Decizia nr. 160/2025

Articolul 29

alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 : „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (...) instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale (...)“;

–

Articolul 21

alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 101/2016 :

(1)

Procedura în fața Consiliului este scrisă, iar părțile sunt audiate numai dacă acest lucru este considerat necesar de către completul de soluționare a contestației.(...)

(3)

Este inadmisibilă prezentarea unor noi motive de contestare și/sau formularea unor noi capete de cerere pe calea concluziilor scrise sau orale ori a precizărilor la contestație ulterior termenului legal de formulare a acesteia.“;

–

Articolul 30

alin. (2) din Legea nr. 101/2016 :

În plângere, contestatorul nu poate invoca alte motive împotriva actelor autorității contractante decât cele cuprinse în contestația adresată Consiliului.

13.

În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21 alin. (3)

privind accesul liber la justiție, ale

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare, ale art. 45 privind libertatea economică, ale

art. 146 lit. d)

privind atribuțiile Curții Constituționale și ale

art. 148 alin. (2)

și

(4)

privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă și încălcarea prevederilor

art. 16

privind libertatea de a desfășura o activitate economică și ale

art. 47

privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , Curtea observă că acestea prevăd că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când nu este îndeplinită condiția privind existența unei legături a textului criticat cu soluționarea cauzei. În cauză, autoarele excepției au formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale, prin care au solicitat constatarea neconstituționalității prevederilor

art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , precum și a prevederilor

art. 21 alin. (1)

și

(3)

și ale

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 . Instanța de judecată a admis în integralitate cererea acestora și a sesizat Curtea cu textele de lege criticate.

15.

În continuare, se reține că instanța de judecată nu a aplicat prevederile

art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992

în cauza dedusă judecății, acestea fiind aplicabile doar în ipoteza respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale. Astfel, Curtea constată că autoarele excepției deduc neconstituționalitatea dispozițiilor criticate pornind de la o situație ipotetică, aceea privind o eventuală inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate pe motivul că textul criticat nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei.

16.

Potrivit jurisprudenței Curții (a se vedea, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 805 din 7 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 14 martie 2022), unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepțiilor de neconstituționalitate este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situație, raportat la cauza în care a fost ridicată excepția. Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Potrivit instanței de contencios constituțional, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

17.

Or, având în vedere că excepția de neconstituționalitate invocată de autoare a fost admisă în integralitate, prevederile

art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992

nu sunt incidente în cauză, neavând legătură cu soluționarea ei, fapt ce conduce la inadmisibilitatea excepției având ca obiect aceste prevederi.

18.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1)

și

(3)

și ale

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 , Curtea observă că autoarele excepției nu dezvoltă critici de neconstituționalitate concrete, prin care să arate o contrarietate a textelor criticate în raport cu dispozițiile constituționale invocate. Potrivit

Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. În aceste condiții, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate. Aplicând considerentele de principiu dezvoltate de Curte în

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , precitată, instanța de contencios constituțional reține că o parte din textele de referință invocate de autoare sunt suficient de clare și precise astfel încât să poată analiza pe fond excepția invocată.

19.

În acest context Curtea reține că, prin

Decizia nr. 190 din 18 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 3 august 2021, s-a pronunțat cu privire la dispozițiile

art. 21 alin. (3)

și ale

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 , din perspectiva

art. 21 alin. (1)-(3)

și

art. 24 din Legea fundamentală . Astfel, prin decizia precitată, paragrafele 33-39, referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a accesului liber la justiție, Curtea a reținut că legiuitorul nu a afectat accesul liber la justiție prin faptul că a instituit interdicția formulării unor noi motive de contestare și/sau a formulării unor noi capete de cerere pe calea concluziilor scrise sau orale ori a precizărilor la contestație ulterior termenului legal de formulare a acesteia, precum și a altor motive în plângerea formulată împotriva actelor autorității contractante în afară de cele cuprinse în contestația adresată Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Totodată, s-a reținut că cerința respectării unor termene pentru invocarea motivelor de contestație nu contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 21 , ci asigură celeritatea procedurii specifice în materia achizițiilor publice. Dacă se apelează la contestația formulată pe cale administrativ-jurisdicțională, accesul la al doilea grad de jurisdicție este limitat de dispozițiile

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 , în sensul că nu pot fi invocate alte motive împotriva actelor autorității contractante decât cele cuprinse în contestația adresată Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Prin urmare, plângerea poate fi exercitată atât pentru motive de temeinicie, cât și pentru motive de legalitate, doar că acestea nu pot fi invocate omisso medio.

20.

