Decizia nr. 275/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea TNA Service 2001 - S.R.L. în Dosarul nr. 6.928/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 602D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile de lege criticate se aplică fără discriminare tuturor celor aflați în ipoteza edictată de norma juridică. Se arată că, în realitate, nemulțumirea autoarei excepției constă în faptul că nu a putut beneficia de

Decizia nr. 16 din 20 iulie 2020

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 17 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.928/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Societatea TNA

Service 2001 - S.R.L. într-o cauză având ca obiect obligația de a face, respectiv intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin

Decizia nr. 16 din 20 iulie 2020 , a decis că termenul de prescripție a răspunderii contravenționale pentru contravențiile prevăzute de

art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 , constând în executarea, fără autorizație de construire, a unei construcții ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată la data constatării contravenției, curge de la data terminării în fapt a construcției.

6.

Se susține că atâta vreme cât

Decizia nr. 16 din 20 iulie 2020

statuează că termenul de prescripție curge de la data terminării în fapt a construcției și cum lucrările de amenajare a magazinului proprietatea autoarei excepției au fost terminate în data de 14 ianuarie 2014, chiar dacă așa-zisa contravenție a fost constatată în data de 12 martie 2018, este fără echivoc că termenul de prescripție de trei ani prevăzut de dispozițiile

art. 31 din Legea nr. 50/1991

a fost cu mult depășit, împlinindu-se la data de 14 ianuarie 2017.

7.

În aceste condiții, autoarea excepției susține că nu a beneficiat de unificarea practicii jurisprudențiale pe care

Decizia nr. 16 din 20 iulie 2020

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a realizat-o, fiind nevoită să solicite instanței judecătorești anularea procesului-verbal de contravenție.

8.

Totodată, aceasta afirmă că, în condițiile în care cele două orientări jurisprudențiale diametral opuse ar fi fost unificate la momentul săvârșirii așa-zisei contravenții, ar fi putut beneficia de avantajul termenului de prescripție, așa cum l-a definit Înalta Curte de Casație si Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în

Decizia nr. 16 din 20 iulie 2020 . În atare situație, prin raportare la momentul pronunțării acestei decizii, este evident că persoanele care s-au adresat justiției cu probleme similare, anterior apariției acesteia, au fost private de avantajul acestui termen de prescripție, așa cum a fost caracterizat prin faptul că acesta curge de la data terminării în fapt a construcției. Așadar, în cazul în care autoarea excepției ar fi fost beneficiara unui termen de prescripție, care să curgă de la momentul terminării în fapt a construcției, nu ar mai fi fost nici „beneficiara“ dispozițiilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991 .

9.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât toate persoanele care s-au aflat în situația autoarei excepției și au fost sancționate în baza

art. 26 din Legea nr. 50/1991 , anterior pronunțării

Deciziei nr. 16 din 20 iulie 2020

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au beneficiat de același tratament juridic, fără discriminare, iar accesul liber la justiție a fost respectat prin formularea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următorul cuprins:

(1)

În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a)

încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b)

desființarea construcțiilor realizate nelegal.

(2)

În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3)

În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

(4)

În situațiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menționate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate și, după caz, instanței să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

(5)

Persoanele care au beneficiat de subvenție pentru construirea unei locuințe și pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvențiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit.

14.

Autoarea excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

și

(2)

referitoare la egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție și

art. 124 alin. (1)

și

(2)

privind înfăptuirea justiției.

15.

Cu titlu prealabil, Curtea observă că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, la data de 12 martie 2018 autoarea excepției a fost sancționată contravențional și s-a dispus oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, iar, în caz contrar, desființarea lucrărilor nelegal executate. Aceasta a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 , solicitând anularea acestuia, iar, în subsidiar, diminuarea cuantumului amenzii aplicate, însă instanța a respins acțiunea formulată, sentința instanței de fond rămânând definitivă, prin respingerea apelului. În prezenta cauză, constatând că nu s-au adus la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din data de 12 martie 2018, prin cererea de chemare în judecată, Poliția Locală Sector 1 a solicitat instanței să dispună obligarea autoarei excepției la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, în caz contrar, obligarea acesteia la desființarea lucrărilor realizate fără autorizație, iar în măsura în care nu se va conforma sentinței în termenul stabilit de către instanță, să fie împuternicită pentru demolarea construcției edificate fără autorizație de construire, conform

art. 32 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 .

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci este, în realitate, nemulțumită de modul

de aplicare a dispozițiilor de lege criticate, susținând că, atâta vreme cât

Decizia nr. 16 din 20 iulie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii statuează că termenul de prescripție curge de la data terminării în fapt a construcției și cum lucrările de amenajare a magazinului proprietatea sa au fost terminate în data de 14 ianuarie 2014, chiar dacă așa-zisa contravenție a fost constatată în data de 12 martie 2018, este fără echivoc că termenul de prescripție de trei ani prevăzut de dispozițiile

art. 31 din Legea nr. 50/1991

a fost cu mult depășit, împlinindu-se la data de 14 ianuarie 2017.

17.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în realitate, aspectele criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența sa de soluționare, având în vedere dispozițiile

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora instanța de contencios constituțional asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției.

18.

Curtea reține că, printr-o jurisprudență constantă, s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a statuat că acestea presupun identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau

Decizia nr. 164 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 20).

19.

Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice consacrate în drept. Astfel, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau

Decizia nr. 294 din 28 mai 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024).

20.

Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională interpretarea legii, acestea fiind atribuția exclusivă a instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și a instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție .

21.

În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991 , astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea TNA Service 2001 - S.R.L. în Dosarul nr. 6.928/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.