Decizia nr. 273/2025

Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022

privind răspunderea materială a militarilor, excepție ridicată de Adrian Papa în Dosarul nr. 4.118/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 292D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției a depus un înscris în cuprinsul căruia susține, în esență, că în speță sunt aplicabile

și

Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2023

referitoare la dispozițiile

art. 9 teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , prin care s-a statuat că ordonanța menționată a fost declarată neconstituțională în integralitate în raport cu calitatea de polițist.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.214D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25

și

27 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, excepție ridicată de Ioan Mira în Dosarul nr. 37.319/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.214D/2021 la Dosarul nr. 292D/2021, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 ultima teză din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , raportat la

Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2023 , și ale

art. 25 ,

27 ,

și

din același act normativ, raportat la

Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022 , decizii prin care s-a constatat neconstituționalitatea acestora. Se arată că, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională, excepția de neconstituționalitate cu privire la celelalte dispoziții criticate nu își mai justifică pertinența în cauzele în care a fost invocată, deciziile menționate nefiind de natură a produce efecte concrete în aceste litigii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.118/30/2020, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 ,

art. 7 ,

art. 9 ,

art. 13 alin. (1) ,

art. 14 alin. (1) ,

art. 15 alin. (1) ,

art. 16 ,

art. 19 ,

art. 20 ,

art. 22-35 ,

art. 37-40 ,

art. 43

și ale

privind răspunderea materială a militarilor. Excepția a fost ridicată de Adrian Papa, în calitate de polițist, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor hotărâri emise de Comisia de Jurisdicție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Timiș.

Prin Sentința civilă nr. 3.378 din 29 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 37.319/3/2019, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25

și

27 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor. Excepția a fost ridicată de Ioan Mira, în calitate de polițist, într-o cauză având ca obiect soluționarea, printre altele, a unei cereri de anulare a unor hotărâri emise de Comisia de Jurisdicție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și de Comisia de soluționare a contestațiilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că, începând cu

Decizia nr. 34 din 9 februarie 2016 , majoritatea dispozițiilor actului normativ criticat nu mai corespund realităților socioeconomice și juridice și contravin dispozițiilor din

Constituție

și din

Convenție .

10.

Se arată că, potrivit

art. 714 din Codul de procedură civilă , termenul pentru formularea contestației la executare este de 15 zile, iar prin efectul ordonanței criticate, există riscul depășirii acestui termen, nemaiexistând posibilitatea inițierii unei contestații la executare și încălcându-se dreptul la un proces echitabil, într-un termen rezonabil. Mai mult, se încalcă și dreptul la apărare, întrucât textele de lege criticate nu prevăd modalitățile de apărare a celui obligat la plată în urma cercetării administrative.

11.

Se consideră că, prin

Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , se materializează riscul ultraactivării

Codului muncii din 1972 , contrar

art. 15 alin. (2) din Constituție , aspect de natură a atrage și încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de

Legea nr. 24/2000 .

12.

Se susține încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât o parte din cetățeni sunt judecați în baza anumitor legi, iar militarii în temeiul

Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 . Se menționează că, în speță este vorba despre polițist - funcționar public cu statut special, supus unor interdicții stabilite prin lege, căruia îi sunt restrânse exercitarea mai multor drepturi și libertăți fundamentale, dar care este judecat pentru o răspundere materială în baza unor norme lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât nu sunt precizate cazurile care declanșează cercetarea administrativă și definițiile situațiilor respective fiind vagi.

13.

Se mai susține că

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

devine lipsit de eficiență, având în vedere că stagiul militar obligatoriu a fost suspendat prin

Legea nr. 395/2005

privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat.

14.

Se consideră că ordonanța criticată contravine dispozițiilor

art. 9 din Legea fundamentală , întrucât sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale nu pot acorda cercetatului administrativ consiliere, membrul de sindicat neputând beneficia de protecție în fața abuzurilor șefilor ierarhici. În cazul unei cercetări administrative, obligația de informare trebuie să vină din partea comisiei, însă lipsa transparenței instituționale determină încălcarea

art. 6 pct. 1 din Convenție , așa încât ordonanța criticată lasă deschisă calea abuzurilor de drept în ceea ce privește cercetarea administrativă.

15.

Se mai menționează că șeful poliției/comandantul unității militare se substituie judecătorului, contrar dispozițiilor

art. 124

corelate cu

art. 126 din Constituție , având în vedere că aceștia nu au atribuția de a analiza legalitatea propriului act - decizia de imputare.

16.

Se apreciază că

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

a creat suficientă confuzie, din perspectiva competenței materiale funcționale a instanțelor judecătorești care soluționează astfel de litigii, ceea ce a dus la o practică neunitară în această materie. Însă Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin

Decizia nr. 23 din 12 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 12 februarie 2019 a stabilit că litigiile având ca obiect acțiuni în anularea deciziilor de imputare și a hotărârilor comisiilor de jurisdicție a imputațiilor constituite la nivelul ministerelor și autorităților publice centrale, promovate de militarii nominalizați de

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , de militarii aflați în misiune în afara granițelor țării prevăzuți de

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

și de funcționarii publici din structura instituțiilor publice prevăzute la

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , sunt de competența tribunalului - secția contencios administrativ și fiscal.

