Decizia nr. 295/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 100 din Codul penal , excepție ridicată de Mircea Malageac în Dosarul nr. 6.267/245/2021 al Tribunalului Iași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.839 D/2021.

2.

La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât este nemotivată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 13 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.267/245/2021, Tribunalul Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 100 din Codul penal , excepție ridicată de Mircea Malageac într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei sentințe penale de respingere a unei cereri de liberare condiționată în cazul pedepsei închisorii formulate de autorul excepției.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 100 alin. (3) din Codul penal

creează discriminare între persoanele condamnate la pedeapsa închisorii care sunt apte de muncă și care pot să participe la diferite activități, având, astfel, posibilitatea să fie liberate mai devreme, și cele care suferă de boli cronice, care nu pot munci și care, astfel, sunt obligate să execute în totalitate fracțiile corespunzătoare din pedepsele cu închisoarea pentru a putea fi liberate condiționat.

6.

Se arată că dispozițiile

art. 100 alin. (3) din Codul penal , în comparație cu cele ale

art. 60 din Codul penal din 1969

- care prevedeau liberarea condiționată a condamnatului care, din cauza stării sănătății sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate în

art. 59

sau, după caz, în

art. 59^1 din același cod , dacă dă dovezi temeinice de disciplină și de îndreptare -, nu cuprind o soluție legislativă referitoare la liberarea condiționată a persoanelor cu handicap, motiv pentru care textul criticat este contrar dispozițiilor constituționale ale

art. 50 .

7.

Se susține, totodată, că încălcarea drepturilor persoanelor cu handicap prin dispozițiile

art. 100 alin. (3) din Codul penal

contravine prevederilor

art. 53 din Constituție , nefiind justificată obiectiv și rațional.

8.

Tribunalul Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la

deciziile nr. 53 din 19 februarie 2002 ,

nr. 1.615 din 20 decembrie 2011

și

nr. 323 din 30 aprilie 2015 , dar și la

Decizia nr. 207 din 30 martie 2017 .

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 100 Codul penal. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, dispozițiile

art. 100 alin. (3) din Codul penal , care au următorul cuprins: „În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.“

13.

Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale

art. 50

- Protecția persoanelor cu handicap și ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 100 alin. (3) din Codul penal

au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens,

Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 24 noiembrie 2015, și

Decizia nr. 207 din 30 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 5 iulie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

15.

Prin Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015, precitată, paragrafele 12-17, Curtea a reținut că prevederile

art. 100 alin. (3)

și

(4) din Codul penal

reglementează fracțiunile din pedeapsa închisorii, ce trebuie executate, pentru ca persoana condamnată să poată fi liberată condiționat. În aceste condiții, dispozițiile

art. 100 alin. (3)

și

(4) din Codul penal

prevăd că în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute la alin. (1) și (2) ale acestui articol se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.

16.

În acest sens,

art. 78 din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, reglementează dreptul la muncă al persoanelor condamnate, arătând că acestora li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ținându-se seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.

17.

Curtea a reținut că prevederile art. 78 anterior citat sunt aplicate în coroborare cu dispozițiile capitolului VI - „Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate“ al titlului III -„Executarea pedepselor privative de libertate“

art. 83 - 88, din aceeași lege , care prevăd regimul de prestare a muncii, munca prestată în cazuri speciale, durata muncii prestate, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor și recuperarea pagubelor. Astfel,

art. 78 alin. (1) din Legea nr. 254/2013

prevede că munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează: în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului; în regie proprie; pentru activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului; în caz de calamitate; în caz de voluntariat; și în alte cazuri, în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile

art. 85

și

art. 86 din Legea nr. 254/2013

stabilesc că durata muncii prestate este cea reglementată prin legislația muncii și că veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale și se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. Totodată, capitolul VII,

art. 89 - 94, din Legea nr. 254/2013

reglementează participarea persoanelor condamnate la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională a persoanelor condamnate. În aceste condiții,

art. 94

conține dispoziții speciale privind persoanele condamnate care prezintă dizabilități, stabilind la alin. (1) că Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecția sănătății fizice și psihice a unor astfel de persoane. Conform

alin. (2) al art. 94 , persoanelor condamnate care prezintă dizabilități li se asigură condiții pentru participarea la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase adecvate nevoilor și personalității lor, în funcție de opțiunile și aptitudinile lor.

Capitolul VIII din Legea nr. 254/2013

reglementează liberarea condiționată,

art. 95 din lege

condiționând liberarea condiționată a persoanei condamnate înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate de îndeplinirea condițiilor prevăzute la

art. 99

și

100 din Codul penal .

18.

În aplicarea dispozițiilor penale anterior referite, care constituie din acest punct de vedere legea generală în materie, prevederile

art. 96 din Legea nr. 254/2013

reglementează modul de calcul al părții din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale. Potrivit alin. (1) al acestui articol, pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru două nopți de muncă; d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată.

19.

Prin urmare, Curtea a constatat că atât prestarea unei munci de către persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, în condițiile dispozițiilor

art. 83 - 88 din Legea nr. 254/2013 , cât și participarea acestora la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională, precum și luarea în calcul a duratei acestor activități cu prilejul acordării liberării condiționate, potrivit

art. 100 din Codul penal , după algoritmul prevăzut la

art. 96 din Legea nr. 254/2013 , reprezintă beneficii acordate de legiuitor, în condițiile legii, persoanelor condamnate apte să desfășoare asemenea activități. Astfel, persoanele condamnate inapte de muncă pot beneficia de dispozițiile art. 95 coroborate cu cele ale

art. 96 alin. (1) lit. d )- f) din Legea nr. 254/2013 , care echivalează absolvirea unui an universitar cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii, absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională cu 20 de zile executate din pedeapsa închisorii, iar elaborarea fiecărei lucrări științifice și a fiecărei invenții și inovații brevetate cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii.

20.

Din economia reglementării, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat cazuri de reducere a pedepsei de care pot beneficia și persoane inapte de muncă, adaptând practic reglementarea și la situația persoanelor cu handicap. Așa fiind, Curtea constată că prevederile

art. 100 alin. (3)

și

(4) din Codul penal

nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 50 referitoare la protecția persoanelor cu handicap.

21.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Malageac în Dosarul nr. 6.267/245/2021 al Tribunalului Iași - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 100 alin. (3) din Codul penal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.