Este firesc ca instanța judecătorească să verifice legalitatea deciziei respective din perspectiva motivelor invocate de contestator, în condițiile în care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nu a putut verifica și cenzura motivele invocate direct în fața instanței, care ar fi putut conduce, în măsura în care ar fi fost invocate prin contestația formulată în temeiul

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 , la luarea unei decizii diferite.

21.

De asemenea, Curtea a reținut în

Decizia nr. 190 din 18 martie 2021 , precitată, că interesul public cere ca aceste proceduri să se desfășoare cu celeritate și să respecte exigențele care decurg din prevederile constituționale. De altfel, măsurile instituite prin

Legea nr. 101/2016

sunt justificate prin chiar scopul întregului ansamblu legislativ în materia achizițiilor publice. Este vorba despre asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări în condiții de eficiență economică și socială [ art. 2 alin. (1) din Legea nr. 98/2016

privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016], precum și despre asigurarea la nivel național a unor mecanisme și proceduri efective, rapide și eficiente de sesizare și remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispozițiilor legale privind atribuirea contractelor [ art. 1 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 ]. Toate aceste aspecte concură la realizarea cu transparență a procedurilor, desfășurarea cu celeritate a proceselor în materia achizițiilor publice, atât în scopul evitării tergiversării, cât și pentru realizarea obiectivului pentru care a fost adoptat cadrul legislativ respectiv, totodată avându-se în vedere antrenarea și responsabilizarea tuturor celor care au un interes în finalitatea procedurilor de achiziție publică, cu precădere a participanților la procedură - autoritatea contractantă, operatorii economici interesați să participe la procedura de atribuire, respectiv, după caz, operatorii economici participanți la procedura de atribuire.

22.

În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, pretins a fi încălcat prin normele criticate, Curtea a reținut că acesta presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Or, din ansamblul legislativ ce reglementează în materia achizițiilor publice rezultă că toate aceste principii sunt respectate prin crearea unui cadru procesual adecvat. Astfel,

art. 15 din Legea nr. 101/2016

prevede în mod expres că procedura de soluționare a contestațiilor se desfășoară cu respectarea principiilor legalității, celerității, contradictorialității, asigurării dreptului la apărare, imparțialității și independenței activității administrativ-jurisdicționale. Aceste norme sunt o aplicare a prevederilor

art. 126 alin. (2)

și ale

art. 129 din Constituție , atribuind exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

24.

Referitor la prevederile

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 , Curtea observă că acestea sunt norme de procedură aplicabile în etapa judecării contestației în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, iar o atare modalitate de reglementare a procedurii administrativ-jurisdicționale reprezintă opțiunea legiuitorului, în conformitate cu

art. 126 alin. (2) din Constituție . Prin reglementarea criticată, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii de soluționare a contestațiilor, prin crearea de mecanisme și proceduri efective, rapide și eficiente de sesizare și remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispozițiilor legale privind atribuirea contractelor, așa cum arată legiuitorul în chiar conținutul legii [ art. 1 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 ].

25.

Cu privire la instituirea unei proceduri eminamente scrise, Curtea, prin

Decizia nr. 278 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragraful 64, a reținut că procedura scrisă era de natură să asigure respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, în condițiile în care tuturor părților le era oferită posibilitatea de a-și spune părerea atât asupra cererilor și apărărilor părților adverse, cât și cu privire la chestiunile ridicate de instanță din oficiu. Totodată, Curtea a reamintit și că, prin Hotărârea din 10 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Koottummel împotriva Austriei, paragraful 19, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în cazul unei proceduri civile, aceasta poate continua și fără audiere, când procedurile sunt exclusiv juridice sau tehnice. În consecință, având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin edictarea acestei norme de procedură, precum și principiile care guvernează procedura administrativ-jurisdicțională, reglementate de

art. 15 din Legea nr. 101/2016 , Curtea constată că prevederile

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 101/2016

sunt constituționale.

26.

Analizând prevederile

art. 21 alin. (1)

și

(3) , precum și ale

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016

prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 16, Curtea reține că acestea se aplică tuturor persoanelor care formulează contestații sau plângeri în materia achizițiilor publice. Prin urmare, nici această critică nu poate fi primită.

27.

În ceea ce privește restul susținerilor autoarelor excepției referitoare la conduita și măsurile luate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, Curtea învederează că acestea excedează competenței Curții, fiind aspecte ce țin de soluționarea pe fond a dosarului.

28.

Nu în ultimul rând, referitor la încălcarea dispozițiilor

art. 45

și ale

art. 148 alin. (2)

și

(4) din Constituție , se arătă că simpla indicare a acestor temeiuri constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepției.

29.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Ippon Med - S.R.L. și de Societatea Metropolitan Security - S.R.L., ambele din Mediaș, în Dosarul nr. 27/57/2020 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 21 alin. (1)

și

(3)

și ale

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016

privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.