17.

Se susține că în cuprinsul ordonanței nu se regăsește nicio reglementare referitoare la suspendarea de drept a titlului executoriu până la soluționarea definitivă a contestației, așa cum prevede

și

Codul de procedură civilă .

18.

Se apreciază că se impune constatarea neconstituționalității

împreună cu instrucțiunile emise în baza ei și adoptarea unui nou act normativ care să garanteze funcționarului public cu statut special accesul la o instanță de judecată constituită și funcțională în baza principiilor constituționale.

19.

Se susține încălcarea

art. 51

și

52 din Constituție , întrucât nu este descrisă procedura recuperării sumelor reținute în baza deciziei de imputare.

20.

Se mai susține existența unei discriminări între angajatul cu contract individual de muncă din afara sistemului de apărare națională și ordine publică căruia i se aplică strict dispozițiile

Codului muncii

și personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne căruia i se aplică dispozițiile ordonanței criticate.

21.

Se consideră, în esență, că numeroase dispoziții din

Legea contabilității nr. 82/1991

sunt neconstituționale, întrucât instituie un paralelism legislativ ( art. 13 ), conțin noțiuni care fie nu sunt definite de legislația actuală, fie nu mai sunt de actualitate ( art. 14 ), definesc răspunderea materială a militarilor, fără a descrie în mod clar modalitatea răspunderii ( art. 15 ), instituie o modalitate de obligare la restituirea sumelor nedatorate, în condițiile în care există instituția controlului financiar preventiv așa cum este definit prin

Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice și

( art. 20 ), reglementările sunt neadecvate și conduc la vulnerabilitate, ceea ce afectează buna funcționare a instituțiilor și autorităților statului ( art. 24 ,

și

27 ), debitorul nu beneficiază de dreptul la un proces echitabil din cauza termenelor procedurale lungi ( art. 30

și

32 ), iar modalitatea de recuperare a debitelor și după încetarea raporturilor de serviciu contravine

Constituției

( art. 47 ).

22.

În final, se apreciază că

a fost emisă de către Guvern fără a fi justificată urgența și fără a se identifica oportunitatea actului, și încalcă și dispozițiile

art. 118

și pe cele ale

art. 73

coroborat cu

art. 76 din Constituție , dispozițiile

Convenției

și ale

Declarației

Universale a Drepturilor Omului, precum și tratatele la care România este parte.

23.

Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

24.

Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că atât

Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , cât și

Legea nr. 360/2002

prevăd dreptul la apărare a persoanei cercetate disciplinar, apărare care se poate exercita de reclamant prin prezența și audierea sa în timpul cercetării, prin asigurarea dreptului de apărare prin avocat sau prin reprezentantul sindicatului care are studii juridice.

25.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

26.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

27.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

28.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 2 ,

art. 7 ,

art. 9 ,

art. 13 alin. (1) ,

art. 14 alin. (1) ,

art. 15 alin. (1) ,

art. 16 ,

art. 19 ,

art. 20 ,

art. 22-35 ,

art. 37-40 ,

art. 43

și ale

privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin

Legea nr. 25/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999, dispoziții care, în redactarea avută la data sesizării Curții Constituționale, prevedeau reglementarea răspunderii materiale a militarilor într-un act normativ special, definirea termenului „militari“, categoriile de militari cărora le sunt aplicabile dispozițiile

și condițiile angajării răspunderii materiale a militarilor și procedura angajării răspunderii materiale a militarilor.

29.

Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale,

a fost modificată și completată prin

art. I din Legea nr. 279/2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 18 octombrie 2023, și republicată în temeiul

art. IV

din aceeași lege, dându-se textelor o nouă numerotare. Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Așadar, obiect al excepției îl constituie dispozițiile

art. 2 ,

art. 7 ,

art. 9 ,

art. 13 alin. (1) ,

art. 14 alin. (1) ,

art. 15 alin. (1) ,

art. 16 ,

art. 19 ,

art. 20 ,

art. 22-35 ,

art. 37-40 ,

art. 43

și ale

art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 279/2023 .

30.

Autorii excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

(5)

privind statul de drept,

art. 4

privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni,

art. 9

referitor la sindicate, patronate și asociații profesionale,

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 15

privind universalitatea,

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 24

privind dreptul la apărare,

art. 41

referitor la munca și protecția socială a muncii,

art. 47

privind nivelul de trai,

art. 52

referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

art. 108

privind actele Guvernului,

art. 115

privind delegarea legislativă,

art. 118

referitor la forțele armate,

art. 124

privind înfăptuirea justiției,

art. 125

referitor la statutul judecătorilor,

art. 126

privind instanțele judecătorești,

art. 129

referitor la folosirea căilor de atac și

art. 130

privind poliția instanțelor. De asemenea, se mai invocă

art. 6

- Dreptul la un proces echitabil,

art. 13

- Dreptul la un recurs efectiv și

art. 14

- Interzicerea discriminării din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

31.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 29 mai 2023, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 9 teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor sunt constituționale în măsura în care nu se aplică în privința polițiștilor.

