționale ale
art. 126 alin. (2) , „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar, potrivit dispozițiilor
art. 127 din Constituție , „Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“. De asemenea, Curtea a luat în considerare și prevederile cuprinse în
art. 129 din Constituție , potrivit cărora „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Având în vedere aceste prevederi constituționale, Curtea a statuat că legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa fiind, Curtea a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare este în deplină concordanță cu prevederile constituționale, având în vedere că aceasta face parte integrantă din procedura de judecată.
25.
De asemenea, Curtea a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri de judecată.
26.
În aceste condiții, Curtea a constatat că soluționarea cererilor de recuzare, potrivit noii reglementări, trebuie însoțită, de asemenea, de dezideratul asigurării celerității acestei proceduri, tocmai pentru a nu se impieta asupra soluționării în ansamblu a cauzei. De altfel, Curtea a observat că, potrivit tezei a doua a
alin. (5) al art. 68 din Codul de procedură penală , „dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii“, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana care se abține sau a cărei recuzare se solicită.
27.
Curtea a reținut, totodată, că, deși procedura soluționării cererii de recuzare nu este în principiu publică, nimic nu împiedică partea care a formulat cerere de recuzare ca, în cazul prezentării la termenul stabilit, să depună concluzii scrise la dosarul cauzei sau chiar să își susțină prin avocat cererea.
28.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile mai sus menționate își păstrează incidența și în prezenta cauză.
29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Gabriel Florin în Dosarul nr. 47.645/3/2017 al Tribunalului București - Secția I penală și constată că dispozițiile
art. 68 alin. (2)
și
(5) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.