32.

Astfel, prin

Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2023 , precitată, paragrafele 29 și 30, Curtea a constatat că menținerea egalității de tratament juridic, la nivelul legislației aplicabile cu privire la stabilirea răspunderii materiale pentru pagube aduse patrimoniului unității angajatoare, între categoria socioprofesională a militarilor, pe de o parte, și cea a polițiștilor, pe de altă parte, contravine principiului egalității prevăzut de

art. 16 din Constituție , care impune pentru situații diferite în mod obiectiv reglementarea unui tratament juridic diferit, adaptat specificității activității fiecărei categorii de personal. Or,

se adresează personalului militar, în timp ce polițiștii se încadrează în categoria personalului civil, fiind funcționari publici cu statut special, astfel că sintagma „precum și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la

art. 2 “ din cuprinsul

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

este neconstituțională prin raportare la categoria socioprofesională a polițiștilor.

33.

Totodată, Curtea a constatat o incompatibilitate de rang legislativ între prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 .

- act normativ asimilat legii ordinare, conform

Legii nr. 25/1999

de aprobare - și cele ale

Legii nr. 360/2002 , lege organică, sub aspectul încălcării

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , care stabilește rangul de lege organică pentru reglementarea statutului funcționarilor publici. Astfel, este neconstituțional ca, ulterior adoptării

Legii nr. 360/2002 , prin care polițiștii au fost încadrați în categoria funcționarilor publici, un element determinant al statutului acestora, reprezentat de răspunderea materială, ca parte a răspunderii juridice ce trebuie să definească în mod specific statutul juridic al unei anumite categorii socioprofesionale și care, în cazul de față, trebuie integrat într-o lege organică, să fie în continuare reglementat printr-o lege ordinară, chiar și prin utilizarea unei simple norme/sintagme de trimitere. Sintagma „precum și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la

art. 2 “ din cuprinsul

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

- act normativ anterior

Legii nr. 360/2002

- nu mai corespunde noii opțiuni a legiuitorului exprimate prin stabilirea unui nou statut juridic al polițistului prin această din urmă lege, devenind astfel anacronică și generând incoerență legislativă, incompatibilă cu exigențele principiului supremației Constituției, al legalității și al securității juridice, consacrate de

art. 1 alin. (5) din Constituție .

34.

Având în vedere cele menționate, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 9 teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

sunt constituționale în măsura în care nu se aplică în privința polițiștilor, întrucât

art. 9

reglementa sfera de aplicare a prevederilor

35.

Curtea reține că, în prezentele cauze, autorii excepției au calitatea de polițiști și, în temeiul dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate, au fost cercetați administrativ pentru stabilirea răspunderii materiale pentru pagube produse Ministerului Afacerilor Interne.

36.

Curtea constată că, întrucât

art. 9

reglementa sfera de aplicare a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 , iar teza finală a acesteia a fost declarată neconstituțională, ca efect al

Deciziei nr. 258 din 27 aprilie 2023 , nicio dispoziție din

Deciziei nr. 258 din 27 aprilie 2023

nu se mai poate aplica polițiștilor (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 139 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, paragraful 29).

37.

Față de data invocării prezentelor excepții de neconstituționalitate și având în vedere soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2023 , excepția de neconstituționalitate a

art. 2 ,

art. 7 ,

art. 9 ,

art. 13 alin. (1) ,

art. 14 alin. (1) ,

art. 15 alin. (1) ,

art. 16 ,

art. 19 ,

art. 20 ,

art. 22-35 ,

art. 37-40 ,

art. 43

și ale

art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 279/2023 , urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

38.

Chiar dacă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătorești conform

art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă , dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla spre soluționare pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării

în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau

Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024, paragraful 85).

39.

De altfel, Curtea observă că având în vedere

deciziile Curții Constituționale nr. 649 din 15 decembrie 2022

și

nr. 258 din 27 aprilie 2023 , cu impact asupra răspunderii materiale a polițistului, prin

art. I pct. 30

și

31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2024

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 28 iunie 2024, legiuitorul a intervenit și a modificat

art. 63

și a introdus noi articole, respectiv

art. 63^1 - art. 63^10 , ce cuprind dispoziții privind răspunderea civilă și materială a polițistului, pentru pagubele cauzate patrimoniului unității sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne.

40.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 ,

art. 7 ,

art. 9 ,

art. 13 alin. (1) ,

art. 14 alin. (1) ,

art. 15 alin. (1) ,

art. 16 ,

art. 19 ,

art. 20 ,

art. 22 - 35 ,

art. 37 - 40 ,

art. 43

și ale

privind răspunderea materială a militarilor, în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 279/2023

pentru modificarea și completarea